Lune Noire et Pleine d'Amour
Je t'appelle dans la nuit froide,
Mais tu ne dis rien.
Mon ombre te trouve et te perd encore.
Le vent emporte les feuilles irréconciliées,
Laissant derrière lui l'arbre de notre temps.
S'il te plaît, ne disparais pas de tes rêves, reste là.
Tes yeux inquiets ne me laissent pas en paix
Quand je les contemple avec une immense nostalgie.
Je t’aime aujourd’hui, demain et après-demain.
Ta première lettre—
Je la porte comme une chose qui ne mourra jamais.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 01.03.2025
Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 1 марта
Added in favorites: 2
Views: 188
Poems in the same category
Ție...Îți mulțumesc!
Te văd în fiecare zi frumoasă
Și-acum când ani-s peste noi,
Tu-mi ești o candelă aprinsă
Ce calea o lumini la amândoi.
Ne-am întâlnit cândva demult
Când toamna era pe terminate,
Fără a ști atunci că ai să-mi fii
Prietenă, soție și-a mea jumate.
Țin minte cum inima-mi bătea
Și cum curgea șuvoi în mine,
Când rușinat, timid eu am cerut
Să mă așez pe bancă lângă tine.
Atenție prea multă nu am primit
Din partea ei cum eu mă așteptam,
Ba dimpotrivă, s-a ridicat și a plecat
Zâmbind și salutând pe-un alt băiat.
Privirea mi-a rămas tot către ea
Până ce depărtarea a pus umbră,
Pe chipul drag și-a mea speranță
De ai șopti cuvinte cu a mea gură.
Și timpul se scurgea fără-ncetare
Sădind în mine destulă întristare,
Că nu găsesc motiv să mă apropii
Vorbă să-i zic, sâ uit de supărare.
Când totul mi se părea pierdut
Norocul a bătut pe partea mea,
Pe ea s-o întâlnesc la o serată
Și-n pas de dans a început povestea.
......................................
Acum după decenii duse-n doi
Rostim la fel de des,,eu te iubesc",
Și nu uităm zilnic rugă să înălțăm
Cerând iertare și Ție...Îți mulțumesc!
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
De-ai veni
Vino, dragă-n codrul verde
Să ne-ascundem de-ale lumii,
Și sub creanga răsfirată
Să cântăm o odă lunii.
În câmpia cea întinsă
S-alergăm ca doi copii,
Iar sub scutul cel de lună
Codrii să răsune vii.
Să răsune un cer negru
Peste-al nostru creștet alb,
Mii de stele să lucească
Cu veșmântul lor cel dalb.
Ție...Îți mulțumesc!
Te văd în fiecare zi frumoasă
Și-acum când ani-s peste noi,
Tu-mi ești o candelă aprinsă
Ce calea o lumini la amândoi.
Ne-am întâlnit cândva demult
Când toamna era pe terminate,
Fără a ști atunci că ai să-mi fii
Prietenă, soție și-a mea jumate.
Țin minte cum inima-mi bătea
Și cum curgea șuvoi în mine,
Când rușinat, timid eu am cerut
Să mă așez pe bancă lângă tine.
Atenție prea multă nu am primit
Din partea ei cum eu mă așteptam,
Ba dimpotrivă, s-a ridicat și a plecat
Zâmbind și salutând pe-un alt băiat.
Privirea mi-a rămas tot către ea
Până ce depărtarea a pus umbră,
Pe chipul drag și-a mea speranță
De ai șopti cuvinte cu a mea gură.
Și timpul se scurgea fără-ncetare
Sădind în mine destulă întristare,
Că nu găsesc motiv să mă apropii
Vorbă să-i zic, sâ uit de supărare.
Când totul mi se părea pierdut
Norocul a bătut pe partea mea,
Pe ea s-o întâlnesc la o serată
Și-n pas de dans a început povestea.
......................................
Acum după decenii duse-n doi
Rostim la fel de des,,eu te iubesc",
Și nu uităm zilnic rugă să înălțăm
Cerând iertare și Ție...Îți mulțumesc!
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Război din pace
Nedumerit privindu-ți chipul
Din vid scăpare nu aveam
În minte îmi juca doar gândul
"De-aici ieşire nu mai am"
Sărac privindu-mi ochii tu "nemo" îmi spuneai Spuneai fără cuvinte
Te subânțelegeai
Certându-mă fregvent cu mine război din pace am făcut,război ce no să se termine,război ce nu sa mai sfârșit.
-Fii mai puternic Dar tot odată nu fi dur
Tu de iubire nu ești vrednic Eu iubitorii nu-i îndur
Dar tu iubește mă Cum nu ai mai iubit!
lubit vei fi de nimeni Căci din războaie n-ai ieșit
-Învingător de o să ieși,sămi spui
-De ce!?să mă iubeşti!? lubirea ta nu trebuiește nimănui!
lubit voi fi,dar tu iubită nu mai iești
Pentru-a fi iubită,fără motive să iubești!!!
