Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
Category: Love poems
All author's poems: Cătălin Teodoreanu
Date of posting: 14 ноября 2024
Views: 267
Poems in the same category
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Ridică-mi sufletul
Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut
Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând
Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut
Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut
Privește-acum în ochii mei și dă-mi un sfat
Cum să te uit, cum să mă-ntorc, cum să mai scap
M-ai ridicat și-apoi fugind m-ai aruncat
Nu te-ai gândit că lași în urmă dor uitat
Nu-i vina ta, nu-i vina mea, doar s-a-ntâmplat
Ce va urma știam cumva și m-a-ntristat
Gândul pribeag la tine stă și-acum plecat
Nu înțeleg cum te iubesc, sunt blestemat
Am vrut să fug sperând greșit că voi uita
N-am reușit, ascunsă-n nopți mă arde stea
Inima mea s-o ștergi cumva de urma ta
Ridică-mi sufletul de jos eu te-aș ruga
De m-ai uitat sper să mă nasc cu-o altă stea
Cea de acum s-a stins încet în marea ta
Doar tu mai poți s-aduci lumină-n viața mea
Suflet căzut din întuneric ai salva
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Nemuritoare - 2
Te scriu cu pietrele de apă
în râuri curgătoare
Să te cunoască și peștii …
și caii ce se-adapă
așa … nemuritoare.
Te scriu cu stelele pe pământ
să se mire de tine și cerul
cât ești de strălucitoare,
Să te iubească cât te iubesc
și să rămâi … nemuritoare.
Te scriu cu dorul meu
pe o inimă deschisă
Să mi te trimit lui Dumnezeu …
ca o flacără aprinsă,
să te știu … nemuritoare.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Ridică-mi sufletul
Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut
Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând
Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut
Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut
Privește-acum în ochii mei și dă-mi un sfat
Cum să te uit, cum să mă-ntorc, cum să mai scap
M-ai ridicat și-apoi fugind m-ai aruncat
Nu te-ai gândit că lași în urmă dor uitat
Nu-i vina ta, nu-i vina mea, doar s-a-ntâmplat
Ce va urma știam cumva și m-a-ntristat
Gândul pribeag la tine stă și-acum plecat
Nu înțeleg cum te iubesc, sunt blestemat
Am vrut să fug sperând greșit că voi uita
N-am reușit, ascunsă-n nopți mă arde stea
Inima mea s-o ștergi cumva de urma ta
Ridică-mi sufletul de jos eu te-aș ruga
De m-ai uitat sper să mă nasc cu-o altă stea
Cea de acum s-a stins încet în marea ta
Doar tu mai poți s-aduci lumină-n viața mea
Suflet căzut din întuneric ai salva
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
Mai frumoasă de Laura Stoica în maghiară
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Szebb
Te messze vagy, és nálad vagyok
Hatalmas erő
Minden nap mosolyogva ébredek
Micsoda lehetőség, hogy találkozhattunk
Sokáig nem hittem a szerelemben.
A szerető világodban akarok maradni
Soha nem voltam még így szerelmes
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
A szerető világodban akarok maradni
Mosolyogva ébredni minden nap
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni
Veled tanulok meg szeretni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Néha nélküled
Az út nehéz
Szeretném, ha velem lennél,
Mindig velem.
A boldogság, amit kapok
Csak veled akarom megélni.
Látsz engem
Szebb, mint tudom
azt érezteted velem
Hogy én vagyok a világ közepe
És megnyugtatsz, megnyugtatsz, megnyugtatsz
Kedves szavakkal
A szívem nem akar hazudni neki
Nem akarja, hogy elfelejtsd.
Other poems by the author
Mâine
Probabil că te-ntrebi
De ce te tot privesc,
Fiindcă nu ştiu iubito
Şi mâine de trăiesc.
De ce te alint întruna
Aşa stăruitor,
Fiindcă orice-i posibil
Şi poate mâine mor.
Şi mă întrebi surprinsă
De ce de tine scriu,
Fiindcă mă tem ca mâine
Să nu fie târziu...
Vreau doar să mă asigur
Că mă comport cu tine
Ca şi cum niciodată
Nu va mai fi alt mâine.
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
În timp şi spaţiu...te iubesc!
