Dor de tata
Tată, tată, scump părinte,
Fără suflet am rămas
Într-o lume ce mă vinde,
Într-o lume fără glas.
Rătăcind şi ca scânteia
Către ceruri ai zburat,
Strălucind din lumea ceea
Pentru care ne- ai lăsat.
Hai, deschide uşa iară,
Vântul bate dureros,
Pragul parcă e o gară
Şi pe nimeni nu cunosc.
Tată, macii dau în floare
Legănaţi în zori de vânt,
Numai tu din depărtare
Nu ne spui nici un cuvânt.
Pacea- n casă-I o tăciune,
Mută e ca floarea-n glastră;
Eu te chem în rugăciune
Şi alerg - către fereastră.
Mama plânge ca copilul
Spune- mi tată ce să-i zic,
Să-i sfârşesc în suflet chinul,
Cum din el să fac – nimic?
Category: Poems dedicated
All author's poems: Daria
Date of posting: 28 июня 2016
Added in favorites: 1
Views: 2254
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Nostalgica toamnă
Poem: Veioză
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: metamorfozele unui gând/8
Poem: Clipe de aur,clipe de coșmar
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: ,,Nu te enerva" în germană
Poem: Voi scrie..vers!
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie