Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024
Category: Poems about death
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 25 октября 2024
Added in favorites: 2
Views: 291
Poems in the same category
Timp
Liniștea serii se-mbrăcă într-o farsă,
La pândă mai stătu și dușmanul de-afară,
Pe la pervaz, se preschimbă pe nesimțite,
Și privi la ceasul atârnat de niște grinde.
Era întuneric și-un gând îl trezi,
Pe bătrânul ce din senin se zgribuli.
Privi cu necaz spre geamul din față:
,,Ce putea fi? o pasăre hoață!"
Hoțul se uită și el mai atent,
Și pe bătrân îl enervă un sentiment.
Trase o pânză peste ochii ființei,
Să poată dormi mai bine, fără intervenții.
Jocul abia începuse, cât ar fi crezut,
Orice-ar fi fost, hoțul nu se dădu bătut,
Bocăni în geam de câteva ori,
De la un timp, pe bătrân îl cuprinseră fiori.
Nu se auzise la fel ca celelalte,
O nerăbdare se simți acolo-n spate.
Se duse încetinel la fereastra sa spartă,
Nu văzu nici urmă de împielițată.
O ușă mai veche începu a scârțâi,
Bătrânul auzi un pas și-ncremeni,
O liniște mai mare decât ce auzi,
Să fi fost oare adevărat ce simți?
Obosit, se ghemui în pat,
Lângă bătrân se-auzi un oftat,
Săracul, nu găsi niciun chibrit de aprins
Și ieși din căsuță cu sufletul cuprins.
La ușă, musafirul își lăsase arma,
Bătrânul o luă să-și apere viața.
Mai mare decât se putea aștepta,
Nu conta cine era, dar nu mai pleca!
Văzând că nu ieși, bătrânul se retrase,
Tot mergând, brusc se-mpiedicase,
Căzu atât de rău și-l dureau acum toate,
Nu mai observă că era pe moarte...
Hoața ieși din căsuța cea săracă,
Îl ridică pe bătrân și-l luă cu ea în cârcă,
Bătrânul se zbătu, dar în zadar, cu forțe...
Așa apare, când dormi în taina nopții.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Oaste
Trec verile și au sa vină ierni o mie
Si eu tot stau sub sălcii obidoase,
Si simt că pân la vară au să mai fie;
Strigăte-n fulgere și ploi ce udă-n oase.
Peste pământ vin umbrele rapace,
Si eu caut în suvenir un anotimp;
În care n-ascultam vocile nopții,
Si urmele de pași ale lor mei sa prind.
Pacostea mea, are adăpost furtuna,
Ascunsă-n fulgere ce-astupa un război;
A cărui strigate chemă în zadar Fortuna.
Pe-un câmp de jertfe stinse, ce-alcătuie al meu stroi.
Ouija
Te gandeam prin abis,goliciune
suavă a neantului.
Fara început,fără sfârșit,doar din cuprins.
Stafia ta părea sa persiste
contra timpului,
Intrupare pământească păreai sa fi atins!
Stateam pe loc dar mintea nu-mi
cunoaște hotare,
Si nici oglinda nu ma mai privea pe mine!
Gandurile ma purtau pana la
sfintele altare,
Unde cladeam imperii din
a dragostei ruine.
Spate in spate,eu prin trup
si tu prin suflet!
Ne trimitem scrisori prin
al timpului labirint.
Gandurile-ți dulci nu mai îmi
sunt deloc secrete,
Ce eclipsa rece,a inimii negre alint!
Am rămas cu întrebare si caut
tactica in răspuns,
Intalnire a doua lumi sa fie
oare in plus?
Captiva in sentimente si un nou
concept indus,
Orizontul e o lege si verticalul e opus?
Atâtea sa îți spun,prin ce
timpuri m-am născut!
Da-mi de crezare nu cunosc
ale mele rădăcini.
Trecutul e o amintire lunga ce
cheie mi-a făcut.
Refugiul meu in poezie,
nu în al nopții rugăciuni.
Cutia pandorei am deschis si
ți-am citit scrisoarea.
Vorbim stiluri diferite prin hieroglife
așa moderne.
Nu eram cu zâna,ma delectam
cu vrăjitoarea!
Leacul singuratatii e dulce,
secretul vieții eterne.
Ne vom întâlnii la hotarele
existentei umane!
Ma vei recunoaște printre rânduri
tot mai stranii.
Ma găsești prin ale întunericului savane!
Focul te va calauzi printre
suvitele-mi arămii.
Copilul meu
Azi e ziua ta copilul meu
E ziua Sfântului Andrei
E ziua-n care te-ai născut
Doamne ție-ți mulțumesc
Că Tu mi-ai dat ce ți-am cerut.
E ziua ta copilul meu
Tare aș vrea să te sărut
Să te string la pieptul meu
Să mă satur de iubire
Nu să pling și iar să pling.
Azi e ziua ta copile
Toți la masa ne-adunarăm
Numai tu nu ești cu noi
Ai plecat și-au luat cu tine
Tot ce-a fost mai bun din noi.
Azi e ziua ta copile
Mult mi-e dor sa fi cu noi
Să-ți ador a ta privire
Să mă satur de-al meu dor.
Mult mi-e dor să te ating
Mai mi-e dor de ochii tăi
Să-ți ating a tale mâini
Să te privesc nu să mă sting.
Nu mai pot de dorul tău
Mama plînge neîncetat
Fratele și sora ta pling și ei la poza ta.
Azi e ziua ta copile
Casa-i plina cu de toate
Noi te așteptăm acasă
Să îți spunem La multi ani
Și să te strîngem in brațe.
Tu nu mai vii
Dar noi nu credem
Te-asteptăm in capul mesei
Să zâmbești la noi puțin
Să-nchinam și să fim veseli.
Trece ziua și s-a dus
Noi nu am primit răspuns
Am mai sta să așteptăm
Dar visăm și iar visăm.
Noi vom sta și aștepta
Tu să vi la casa ta
Mama sa te imbrățișeze
Să îți spună să-ți ureze
La mulți ani de ziua ta
Și să-ți pupe gurița.
Iarăși eu să-ți string mînuța
Și să-ți pup din nou gurița.
Eu și mama te-om iubi
Pururi veci și de-om muri
Bunicuța mama Ina și bunica mama Ana
Fratele și sora ta, cumanțica și nepoții ,Nouăcel micuțul tău
Ei te vor iubi cu toții .
La mulți ani copilul meu
Ai lasat in urma greu
Ai lăsat o cruce grea
La toată familia.
Dumnezeu așa a vrut
Viața ta sa fie atît
Pe pămînt suntem nimic
Doar adiere de vînt.
Eu mă rog neîncetat
Și Ileana la fel face
Suflețelul tău curat
Să se odihneasca-n pace.
Voi privi mereu la stele
In toate zilele mele
Poate te zăresc.
O clipă as vrea să te arăți
Să-ți văd ochii tăi frumoși
Să-ți spun că TE IUBESC!
Copilul meu celest.
Doamne Tu m-ai incercat
Și copilul mi-ai luat
Pling și ziua pling și noaptea
Și voi plînge toată viața.
Timp
Liniștea serii se-mbrăcă într-o farsă,
La pândă mai stătu și dușmanul de-afară,
Pe la pervaz, se preschimbă pe nesimțite,
Și privi la ceasul atârnat de niște grinde.
Era întuneric și-un gând îl trezi,
Pe bătrânul ce din senin se zgribuli.
Privi cu necaz spre geamul din față:
,,Ce putea fi? o pasăre hoață!"
Hoțul se uită și el mai atent,
Și pe bătrân îl enervă un sentiment.
Trase o pânză peste ochii ființei,
Să poată dormi mai bine, fără intervenții.