Chiar dacă ne năşteam departe
Şi-n alte galaxii trăiam,
Ne-ar fi legat aceeaşi soartă,
Că tot pe tine te iubeam.
Şi oriunde-n timp ne-am fi născut,
Mai la-nceput sau la sfârşit,
Am fi avut aceeaşi soartă,
Că tot la fel te-aş fi iubit.
Deci, scriu această poezie,
Cu gândul să-ţi mărturisesc,
Din când în când, când vei citi-o,
Că-n timp şi spaţiu...te iubesc!
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,
Doar clipa-n care te-am zărit,
Pe-o bancă-n parc, să se repete
De s-ar putea la infinit.
Nu vreau averi să-mi dea defel,
Doar ziua când te-am sărutat,
Sub un salcâm în miez de mai,
Să se reîntoarcă neîncetat.
Şi nu vreau gloria cea deşartă,
Doar vara-n care te-am iubit,
La malul mării lângă valuri,
S-o retrăiesc la nesfârşit.
Am să te port femeie
Am să te port femeie
În inimă mereu,
Te voi purta o viaţă
Aici în pieptul meu.
Şi dincolo de viaţă,
În trupul meu cel mort,
Te voi purta şi acolo,
În oase am să te port.
Şi dincolo de oase,
La fel te voi purta,
Vei fi pe mai departe
În praful meu de stea.
Şi dincolo de praful
Şi pulberea din mine,
Te voi purta-n poeme,
În versuri şi în rime.
După tine...
Aş vrea să-ţi spun cât sufăr,
Cât te iubesc de mult,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mut.
Şi-aş vrea să îţi văd chipul,
Din ochi ca să ţi-l sorb,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s orb.
Şi-aş vrea să-ţi aud glasul
Cel dulce şi plăcut,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s surd.
Şi-aş vrea să scap odată
De dorul ce ţi-l port,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mort.
Mâine
Probabil că te-ntrebi
De ce te tot privesc,
Fiindcă nu ştiu iubito
Şi mâine de trăiesc.
De ce te alint întruna
Aşa stăruitor,
Fiindcă orice-i posibil
Şi poate mâine mor.
Şi mă întrebi surprinsă
De ce de tine scriu,
Fiindcă mă tem ca mâine
Să nu fie târziu...
Vreau doar să mă asigur
Că mă comport cu tine
Ca şi cum niciodată
Nu va mai fi alt mâine.
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
În timp şi spaţiu...te iubesc!
Chiar dacă ne năşteam departe
Şi-n alte galaxii trăiam,
Ne-ar fi legat aceeaşi soartă,
Că tot pe tine te iubeam.
Şi oriunde-n timp ne-am fi născut,
Mai la-nceput sau la sfârşit,
Am fi avut aceeaşi soartă,
Că tot la fel te-aş fi iubit.
Deci, scriu această poezie,
Cu gândul să-ţi mărturisesc,
Din când în când, când vei citi-o,
Că-n timp şi spaţiu...te iubesc!
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,
Doar clipa-n care te-am zărit,
Pe-o bancă-n parc, să se repete
De s-ar putea la infinit.
Nu vreau averi să-mi dea defel,
Doar ziua când te-am sărutat,
Sub un salcâm în miez de mai,
Să se reîntoarcă neîncetat.
Şi nu vreau gloria cea deşartă,
Doar vara-n care te-am iubit,
La malul mării lângă valuri,
S-o retrăiesc la nesfârşit.
Am să te port femeie
Am să te port femeie
În inimă mereu,
Te voi purta o viaţă
Aici în pieptul meu.
Şi dincolo de viaţă,
În trupul meu cel mort,
Te voi purta şi acolo,
În oase am să te port.
Şi dincolo de oase,
La fel te voi purta,
Vei fi pe mai departe
În praful meu de stea.
Şi dincolo de praful
Şi pulberea din mine,
Te voi purta-n poeme,
În versuri şi în rime.
După tine...
Aş vrea să-ţi spun cât sufăr,
Cât te iubesc de mult,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mut.
Şi-aş vrea să îţi văd chipul,
Din ochi ca să ţi-l sorb,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s orb.
Şi-aş vrea să-ţi aud glasul
Cel dulce şi plăcut,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s surd.
Şi-aş vrea să scap odată
De dorul ce ţi-l port,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mort.