Ne-au rupt in două
Mi-i roșu gurmazul de- atîta -ncordare
Si ochiul mi-i aspru de- atîta mirare.
O frunză pe apă, i-o frunză ce doare,
I-o mâina întinsă de-a morții salvare.
De cînd am ales să mă duc de la tine
Un sânge amar îmi curge în vine
N-au cum să -nțeleagă, străinii de mine,
Povara ce-o port, spre a lor fericire.
Grăbiți, ei m-au scos din brațele - ți reci,
Dar poate și singur ai vrut ca să pleci;
Departe de mine să fii tu în veci
Si doar ca fantoma prin față să -mi treci...
...Deschisă -i fereastra din nou către lume
Si ceru-i albastru, dar ochiu-mi apune
Din litere grele-n cercând să adune
Un nume, pe buzele mele, un nume.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: flux de poeme naani /50
Poem: Prea multă sensibilitate în turcă
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: Mǎști
Poem: Tribut
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: Puțin mai amabil
Poem: Prăbușire
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie