M-am așternut ...
M-am așternut în ierbi și în pămînt.
Atunci , aveam în minte doar un gînd,
Să mă cobor în universul plin
De amintiri, de patimi și de chin.
M-am așternut și prinsem rădăcini.
Vroiam să fiu o floare fără spini
Si rodul meu în toamna luminoasă,
Să îl întind, în fața ta, la masă.
M-am așternut și mi-am crescut tulpină,
Dar necatând să văd în ce grădină
M-am pomenit că m-au cuprins ciulinii
Si mi-au băut din zeama rădăcinii.
M-am așternut sub frunza căzătoare.
Tu să mă cauți plin de întrebare.
Găsindu-mă, în mâini să mă strângi, toată,
Să mă sădești la anul înc-o dată.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Despre gură
Poem: Luna plină
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: Cercetașa
Poem: Zidul
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018
Poem: Tata, ce lume...
Poem: Octombrie de George Topârceanu în daneză
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău