Adio
În sala de clasă, tăcută și pustie,
Stă singură doamna, cu ochii în pământ.
Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,
Cuvinte de dor, în limba ei plângând.
Și vântul poartă-al meu strigăt departe,
Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .
"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,
Din caietul meu plin de însemnări.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Precum fulgerul în noapte
Poem: CÂNDVA
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Epigrame VIII
Poem: Prietenei mele Alina
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Lacrimile ploii
Poem: Luptă am dus..!
Premiul Nobel pentru Literatură 2022