Poems in the same category
Domnişoara Pogany
Iubita mea,
tu, Pasăre măiastră,
tu care zi de zi,
în lutul buzelor noastre
ciopleşti Poarta sărutului,
doar pentru noi doi.
Ia-mă şi mă urcă
pe Coloana fără sfârşit a iubirii tale,
până sus de tot,
deasupra de cuvinte,
în ţinutul iubirilor veşnice.
Acolo unde gurile noastre
dezbrăcate de cuvinte,
vor adormi îmbrăţişate
pe Masa tăcerii.
Mi-e dor
Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.
Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de ochii, nasul și ale tale buze moi.
ce asemenea-i un lup însingurat,
inima-mi firavă din trup, tu mi ai furat.
Mi-e dor de ochii tai cuceritori,
Pe care astăzi i-ai făcut atât de-otravitori.
Mă uiți adesea-n ale tale teancuri de hârtii,
Pe care văd adesea doar cuvinte ale noii poezii.
Mi-e dor de-a ta stransa îmbrățișare ,
Care mă făcea mereu sa uit de-o supărare,
Iar astăzi sunt doar eu, o simpla fetișcană,
Sorbind ușor din poza de pe acea cana.
Mi-e dor de acel râset simplu și obscen,
Care astăzi mă face sa mai scriu doar un catren,
Care ieri mă urca sus la stele,
Iar azi mă face sa mă uit de jos la ele.
Mi-e dor sa uit de tot și toate,
de griji, foame și societate,
Sa stau întinsă ai tai ochi albaștri,
Sa mă prefac ca astăzi nu m-ai făcut dezastru.
Mi-e dor sa scriu si sa vorbesc cu tine,
Sa ne afundam în orașe bizantine,
Sa fugim în largul marii liniștite și umile,
Și să-mi săruți atât de tandru ale mele buze fine.
Mi-e dor de tot ceea ce tu erai ieri pentru mine,
Iar azi ești doar o simpla doză de amfetamine,
Pe care ușor le duc la ale mele buze pline,
Care de azi vor deveni doar doua microcristaline.
Mi-e dor sa aud cum la ureche îmi spui intens,
Oh,iubito,cat de mult eu te iubesc,
Sa mă apuci de talia mea ondulata,
Și sa mi mai spui ca nu mă vei lasă, oh,niciodată.
Mi-e dor să-ți simt a ta gura infierbantata,
Pe a mea frunte-ncaruntata,
Să-mi ștergi recile și-amarele dureri,
Pe care azi tu nu mi le deloc acoperi.
Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
O ! preamărite Vieru
O ! preamărite autor al vieții noastre,
Făptuitorul tuturor viselor copiilor
Ești precum o albină într-o floare,
Precum o veveriță într-un pom.
O! preamărite înger a cărților,
Versificator al tuturor țărilor.
De pe lume c-am repede te-ai dus
Și cunoștințe multe ai adus.
O! preamărite descriptor a poeziilor,
Eroul neînfricat a tuturor elevilor,
Înțeleptul bătrânilor și viitorul tinerilor,
Dar și marele dezvoltator a poeziilor.
O! Preamărite atotștiitorule Vieru ,
Pentru noi alcătuiești tot ceru,
Luna, stelele , soarele
Ce îndrumi minunatele popoare !
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
Domnişoara Pogany
Iubita mea,
tu, Pasăre măiastră,
tu care zi de zi,
în lutul buzelor noastre
ciopleşti Poarta sărutului,
doar pentru noi doi.
Ia-mă şi mă urcă
pe Coloana fără sfârşit a iubirii tale,
până sus de tot,
deasupra de cuvinte,
în ţinutul iubirilor veşnice.
Acolo unde gurile noastre
dezbrăcate de cuvinte,
vor adormi îmbrăţişate
pe Masa tăcerii.
Mi-e dor
Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.
Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de ochii, nasul și ale tale buze moi.
ce asemenea-i un lup însingurat,
inima-mi firavă din trup, tu mi ai furat.
Mi-e dor de ochii tai cuceritori,
Pe care astăzi i-ai făcut atât de-otravitori.
Mă uiți adesea-n ale tale teancuri de hârtii,
Pe care văd adesea doar cuvinte ale noii poezii.
Mi-e dor de-a ta stransa îmbrățișare ,
Care mă făcea mereu sa uit de-o supărare,
Iar astăzi sunt doar eu, o simpla fetișcană,
Sorbind ușor din poza de pe acea cana.
Mi-e dor de acel râset simplu și obscen,
Care astăzi mă face sa mai scriu doar un catren,
Care ieri mă urca sus la stele,
Iar azi mă face sa mă uit de jos la ele.
Mi-e dor sa uit de tot și toate,
de griji, foame și societate,
Sa stau întinsă ai tai ochi albaștri,
Sa mă prefac ca astăzi nu m-ai făcut dezastru.
Mi-e dor sa scriu si sa vorbesc cu tine,
Sa ne afundam în orașe bizantine,
Sa fugim în largul marii liniștite și umile,
Și să-mi săruți atât de tandru ale mele buze fine.
Mi-e dor de tot ceea ce tu erai ieri pentru mine,
Iar azi ești doar o simpla doză de amfetamine,
Pe care ușor le duc la ale mele buze pline,
Care de azi vor deveni doar doua microcristaline.
Mi-e dor sa aud cum la ureche îmi spui intens,
Oh,iubito,cat de mult eu te iubesc,
Sa mă apuci de talia mea ondulata,
Și sa mi mai spui ca nu mă vei lasă, oh,niciodată.
Mi-e dor să-ți simt a ta gura infierbantata,
Pe a mea frunte-ncaruntata,
Să-mi ștergi recile și-amarele dureri,
Pe care azi tu nu mi le deloc acoperi.
Tu ești zeița frumuseții
Se tot vorbește despre Afrodita
Că este frumusețe făr'de egal..
Dar eu vă spun că este doar o antică poveste,
Ce n-are mai nimic real!
Când vine vorba despre femeile frumoase
Sau gingășie,eros și strălucire feminină,
Ce răspândește doar amor și bucurie,
Căci "frumusețe" este un termen mult prea sărac,
O să vă spun că Afrodita chiar există!
Dar nu cea din legendele știute,
Ci ești tu cea care acum citește,
Iar eu biet trubadur ce-s rătăcit în lume ,
Plângându-mi soarta tristă dar și rece,
Visând să-ți spun poetic cât ești de frumoasă!
Și-ți cânt poeme glorioase,
Îngenunchez cavalerește în prea frumoasa-ți față,
Să mă asculți precum o mamă răbdătoare,
Cu pruncu-i ce-i plânge la picioare...!
O prea frumoaso, înger de femeie
Tu ești frumosul ce-i coborât din Cer,
Vreau să-ți sărut ochii,parul și piciorul,
Tu esti adevărata Afrodita și Misterul,
Tu ești Amorul!
(12 martie-1 aprilie 2023 Irepetabila iubire)
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
O ! preamărite Vieru
O ! preamărite autor al vieții noastre,
Făptuitorul tuturor viselor copiilor
Ești precum o albină într-o floare,
Precum o veveriță într-un pom.
O! preamărite înger a cărților,
Versificator al tuturor țărilor.
De pe lume c-am repede te-ai dus
Și cunoștințe multe ai adus.
O! preamărite descriptor a poeziilor,
Eroul neînfricat a tuturor elevilor,
Înțeleptul bătrânilor și viitorul tinerilor,
Dar și marele dezvoltator a poeziilor.
O! Preamărite atotștiitorule Vieru ,
Pentru noi alcătuiești tot ceru,
Luna, stelele , soarele
Ce îndrumi minunatele popoare !
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