Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Sunt toate ale mele...
Poem: Arde
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Poem: Bătrânul
Poem: fulguiri//8
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Poem: Colții
Poem: Blocat în spațiu timp...
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte