Category: Love poems
All author's poems: memento2020
Date of posting: 12 августа 2023
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 686
Comments
Poems in the same category
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
..de nu..să-ți fie bine!
E vânt și rece-n luna mai
Iar tu ești prea departe,
Aș vrea puțin să te ating
Dar simt că nu se poate
Te strig în gând să te întorci
Că vocea nu vrea să m-ajute,
Să-ți zic ce mult eu te iubesc
Și nu mai vreau s-avem dispute
Dar gândul cred că nu te-ajunge
C-a rătăcit și el demult adresa ta,
Așa că nu-mi rămâne altă șansă
Decât s-aștept să văd ce va urma
Până voi primi vești de la tine
Încerc să mă descurc cumva,
Însă ce fac nimic nu-mi iese bine
Și înțeleg că îmi lipsește cineva
Pe geam văd picături de ploaie
E semn că vremea se cam schimbă,
Strâng rufele jilave de pe culme
Și fug de tunet că-mi este frică
Deschid televizorul din rutină
Dar nu-s atent la ce se spune,
Aș vrea s-aud cum bați la ușă
Sau dacă nu, un telefon să sune
Nimic din astea nu se-ntâmplă
Așa că întrebări încep să-mi pun,
La care-aș vrea să am răspunsuri
Dar simt că este greu să mă adun
Zilele trec și luni se fac deacum
De când tu ai plecat de lângă mine,
Sunt trist dar totuși pot să-ți spun
De vii..te-aștept..de nu..să-ți fie bine!
Puțin glas
Nu pot rosti ce-n mine arde,
Că iar ne ținem în impas,
Și nu știu ce ne mai oprește
Să dăm tăcerii puțin glas.
O mână parcă ne alungă
Când ne-ntindem spre același vis,
Și inima, deși ajunge,
Se frânge între speranță și-abis.
Ne înconjoară o teamă densă,
Ce sporește distanța-n lume,
Și-n tăcerea ce ne desparte,
Frica poartă două nume.
Ești dorul fără de cuvinte,
Ești liniștea ce sapă-n piept,
Și-n fiecare gând cuminte
Te simt aproape, te aștept.
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Whiskey, blues și rock
Dimineața… după tine
Într-un bar, habar n-am știre
Prin acorduri whiskey… gânduri…
Îți scriu mahmur aceste rânduri.
Câtă poezie aș scrie
Într-un strop de nebunie!
Versuri scrise despre tine
Cerul plânge… pentru mine.
Și dacă nu îți scriu mă doare
Pahar de whiskey cu o floare,
Tristă-n gândurile mele…
Scuturată de petale.
Și prin fumuri de țigară
Te-am văzut plecând aseară,
Să te las a fost greșit …
Tu, un suflet rătăcit!
Pe tejghea se scurg pahare
Și un oftat de supărare,
Murmur de cuvinte goale
Cu rateuri orbitale.
Te privesc intr-un pahar
Și aș vrea să te declar
Vis pierdut în miez de noapte
Rupt de tine și de toate.
Priviri îmi spun de ne-nțeles
De ne-nțeles e ce-am ales,
Whiskey și un chip de gheață
Și mahmur spre dimineață.
Whiskey, blues și rock
Oglinzile îmi spun “noroc!”
Cerul plânge-n versuri triste…
Gânduri negre… și rasiste!
Gând ciudat ce nu-mi dă pace,
De ce iubirea noastră trece
Dacă noi n-avem hotar …
Whiskey, blues… la un pahar…
Prin gândul meu încerc să zbor
Să te găsesc, plăcut fior…
Și din când în când iubirea
O ghicesc într-o cafea.
Ascult pian și te sărut
Pe un pahar de whiskey mut
Prieten sec, prezent și fost
Când nimic nu avea rost.
Pe-un pat de calde amintiri
Al trecutelor iubiri
Cu fruntea pe tejghea visez
Cum pe note te pictez.
Și în visul meu banal
Se-aud pahare într-un scandal,
Cum zboară și se sting ca mine
Între lacrimi și suspine.
Și mă clatin câteodată
Într-o scuză demodată
Ca-ntr-un dans pe ritm de blues…
Nesigur și mereu confuz.
Disco globe-ul… un dement!
Îl declar eu permanent
Inutil și arogant…
Și la moarte condamnat!
Mi se par că toate-s puse
În privirile-mi înguste
Și mi-e teamă că am să uit,
Tot ce-ai fost, ce am iubit…
Un gust de wiskey cu-al tău chip
În bule calde de nisip,
Și-n gândul meu defel defect
Văd chipul tău firesc, perfect.
Și totu-mi pare tot mai lent
Fără tine sunt absent!
Noaptea-i lungă fără tine …
Aștept noaptea care vine.