Jocul abia începuse, cât ar fi crezut,
Orice-ar fi fost, hoțul nu se dădu bătut,
Bocăni în geam de câteva ori,
De la un timp, pe bătrân îl cuprinseră fiori.
Nu se auzise la fel ca celelalte,
O nerăbdare se simți acolo-n spate.
Se duse încetinel la fereastra sa spartă,
Nu văzu nici urmă de împielițată.
O ușă mai veche începu a scârțâi,
Bătrânul auzi un pas și-ncremeni,
O liniște mai mare decât ce auzi,
Să fi fost oare adevărat ce simți?
Obosit, se ghemui în pat,
Lângă bătrân se-auzi un oftat,
Săracul, nu găsi niciun chibrit de aprins
Și ieși din căsuță cu sufletul cuprins.
La ușă, musafirul își lăsase arma,
Bătrânul o luă să-și apere viața.
Mai mare decât se putea aștepta,
Nu conta cine era, dar nu mai pleca!
Văzând că nu ieși, bătrânul se retrase,
Tot mergând, brusc se-mpiedicase,
Căzu atât de rău și-l dureau acum toate,
Nu mai observă că era pe moarte...
Hoața ieși din căsuța cea săracă,
Îl ridică pe bătrân și-l luă cu ea în cârcă,
Bătrânul se zbătu, dar în zadar, cu forțe...
Așa apare, când dormi în taina nopții.
Steaua stinsă, și iar aprinsă
Cel care s-a stins,
Va străluci mai tare
Ca cometele, și cu plâns,
Își vor aminti plecarea.
Cât de tare lumina,
Pe acest pământ,
Acum vocea sa curată
Nu se-aude din mormânt.
Mii de stele minunați;
Noapte, voi ieși în grădină,
Și cu ochi înlăcrimați,
Mă voi uita la tine.
Plânsete neauzite
După fiecare drum,
În urmă e lăsat un scrum.
Un scrum plin de durere,
Ce aduce o adâncă tăcere.
Pierderea cuiva este dureroasă,
Dar de altfel şi firească,
Ea te lasă fără zâmbete
În suflet îți aduce tunete.
Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,
Deoarece moartea nu o poți preveni.
Nu îți stă în putere,
Să opreşti această durere...
Viața e un lucru valoros
Ce trebuie luat în serios
Fără suferință şi plâns
Viața nu-i ceva de ascuns.
Oaste
Trec verile și au sa vină ierni o mie
Si eu tot stau sub sălcii obidoase,
Si simt că pân la vară au să mai fie;
Strigăte-n fulgere și ploi ce udă-n oase.
Peste pământ vin umbrele rapace,
Si eu caut în suvenir un anotimp;
În care n-ascultam vocile nopții,
Si urmele de pași ale lor mei sa prind.
Pacostea mea, are adăpost furtuna,
Ascunsă-n fulgere ce-astupa un război;
A cărui strigate chemă în zadar Fortuna.
Pe-un câmp de jertfe stinse, ce-alcătuie al meu stroi.
Ouija
Te gandeam prin abis,goliciune
suavă a neantului.
Fara început,fără sfârșit,doar din cuprins.
Stafia ta părea sa persiste
contra timpului,
Intrupare pământească păreai sa fi atins!
Stateam pe loc dar mintea nu-mi
cunoaște hotare,
Si nici oglinda nu ma mai privea pe mine!
Gandurile ma purtau pana la
sfintele altare,
Unde cladeam imperii din
a dragostei ruine.
Spate in spate,eu prin trup
si tu prin suflet!
Ne trimitem scrisori prin
al timpului labirint.
Gandurile-ți dulci nu mai îmi
sunt deloc secrete,
Ce eclipsa rece,a inimii negre alint!
Am rămas cu întrebare si caut
tactica in răspuns,
Intalnire a doua lumi sa fie
oare in plus?
Captiva in sentimente si un nou
concept indus,
Orizontul e o lege si verticalul e opus?
Atâtea sa îți spun,prin ce
timpuri m-am născut!
