Author 𝐙𝐚𝐦𝐮𝐫𝐜𝐚 𝐀𝐥𝐢𝐧𝐚
Total
54 creationsRandom creations :)
De ce scriu?
M-au întrebat mulți: „Pentru ce scrii versuri?
Ce cauți în cuvinte potrivite-n șir?
Când lumea aleargă prin mii de universuri,
Tu de ce depeni al gândului fir?”
Eram doar un copil în clasa primară,
Când am simțit prima dată un îndemn,
Scriam pe caiete în fiecare seară
Și le-am aruncat... nesfârșit de regret.
Erau doar copii ale unui suflet fraged,
Fără rime bune, dar pline de dor,
Un început timid pe un drum incert,
A căror versuri nu aveau zbor.
Când corpul mi-a spus că nu pot să muncesc,
Când boala mi-a pus o graniță dură,
Am înțeles că prin scris pot să trăiesc,
Că foaia albă nu are vreo măsură.
Eu nu pot munci cum muncesc ceilalți oameni,
Dar pot să construiesc lumi dintr-un condei,
În versul meu nu ai cu cine să mă semeni,
Sunt liber printre gânduri și demonii mei.
Scriu fiindcă foaia nu mă judecă vreodată,
Ea primește totul: și teama, și dorul,
Aici nu există boală sau judecată,
Aici eu sunt cel care își scrie viitorul.
Nu scriu pentru slavă, nici pentru averi,
Ci fiindcă e singura cale ce-mi rămâne:
Să transform în lumină durerea de ieri
Și să las o urmă din mine pe mâine.
Manuscrisele durerii
Navele nu pleacă doar ca să se-ntoarcă,
Există drumuri lungi fără popas,
Când dorul urcă sufletul în barcă
Și lasă-n urmă vechiul tău atlas.
Sunt oameni mulți ce te ridică-n slavă,
Să vezi splendoare în noroiul crud,
Să scrii cu aur pe o filă gravă
Un manuscris pe care sfinții-l aud.
Dar nicio ancoră nu e pe veci sortită
Să prindă rădăcini în cerul înalt,
Când cartea serii este mărginită,
Rămâi pe malul celălalt, schimbat.
Eșecul nu-i o vamă la plecare,
Nici vreo cerneală ce s-a scurs greu,
Ci o renaștere prin marea care
Te-a rupt de omul care erai mereu.
Pe pergamentul scris cu multă arsură,
Fiecare rând e un capitol tăios,
Dar nicio pată și nicio ștersătură
Nu a lăsat destinul tău pe dos.
Nu trebuia ca umbra să rămână,
Ci doar să-ți schimbe mersul pe pământ,
Să-ți lase o peniță nouă în mână,
Exact în locul unde ești și sunt.
Si azi...
Si azi te port în suflet ca pe-o rază,
Deși știu bine că nu-i drept,
Ești visul meu ce nu se-așează,
Și nici nu vreau să plece cu regret.
Îți caut ochii negri printre stele,
Și-n orice pas, și-n orice gând.,
Dar drumurile noastre sunt rebele.
Ne țin departe, rând pe rând...
Și totusi, chiar de nu se poate,
Visul meu nu vrea a pieri,
Rămâne taină-n zeci de șoapte,
Un dor ce-n suflet vesnic va trăi.
Nu ştiu cuvinte, să spun cât îmi lipsești
Dar știu că mereu, în vis te găsesc
La un vin în brațele mele te oprești
Finalului o altă șansă-i dăruiesc...
Aș vrea
Aș vrea să-ți pot spune tot ceea ce simt
Dar,de fel,sunt cam pesimist.
Mi-e frică să fiu respins,
Căci un refuz de-al tău m-ar arunca-n abis.
M-ar face să mă căiesc o viață întreagă,
Căci am fost sortit să primesc această judecată.
Inima mi-ar fi sfâșiată-n două
Iar pe față lacrimile mi-ar curge două câte două...
Aș vrea să te pot strânge tare în brațe
Și să-ți șoptesc vorbe dulci în noapte.
Să te cuprind de după mijloc și-un sărut să-ți fur atunci pe loc.
Dar frica și emoția nu-mi dau pace,
Și în preajma ta mă simt ca pe ace...
Reflexii în asfințit
În ritmul prăfuit
Al ceasului târziu
Durerea de odinioară
Din senin a amorțit.
Ochii, fără de reacții
Mai reflectă agonii
Si prin umbre de senzații
Mă întreb... Oare-ai să vii?
Si-n tăcerea din mine
Fără vinul tău de ieri
Vreau doar să se apropie
Pașii mei de pașii tăi.
Dar ziua a trecut
Apusul iarăși vine
Ah, voi simțiri de lut!
Cum ardeți azi în mine...
Dar nu ca alte dăți
Cu flăcări peste gânduri
Ci cu singurătăți
Vărsate printre rânduri.
Căci dorul nu mai doare
Deși-n suflet e chin
Că tu n-ai vrut să stai
Si eu... azi nu mai vin...
IATĂ CUM PLOAIA…
Iată cum ploaia, îşi cerne albastră,
Mii de steluţe, ce-mi bat la fereastră,
Ce-apar şi dispar, sclipind către cer,
Către suflet şi minte, poem efemer…
Sunt stele, sau umbre, sau lacrimi călii
Ce curg prin burlane, cu zecile-n mii,
Cântece triste ce se pierd în pustiu,
Ecou peste veacuri – un lied timpuriu –
Iată cum ploaia, sub cerul proscris,
Sublim sentiment, acut, mi-a transmis,
Şi scriu cu panaşul pe foile ude,
Sonete-ncurcate din strofele nude...
Încriptând şi mai mult în cuvintele grele,
Chiar portretul-poem al vieţilor mele,
În al ochiului colţ cu pleoapa curată,
Precum o cortină peste lume lăsată…
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 November
A D O RRRRR