Un cub de gheață din pahar
Se topește-ntr-un amar
Și prin gânduri whiskey sec ...
-Ăsta-i ultimul și plec!
Whiskey, blues și rock
O domnișoară-mi cere-un foc…
Whiskey și un chip de gheață…
Sexy blues spre dimineață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Is this love
Stăteam pe acoperișul casei, îl ascultam pe Marley
și priveam, cum una câte una se stingeu, luminile spitalului Fundeni,
Cum una câte una umbrele zburau, ca leii lui Khayam, în taigaua persană.
Aceasta-i iubirea -mi spuneam. Când ea, înfiorată, mă apuca de mână,
Simțind în acel „ Is this love” norul radioactiv al maturizării.
Dar mie nu-mi păsa, știam deja că suntem prinși ca-ntr-o capcană,
Și că acele clipe nu vor mai veni nicicând,
Și că nu peste mult timp, ne vom uita jurămintele, și numele,
Și că nu peste mulți ani vom zbura și noi de pe spitalul Fundeni,
În taigaua persană, ca leii lui Khayam.
Autor : O.T.
..de nu..să-ți fie bine!
E vânt și rece-n luna mai
Iar tu ești prea departe,
Aș vrea puțin să te ating
Dar simt că nu se poate
Te strig în gând să te întorci
Că vocea nu vrea să m-ajute,
Să-ți zic ce mult eu te iubesc
Și nu mai vreau s-avem dispute
Dar gândul cred că nu te-ajunge
C-a rătăcit și el demult adresa ta,
Așa că nu-mi rămâne altă șansă
Decât s-aștept să văd ce va urma
Până voi primi vești de la tine
Încerc să mă descurc cumva,
Însă ce fac nimic nu-mi iese bine
Și înțeleg că îmi lipsește cineva
Pe geam văd picături de ploaie
E semn că vremea se cam schimbă,
Strâng rufele jilave de pe culme
Și fug de tunet că-mi este frică
Deschid televizorul din rutină
Dar nu-s atent la ce se spune,
Aș vrea s-aud cum bați la ușă
Sau dacă nu, un telefon să sune
Nimic din astea nu se-ntâmplă
Așa că întrebări încep să-mi pun,
La care-aș vrea să am răspunsuri
Dar simt că este greu să mă adun
Zilele trec și luni se fac deacum
De când tu ai plecat de lângă mine,
Sunt trist dar totuși pot să-ți spun
De vii..te-aștept..de nu..să-ți fie bine!
Puțin glas
Nu pot rosti ce-n mine arde,
Că iar ne ținem în impas,
Și nu știu ce ne mai oprește
Să dăm tăcerii puțin glas.
O mână parcă ne alungă
Când ne-ntindem spre același vis,
Și inima, deși ajunge,
Se frânge între speranță și-abis.
Ne înconjoară o teamă densă,
Ce sporește distanța-n lume,
Și-n tăcerea ce ne desparte,
Frica poartă două nume.
Ești dorul fără de cuvinte,
Ești liniștea ce sapă-n piept,
Și-n fiecare gând cuminte
Te simt aproape, te aștept.
Să-mi fii
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi steaua ce răsare?
Să cobori din cer tăcut,
Să-mi alini un dor pierdut?
N-ai vrea tu, în miez de noapte,
Să-mi șoptești cu ale tale șoapte,
Să-mi fi steaua care cade,
Printre vise, să mă prade?
Fii lumina mea curată,
Rază blândă, niciodată
Să nu pierzi strălucitor,
Stea din cerul meu de dor.
N-ai vrea tu, din întâmplare,
Să-mi fi sprijin, alinare?
Să mă-nveți că, pe pământ,
Stelele trăiesc în gând?
Oare de ce?....
Oare de ce gânduri ma dor?..
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...în lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înțeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a fntelege
Ca în iubire nu există lege?
Whiskey, blues și rock
Dimineața… după tine
Într-un bar, habar n-am știre
Prin acorduri whiskey… gânduri…
Îți scriu mahmur aceste rânduri.
Câtă poezie aș scrie
Într-un strop de nebunie!
Versuri scrise despre tine
Cerul plânge… pentru mine.
Și dacă nu îți scriu mă doare
Pahar de whiskey cu o floare,
Tristă-n gândurile mele…
Scuturată de petale.
Și prin fumuri de țigară
Te-am văzut plecând aseară,
Să te las a fost greșit …
Tu, un suflet rătăcit!
Pe tejghea se scurg pahare
Și un oftat de supărare,
Murmur de cuvinte goale
Cu rateuri orbitale.
Te privesc intr-un pahar
Și aș vrea să te declar
Vis pierdut în miez de noapte
Rupt de tine și de toate.
Priviri îmi spun de ne-nțeles
De ne-nțeles e ce-am ales,
Whiskey și un chip de gheață
Și mahmur spre dimineață.
Whiskey, blues și rock
Oglinzile îmi spun “noroc!”
Cerul plânge-n versuri triste…
Gânduri negre… și rasiste!
Gând ciudat ce nu-mi dă pace,
De ce iubirea noastră trece
Dacă noi n-avem hotar …
Whiskey, blues… la un pahar…
Prin gândul meu încerc să zbor
Să te găsesc, plăcut fior…
Și din când în când iubirea
O ghicesc într-o cafea.
Ascult pian și te sărut
Pe un pahar de whiskey mut
Prieten sec, prezent și fost
Când nimic nu avea rost.
Pe-un pat de calde amintiri
Al trecutelor iubiri
Cu fruntea pe tejghea visez
Cum pe note te pictez.
Și în visul meu banal
Se-aud pahare într-un scandal,
Cum zboară și se sting ca mine
Între lacrimi și suspine.
Și mă clatin câteodată
Într-o scuză demodată
Ca-ntr-un dans pe ritm de blues…
Nesigur și mereu confuz.
Disco globe-ul… un dement!
Îl declar eu permanent
Inutil și arogant…
Și la moarte condamnat!
Mi se par că toate-s puse
În privirile-mi înguste
Și mi-e teamă că am să uit,
Tot ce-ai fost, ce am iubit…
Un gust de wiskey cu-al tău chip
În bule calde de nisip,
Și-n gândul meu defel defect
Văd chipul tău firesc, perfect.
Și totu-mi pare tot mai lent
Fără tine sunt absent!
Noaptea-i lungă fără tine …
Aștept noaptea care vine.
Un cub de gheață din pahar
Se topește-ntr-un amar
Și prin gânduri whiskey sec ...
-Ăsta-i ultimul și plec!
Whiskey, blues și rock
O domnișoară-mi cere-un foc…
Whiskey și un chip de gheață…
Sexy blues spre dimineață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Other poems by the author
Cuvantul
Cuvintele trebuie lustruite
In fiecare seara,
Rugaciunea, ca o ceara
Se aseaza intr-un strat subtire,
Apoi se lasa putin la uscat,
Cand totul ti se pare pierdut,
Le iei pe fiecare in parte
Si cu pazla iubirii,
Cu multa migala,
Rabdare,
Lustruiesti intelesurile,
Iar si iar, pentru ca nimeni
Nu stie cat de frumos poate fi
Cuvantul, la final.
Cateodata, ceara nu e buna
Si oricat te-ai stradui
Apare un fel de bruma,
O ceata, o zgarietura,
Si intelesul nu e clar.
Si maine iar, si iar.
Daca din intamplare ti se pare
ca ai atins nemarginirea,
Si vezi cu ochii tai lumina
Abstracta din spatele
Intelesului firesc,
Nu te speria, nu te lasa
Vrajit de intamplare,
Ascunde cuvantul acela
Adanc in mare,
Nu te opri,
Ramai in fraza ta.
Chemare
Niciodata sa nu te opresti
Cand lumea iti spune
Ca esti
Prea tanar sau prea batran.
Sa nu zabovesti
Pe tarmuri, pe culmi,
Niciodata sa nu obosesti
In somnul prea dulce
Al unei genuni.
Sa mergi zi de zi, ceas de ceas,
Spre orizontul din tine,
Spre zorii altei minuni,
Implinindu-ti chemarea de a fi
Aici si acum,
Povestea nescrisa
A altei lumi.
Speranta
Altadata ma iertai
Cand iti ofeream cuvinte
Cu mireasma de mai.
Ma iubeai cand taceam
Si taceai...
Doar cu gandul iti aratam
Necuprinsul cuvintelor,
Si zambeai,
Cum zambesc copiii in somn,
Ingerii in Rai.
Ma priveai cu lumina,
Imi umbreai inima-ncinsa
De uitare si dor...
A fost odata ca niciodata,
Povestea noastra,
despre un drum nesfarsit,
Nici greu, nici usor.
Unde esti, in ce crezi ?
Exista speranta in Cer ?
Infloresc ciresii in mai ?
Fata lucrurilor
Cealalta fata a lucrurilor,
Neschimbata,
Alfabetul gandurilor,
Mereu inchis in misterul
Penumbrelor.
Apa e altceva decat albastrul marii,
Cristalul izvoarelor, perlele ploii,
Albul zapezii, norii.
Focul e altceva decat lumina serii,
Caldura iernii,
Lava vulcanilor
Prelinsa in miezul verii.
Aerul e altceva decat inaltul zarii,
Austrul, Crivatul,
Zborul, cocorii.
Pamantul e cu totul altceva
Decat tarmul, muntii, campiile,
Desertul Saharei.
Toate la un loc si fiecare in parte
Sunt pagini desprinse
Din aceeiasi Carte.
Spirale pe scoici si pe flori,
Piramide si cuburi in cristale,
Hexagoane in stupi,
Simetric multiplicate,
Sa ascunda adevarata fata a lucrurilor,
Privirii si gandurilor,
Lasand loc minunilor,
Iubirii, cuvintelor.
Locul
E mult loc sub Soare,
E mult loc sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Praful de pe drum,
Pulbere de aur
Spalata in copaie,
Seara,
Si transformata in vise.
Regina noptii
Isi invaluie regatul
Cu parfumul tandru,
Greerii ii canta laude
Sub candelabrele instelate,
Dansul tine pana-n zori
Cand unii se inchid in sine,
Altii adorm sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Lumina contureaza tot ce prinde,
Dand rost timpului,
Faptura alene se intinde,
E mult loc sub Soare,
Cat cuprinde !
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Cuvantul
Cuvintele trebuie lustruite
In fiecare seara,
Rugaciunea, ca o ceara
Se aseaza intr-un strat subtire,
Apoi se lasa putin la uscat,
Cand totul ti se pare pierdut,
Le iei pe fiecare in parte
Si cu pazla iubirii,
Cu multa migala,
Rabdare,
Lustruiesti intelesurile,
Iar si iar, pentru ca nimeni
Nu stie cat de frumos poate fi
Cuvantul, la final.
Cateodata, ceara nu e buna
Si oricat te-ai stradui
Apare un fel de bruma,
O ceata, o zgarietura,
Si intelesul nu e clar.
Si maine iar, si iar.
Daca din intamplare ti se pare
ca ai atins nemarginirea,
Si vezi cu ochii tai lumina
Abstracta din spatele
Intelesului firesc,
Nu te speria, nu te lasa
Vrajit de intamplare,
Ascunde cuvantul acela
Adanc in mare,
Nu te opri,
Ramai in fraza ta.
Chemare
Niciodata sa nu te opresti
Cand lumea iti spune
Ca esti
Prea tanar sau prea batran.
Sa nu zabovesti
Pe tarmuri, pe culmi,
Niciodata sa nu obosesti
In somnul prea dulce
Al unei genuni.
Sa mergi zi de zi, ceas de ceas,
Spre orizontul din tine,
Spre zorii altei minuni,
Implinindu-ti chemarea de a fi
Aici si acum,
Povestea nescrisa
A altei lumi.
Speranta
Altadata ma iertai
Cand iti ofeream cuvinte
Cu mireasma de mai.
Ma iubeai cand taceam
Si taceai...
Doar cu gandul iti aratam
Necuprinsul cuvintelor,
Si zambeai,
Cum zambesc copiii in somn,
Ingerii in Rai.
Ma priveai cu lumina,
Imi umbreai inima-ncinsa
De uitare si dor...
A fost odata ca niciodata,
Povestea noastra,
despre un drum nesfarsit,
Nici greu, nici usor.
Unde esti, in ce crezi ?
Exista speranta in Cer ?
Infloresc ciresii in mai ?
Fata lucrurilor
Cealalta fata a lucrurilor,
Neschimbata,
Alfabetul gandurilor,
Mereu inchis in misterul
Penumbrelor.
Apa e altceva decat albastrul marii,
Cristalul izvoarelor, perlele ploii,
Albul zapezii, norii.
Focul e altceva decat lumina serii,
Caldura iernii,
Lava vulcanilor
Prelinsa in miezul verii.
Aerul e altceva decat inaltul zarii,
Austrul, Crivatul,
Zborul, cocorii.
Pamantul e cu totul altceva
Decat tarmul, muntii, campiile,
Desertul Saharei.
Toate la un loc si fiecare in parte
Sunt pagini desprinse
Din aceeiasi Carte.
Spirale pe scoici si pe flori,
Piramide si cuburi in cristale,
Hexagoane in stupi,
Simetric multiplicate,
Sa ascunda adevarata fata a lucrurilor,
Privirii si gandurilor,
Lasand loc minunilor,
Iubirii, cuvintelor.
Locul
E mult loc sub Soare,
E mult loc sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Praful de pe drum,
Pulbere de aur
Spalata in copaie,
Seara,
Si transformata in vise.
Regina noptii
Isi invaluie regatul
Cu parfumul tandru,
Greerii ii canta laude
Sub candelabrele instelate,
Dansul tine pana-n zori
Cand unii se inchid in sine,
Altii adorm sub umbra deasa
A norilor si-a nucilor din vie,
Lumina contureaza tot ce prinde,
Dand rost timpului,
Faptura alene se intinde,
E mult loc sub Soare,
Cat cuprinde !
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
Bledea Andrei Adrian