Da-mi de crezare nu cunosc
ale mele rădăcini.
Trecutul e o amintire lunga ce
cheie mi-a făcut.
Refugiul meu in poezie,
nu în al nopții rugăciuni.
Cutia pandorei am deschis si
ți-am citit scrisoarea.
Vorbim stiluri diferite prin hieroglife
așa moderne.
Nu eram cu zâna,ma delectam
cu vrăjitoarea!
Leacul singuratatii e dulce,
secretul vieții eterne.
Ne vom întâlnii la hotarele
existentei umane!
Ma vei recunoaște printre rânduri
tot mai stranii.
Ma găsești prin ale întunericului savane!
Focul te va calauzi printre
suvitele-mi arămii.
Copilul meu
Azi e ziua ta copilul meu
E ziua Sfântului Andrei
E ziua-n care te-ai născut
Doamne ție-ți mulțumesc
Că Tu mi-ai dat ce ți-am cerut.
E ziua ta copilul meu
Tare aș vrea să te sărut
Să te string la pieptul meu
Să mă satur de iubire
Nu să pling și iar să pling.
Azi e ziua ta copile
Toți la masa ne-adunarăm
Numai tu nu ești cu noi
Ai plecat și-au luat cu tine
Tot ce-a fost mai bun din noi.
Azi e ziua ta copile
Mult mi-e dor sa fi cu noi
Să-ți ador a ta privire
Să mă satur de-al meu dor.
Mult mi-e dor să te ating
Mai mi-e dor de ochii tăi
Să-ți ating a tale mâini
Să te privesc nu să mă sting.
Nu mai pot de dorul tău
Mama plînge neîncetat
Fratele și sora ta pling și ei la poza ta.
Azi e ziua ta copile
Casa-i plina cu de toate
Noi te așteptăm acasă
Să îți spunem La multi ani
Și să te strîngem in brațe.
Tu nu mai vii
Dar noi nu credem
Te-asteptăm in capul mesei
Să zâmbești la noi puțin
Să-nchinam și să fim veseli.
Trece ziua și s-a dus
Noi nu am primit răspuns
Am mai sta să așteptăm
Dar visăm și iar visăm.
Noi vom sta și aștepta
Tu să vi la casa ta
Mama sa te imbrățișeze
Să îți spună să-ți ureze
La mulți ani de ziua ta
Și să-ți pupe gurița.
Iarăși eu să-ți string mînuța
Și să-ți pup din nou gurița.
Eu și mama te-om iubi
Pururi veci și de-om muri
Bunicuța mama Ina și bunica mama Ana
Fratele și sora ta, cumanțica și nepoții ,Nouăcel micuțul tău
Ei te vor iubi cu toții .
La mulți ani copilul meu
Ai lasat in urma greu
Ai lăsat o cruce grea
La toată familia.
Dumnezeu așa a vrut
Viața ta sa fie atît
Pe pămînt suntem nimic
Doar adiere de vînt.
Eu mă rog neîncetat
Și Ileana la fel face
Suflețelul tău curat
Să se odihneasca-n pace.
Voi privi mereu la stele
In toate zilele mele
Poate te zăresc.
O clipă as vrea să te arăți
Să-ți văd ochii tăi frumoși
Să-ți spun că TE IUBESC!
Copilul meu celest.
Doamne Tu m-ai incercat
Și copilul mi-ai luat
Pling și ziua pling și noaptea
Și voi plînge toată viața.
Other poems by the author
Mi-ai promis multe
Te-am întrebat dacă mă iubești.
Răspunde și nu tăcea,
Dacă nu răspunzi deloc,
Cuvinte tale-s fără folos.
Mi-ai promis multe,
Iubire, dragoste,
Unde-i tot asta ??
Dar tot asta a fost un fals
Și o iluzie frumoasă,
În care am crezut prea mult.
Acum stau si plâng,
Lacrimile sângeroase
Îmi cad pe fața mea,
Amar, amarnic plâng.
