Category: Love poems
All author's poems: Ana-Maria Avram-Rusu
Date of posting: 14 февраля 2023
Comments: 1
Views: 1021
Comments
Poems in the same category
Iubita mea...
Iubita mea a mai trecut un an,
Și am făcut în zori o nebunie,
Ți-am cumpărat ce n-are un profan,
Ți-am cumpărat eterna veșnicie.
Apoi hotarul lumii l-am trecut,
Și-am hoinărit la ei prin piețe,
Ți-am cumpărat puțin din sfântul lut,
Ce îți oferă veșnic tinerețe.
Iubita mea de-acum nemuritoare,
Iubita mea, ce pururi tânără vei fi,
Eu pentru toate am făcut prinsoare,
Și pentru toate, cu viața voi plăti.
Iubita mea ce neînsemnată-i plata,
Doar un declic al inimii bătăi,
Te rog înfige-mi tu în inimă săgeata,
Să mor încet, privind în ochii tăi.
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Dorință neîmplinită
Oare fugit-a gândul de la tine
Și n-aș putea să mai gândesc.
Dar ce să fac de-mi vii în minte
Și dacă-n ochi te oglindesc.
Nu poți ca să-mi mai ieși în cale
Ci doar în gând să te-ntânesc.
Dar pot eu oare ca vreodată
Din minte să mi te gonesc?
Să-ți spun că drag mi-ești și acuma
Deși aici, cu mine nu mai ești.
Dorința în zadar s-ar zbuciuma,
Și-n suflet dorul aprig răsucești.
O singură poezie
Prieteni buni am fost mereu, dar sufletului totul îi s-a părut greu
In inima, flama a scânteiat. La fiecare vedere cu tine, un strop pe ea s-a picurat
Dar a rezistat, până în ziua când am putut răsufla in sfârșit ușurat
Cărbuni încinși ai pus pe suflet, dar nu în inima unde le e locul,
Ci acolo unde apasă greu; am incercat să-i sting, dar tu i-ai ațâțat mereu.
Șapte ani ai spus sa te aștept, iar eu fara niciun regret,
M-am supus în liniște, tânjind la ziua când o să mi se aline toată suferința, chinul și dorul,
Deoarece am simțit că ăsta mi-este viitorul.
Te mustra conștiința că nu m-ai avut?
O Doamne! Atâta timp pierdut!
Eu m-am rugat tăcut, surd și crunt,
Am ignorat totul de jur, tot ce mi-a plăcut,
Sperând că într-o zi vei regreta
Și langa inima ta, doar pe mine mă vei purta.
Aceasta îmi este răzbunarea, sa te întorci la mine fericit și împlinit,
Dar cu amarul timpului scurs necuvenit.
Mi-ai spus că sunt perfectă. Aproape!
De-ai fi fost un orb, eram acum departe.
Dar darul asta de la Dumnezeu este uneori un mare blestem.
Daca nu am vedea ce ne înconjoară,
Cu inima am judeca, cu auzul ne-am bucura și cu atingerea ne-am apropia,
Ca sufletul nostru sa nu moara.
Mi-ai spus că sunt briliantă, vorbim, te bucuri și tresari
In tine ceva se mișcă, dar oricât aș calcula, rămân cu mintea nesocotită.
Matematica și iubirea sunt doua extreme,
Într-una totul e precis, real, concret,
Într-alta nimic nu e direct, dar cred că nu mă amăgesc,
Când spun, că în ambele mă regăsesc.
Acum spune-mi tu, daca as face ecuații cu variabile din viețile noastre comune,
Ai fi dispus să-mi spui coeficienții ca in final inimile noastre sa se adune?
Iubestema asa cum sunt
Iubestema asa cum sunt
Si nu uita de rele
Can viata asta poate fi
Drumul plin de grele
Iubestema asa cum sunt
Iubestema in toate
Si drumul cel mai greu mereu-l vom da ntroparte
Iubesc mereu privirea
Cu ochii tai caprui
Iubesc sis fericita
Cu omul cel mai bun
Iubestema iubire iubestema mereu
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Iubita mea...
Iubita mea a mai trecut un an,
Și am făcut în zori o nebunie,
Ți-am cumpărat ce n-are un profan,
Ți-am cumpărat eterna veșnicie.
Apoi hotarul lumii l-am trecut,
Și-am hoinărit la ei prin piețe,
Ți-am cumpărat puțin din sfântul lut,
Ce îți oferă veșnic tinerețe.
Iubita mea de-acum nemuritoare,
Iubita mea, ce pururi tânără vei fi,
Eu pentru toate am făcut prinsoare,
Și pentru toate, cu viața voi plăti.