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
De-ai veni
Vino, dragă-n codrul verde
Să ne-ascundem de-ale lumii,
Și sub creanga răsfirată
Să cântăm o odă lunii.
În câmpia cea întinsă
S-alergăm ca doi copii,
Iar sub scutul cel de lună
Codrii să răsune vii.
Să răsune un cer negru
Peste-al nostru creștet alb,
Mii de stele să lucească
Cu veșmântul lor cel dalb.
Other poems by the author
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Trădarea corpurilor cerești
A încetat existența soarelui
Dar eu am zâmbit.
nu m-am uitat la trădarea
soarelui, și a lunii.
Care de parcă m-ar spânzura
în fața
tuturor
Dușmanilor mei!
Păcat, e rău
Să scrii așa cuvinte rele și proaste
Pe foaia neagră.
Nu are nici un sens
Nu se va vedea nimic.
M-au istovit aceștea doi,
Luna și soarele.
Mi-au luat aerul
și cerul albastru,
de sub cap!
Trădarea asta nu se iartă.
Nu vă doresc nici un rău,
Mai departe fiți voi cei,
Unul
luna ce aduce lumina noaptea,
Iar altul
soarele ce luminează ziua.
Aer dați-mi aer!
Eu vreau sa mă respir.
Încă o zi și o minută vreau ,
De trădarea celor doi vreau
Cât mai repede să uit.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 13.11.2024
Je m'excuse
excusez mes erreurs dans le poème,
Je ne sais pas comment faire autrement.
pour exprimer mes pensées.
Je suis désolé,
pour les mots de la chaîne,
assemblés à la hâte.
lis le poème à ta manière
que.
Je l'ai écrit pour toi.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
Trădarea corpurilor cerești
A încetat existența soarelui
Dar eu am zâmbit.
nu m-am uitat la trădarea
soarelui, și a lunii.
Care de parcă m-ar spânzura
în fața
tuturor
Dușmanilor mei!
Păcat, e rău
Să scrii așa cuvinte rele și proaste
Pe foaia neagră.
Nu are nici un sens
Nu se va vedea nimic.
M-au istovit aceștea doi,
Luna și soarele.
Mi-au luat aerul
și cerul albastru,
de sub cap!
Trădarea asta nu se iartă.
Nu vă doresc nici un rău,
Mai departe fiți voi cei,
Unul
luna ce aduce lumina noaptea,
Iar altul
soarele ce luminează ziua.
Aer dați-mi aer!
Eu vreau sa mă respir.
Încă o zi și o minută vreau ,
De trădarea celor doi vreau
Cât mai repede să uit.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 13.11.2024
Je m'excuse
excusez mes erreurs dans le poème,
Je ne sais pas comment faire autrement.
pour exprimer mes pensées.
Je suis désolé,
pour les mots de la chaîne,
assemblés à la hâte.
lis le poème à ta manière
que.
Je l'ai écrit pour toi.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024
Iubire fără limită
Nu pot să număr stelele până la urmă,
doar un lucru pe care-l știu bine,
este iubirea fără limite.
Amorul nu se compară
nici cu floarea,
nici cu cerul albastru.
AMORUL trăiește odată și de mai multe ori
cât noi iubim.
privind amorul în față
deschizi noile părți,
ale lumii tale.
Focul tot întregului tău,
este AMORUL ce arde,mereu în inima ta.
ochii tăi îți vorbesc ca dragostea,
drumul noilor sentimentele
se deschid odată ce simți
IUBIREA.
Autor:Alina Zamurca 🎀
Am compus poezia (08.10.2024)
Iubirea este o psihologie
Iubim persoana
Pe care nu ne iubește,
Ne întâlnim cu cea ce nu o iubim,
Dar ea pe noi ne iubește.
Ne despărțim pentru că nu iubim,
Stricăm inima persoanei,
Ce ne-a iubit pe noi.
Rămânem singuri, trăim în singurătate
Suferim mult,
Multe persoane plec pe drumul cel rău,
Și încep a bea alcool.
Dispare speranța
Că iubirea există,
Și omul își închide inima sa,
Nu lasă pe nimeni să-l iubească.
Autoarea Alina Zamurca
Poezia compusă pe 03.11.2024
Cărțile de tarot
am plecat la o femeie,
Pentru viața să mi-o fac
mai bună.
Și pe cărțile de tarot,
Să-mi spună viitorul.
Privește ea la cărțile de tarot
apoi privește ea la mine.
Poate trebuie s-o întreb
sau
mai bine chiar să tac.
O las .Să-mi spună ea singură viitorul.
Simt un rece trece prin mine,
meșterița îmi spune.
Mai mai bine să ia-i seama
Mai mult necaz o să ai,decât bucurie
Inima îți va fi stricată
soarele,s a va înnegri într-o minută,
În ochii iubitului, tu vei muri.
Luna se va ascunde sub cerurile întunecate.
Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,
Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă
Plec eu acasă,
Și reflect asupra vorbelor femeii.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 17.11.2024.