Fata mea, te-am iubit
acum nu ești a mea.
Vreau să te intorc,
Tu ai pe altul,
Mi se rupe inima în bucățele de sticlă,
Într-o zi mi-ai lipit inima de a ta,
Peste o vreme,
Ai rupt-o.
De ce așa ai făcut, scumpa mea
Adu-ți aminte de noi doi,
Ce fericiți mai eram,
Cât de tare ne iubeam,
Mi-i trist că nu pot întoarce timpul înapoi.
Când beau îmi aduc aminte de tine,
De ochii tăi care au fost ai mei,
Dar acum nu sunt ai mei,
Ai uitat de mine, tu ai uitat de mine,
am să uit și eu de tine,
poate..
Poate o să te uit vreodată
Nu acum.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Cinstit
Legată de mâini,
picioarele pe nisipul fierbinte ca focul.
Cerul negru s-a făcut
stelele s-au spart de când
Trădare. Suflet al nimănui
Sabia dușmanului, peste mine a dat.
am fost rănită, dar
am uitat să mor.
Semnificația vieții mi-a dispărut
din vedere ca și din gând,
Voi rosti pe franceză ultima frază
Au revoir nu a fost rost să exist!
Nu pot să vă privesc cinstit în ochi,
Mă evapor ca aerul,
ce trece mereu prin copaci și vânt.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 14.11.2024
Poezia mea nu e bună
nu e bine să-mi zici
că poeziile mele,
nu au nici o valoare.
Că nu-i drept ceia ce spui tu.
de ce privești cu ochiul,orbiș?
dacă nu vezi frumusețea poeziei mele?
mai bine stai, liniștit și taci!
decât,
să critici poeziile mele.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Mi-ai promis multe
Te-am întrebat dacă mă iubești.
Răspunde și nu tăcea,
Dacă nu răspunzi deloc,
Cuvinte tale-s fără folos.
Mi-ai promis multe,
Iubire, dragoste,
Unde-i tot asta ??
Dar tot asta a fost un fals
Și o iluzie frumoasă,
În care am crezut prea mult.
Acum stau si plâng,
Lacrimile sângeroase
Îmi cad pe fața mea,
Amar, amarnic plâng.
Fata mea, te-am iubit
acum nu ești a mea.
Vreau să te intorc,
Tu ai pe altul,
Mi se rupe inima în bucățele de sticlă,
Într-o zi mi-ai lipit inima de a ta,
Peste o vreme,
Ai rupt-o.
De ce așa ai făcut, scumpa mea
Adu-ți aminte de noi doi,
Ce fericiți mai eram,
Cât de tare ne iubeam,
Mi-i trist că nu pot întoarce timpul înapoi.
Când beau îmi aduc aminte de tine,
De ochii tăi care au fost ai mei,
Dar acum nu sunt ai mei,
Ai uitat de mine, tu ai uitat de mine,
am să uit și eu de tine,
poate..
Poate o să te uit vreodată
Nu acum.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Cinstit
Legată de mâini,
picioarele pe nisipul fierbinte ca focul.
Cerul negru s-a făcut
stelele s-au spart de când
Trădare. Suflet al nimănui
Sabia dușmanului, peste mine a dat.
am fost rănită, dar
am uitat să mor.
Semnificația vieții mi-a dispărut
din vedere ca și din gând,
Voi rosti pe franceză ultima frază
Au revoir nu a fost rost să exist!
Nu pot să vă privesc cinstit în ochi,
Mă evapor ca aerul,
ce trece mereu prin copaci și vânt.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 14.11.2024
Poezia mea nu e bună
nu e bine să-mi zici
că poeziile mele,
nu au nici o valoare.
Că nu-i drept ceia ce spui tu.
de ce privești cu ochiul,orbiș?
dacă nu vezi frumusețea poeziei mele?
mai bine stai, liniștit și taci!
decât,
să critici poeziile mele.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024