Iubita mea ce neînsemnată-i plata,
Doar un declic al inimii bătăi,
Te rog înfige-mi tu în inimă săgeata,
Să mor încet, privind în ochii tăi.
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Dorință neîmplinită
Oare fugit-a gândul de la tine
Și n-aș putea să mai gândesc.
Dar ce să fac de-mi vii în minte
Și dacă-n ochi te oglindesc.
Nu poți ca să-mi mai ieși în cale
Ci doar în gând să te-ntânesc.
Dar pot eu oare ca vreodată
Din minte să mi te gonesc?
Să-ți spun că drag mi-ești și acuma
Deși aici, cu mine nu mai ești.
Dorința în zadar s-ar zbuciuma,
Și-n suflet dorul aprig răsucești.
O singură poezie
Prieteni buni am fost mereu, dar sufletului totul îi s-a părut greu
In inima, flama a scânteiat. La fiecare vedere cu tine, un strop pe ea s-a picurat
Dar a rezistat, până în ziua când am putut răsufla in sfârșit ușurat
Cărbuni încinși ai pus pe suflet, dar nu în inima unde le e locul,
Ci acolo unde apasă greu; am incercat să-i sting, dar tu i-ai ațâțat mereu.
Șapte ani ai spus sa te aștept, iar eu fara niciun regret,
M-am supus în liniște, tânjind la ziua când o să mi se aline toată suferința, chinul și dorul,
Deoarece am simțit că ăsta mi-este viitorul.
Te mustra conștiința că nu m-ai avut?
O Doamne! Atâta timp pierdut!
Eu m-am rugat tăcut, surd și crunt,
Am ignorat totul de jur, tot ce mi-a plăcut,
Sperând că într-o zi vei regreta
Și langa inima ta, doar pe mine mă vei purta.
Aceasta îmi este răzbunarea, sa te întorci la mine fericit și împlinit,
Dar cu amarul timpului scurs necuvenit.
Mi-ai spus că sunt perfectă. Aproape!
De-ai fi fost un orb, eram acum departe.
Dar darul asta de la Dumnezeu este uneori un mare blestem.
Daca nu am vedea ce ne înconjoară,
Cu inima am judeca, cu auzul ne-am bucura și cu atingerea ne-am apropia,
Ca sufletul nostru sa nu moara.
Mi-ai spus că sunt briliantă, vorbim, te bucuri și tresari
In tine ceva se mișcă, dar oricât aș calcula, rămân cu mintea nesocotită.
Matematica și iubirea sunt doua extreme,
Într-una totul e precis, real, concret,
Într-alta nimic nu e direct, dar cred că nu mă amăgesc,
Când spun, că în ambele mă regăsesc.
Acum spune-mi tu, daca as face ecuații cu variabile din viețile noastre comune,
Ai fi dispus să-mi spui coeficienții ca in final inimile noastre sa se adune?
Iubestema asa cum sunt
Iubestema asa cum sunt
Si nu uita de rele
Can viata asta poate fi
Drumul plin de grele
Iubestema asa cum sunt
Iubestema in toate
Si drumul cel mai greu mereu-l vom da ntroparte
Iubesc mereu privirea
Cu ochii tai caprui
Iubesc sis fericita
Cu omul cel mai bun
Iubestema iubire iubestema mereu
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Other poems by the author
Sonată
Ți-am cântat pe corp sonate
Pieptul tău era vioara,
Arcuș din degete-am făcut
În taină, când se lasă seara.
Un secret și-o eternitate
Împărțeam sub un cearșaf
Și nu am fi lăsat vreodată
Iubirea să ne facă praf.
La final, doar o fantomă
Bântuia în lung și-n lat,
Răsăritul, prea devreme,
Îmbrăca al nostru pat.
Doi străini noi am rămas
Când zorii zilei ne-au străpuns
Și-ntre noi un glas uitat
Și-ntrebări fără răspuns.
Gânduri pentru mama
Pe când brațele-mi sunt reci
Și mă găsesc în disperare,
Doar la tine mă gândesc,
Căci mi-ești dulce alinare
Tu-mi ești înger când greșesc
Și când plouă, tu-mi ești soare.
Tu-mi ești stele-n bezna nopții
Și când sec, tu îmi ești mare.
Aș da la schimb o lume-ntreagă
Să te pot vedea zâmbind,
Să te văd, cu ochii calzi,
Spre mine-n pași grăbiți venind...
Mai tare te-aș fi strâns de mână,
Mai mult ți-aș fi cântat cu drag
De-aș fi știut cât de mult suferi
Când mă vezi plecând din prag...
Îmi pare rău c-am dispărut
Și că nu ți-am spus de ce
Cu noaptea-n cap, fără măcar
O lacrimă să-ți mai pot șterge...
Îmi pare rău că sunt departe,
Iară casa e prea goală
Și că-n cea mai neagră noapte
N-are cin’ să-ți spună „mamă”...
Așteptare
Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.
Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.
Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.
Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.
Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.
Necunoscuta
Mă uit la necunoscuți
când lumina-ncet apare.
Mă uit timid la o străină
care pare-ncrezătoare.
Mă uit și-ncep să cercetez:
ochi. nas. buze. nas. ochi.
ceva în suflet mi-a murit.
totuși... parcă te cunosc.
Doi ochi, o gură și un nas:
nimic deosebit.
totuși... ne-am mai întâlnit.
Mă uit la necunoscuți
atunci când soarele răsare.
Mă uit în oglindă.
Zile
Sunt zile când înlocuiesc paharul de vin cu sticla
și zile când nu rămân urme de ruj pe ea;
când adaug și ultima țigară din pachet
sau când mă amețește doar fantoma parfumului tău.
Sunt zile când las lumina aprinsă
și când apare o a doua pernă lângă a mea;
când aștept să te văd pe unde n-ai mai pășit de mult
sau să ne întâlnim după ce adorm.
Sunt zile când îți spun lucruri pe care nu le auzi
și când te caut pe unde nu exiști;
când îți pictez zâmbetul în ceașca de ceai
și o uit lângă mine până se răcește;
când te strâng în brațe puțin prea tare
și apoi te las să dispari, pentru că nu ești aici;
când îți fac mai mult loc sub umbrelă
ca să realizez că nici măcar nu plouă.
Sunt zile când mi-e dor de tine
Zile și zile despre noi – eu și tu.
Sonată
Ți-am cântat pe corp sonate
Pieptul tău era vioara,
Arcuș din degete-am făcut
În taină, când se lasă seara.
Un secret și-o eternitate
Împărțeam sub un cearșaf
Și nu am fi lăsat vreodată
Iubirea să ne facă praf.
La final, doar o fantomă
Bântuia în lung și-n lat,
Răsăritul, prea devreme,
Îmbrăca al nostru pat.
Doi străini noi am rămas
Când zorii zilei ne-au străpuns
Și-ntre noi un glas uitat
Și-ntrebări fără răspuns.
Gânduri pentru mama
Pe când brațele-mi sunt reci
Și mă găsesc în disperare,
Doar la tine mă gândesc,
Căci mi-ești dulce alinare
Tu-mi ești înger când greșesc
Și când plouă, tu-mi ești soare.
Tu-mi ești stele-n bezna nopții
Și când sec, tu îmi ești mare.
Aș da la schimb o lume-ntreagă
Să te pot vedea zâmbind,
Să te văd, cu ochii calzi,
Spre mine-n pași grăbiți venind...
Mai tare te-aș fi strâns de mână,
Mai mult ți-aș fi cântat cu drag
De-aș fi știut cât de mult suferi
Când mă vezi plecând din prag...
Îmi pare rău c-am dispărut
Și că nu ți-am spus de ce
Cu noaptea-n cap, fără măcar
O lacrimă să-ți mai pot șterge...
Îmi pare rău că sunt departe,
Iară casa e prea goală
Și că-n cea mai neagră noapte
N-are cin’ să-ți spună „mamă”...
Așteptare
Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.
Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.
Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.
Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.
Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.
Necunoscuta
Mă uit la necunoscuți
când lumina-ncet apare.
Mă uit timid la o străină
care pare-ncrezătoare.
Mă uit și-ncep să cercetez:
ochi. nas. buze. nas. ochi.
ceva în suflet mi-a murit.
totuși... parcă te cunosc.
Doi ochi, o gură și un nas:
nimic deosebit.
totuși... ne-am mai întâlnit.
Mă uit la necunoscuți
atunci când soarele răsare.
Mă uit în oglindă.
Zile
Sunt zile când înlocuiesc paharul de vin cu sticla
și zile când nu rămân urme de ruj pe ea;
când adaug și ultima țigară din pachet
sau când mă amețește doar fantoma parfumului tău.
Sunt zile când las lumina aprinsă
și când apare o a doua pernă lângă a mea;
când aștept să te văd pe unde n-ai mai pășit de mult
sau să ne întâlnim după ce adorm.
Sunt zile când îți spun lucruri pe care nu le auzi
și când te caut pe unde nu exiști;
când îți pictez zâmbetul în ceașca de ceai
și o uit lângă mine până se răcește;
când te strâng în brațe puțin prea tare
și apoi te las să dispari, pentru că nu ești aici;
când îți fac mai mult loc sub umbrelă
ca să realizez că nici măcar nu plouă.
Sunt zile când mi-e dor de tine
Zile și zile despre noi – eu și tu.
Cristos