„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018

Atena este de luni Capitala Mondială a Cărţii 2018, cu un program care va include peste 250 de evenimente culturale. Atena îi succede astfel oraşului Conakry, capitala Guineei, aleasă anul trecut de UNESCO capitală mondială a cărţii pentru a celebra şi răspândi literatura şi universul editorial, relatează EFE.

Sub sloganul „Atena sărbătoreşte, lumea citeşte” ţara care a dat lumii autori clasici ca Homer, Sofocle, Esop sau moderni precum Vasilis Vasilicos, Lena Divani şi Petros Márkaris vrea să îmbie la lectură întreaga lume prin evenimente publice destinate publicului de toate vârstele şi tuturor păturilor sociale.

Autori recunoscuţi internaţional, precum Herta Müller – scriitoare germană de limbă germană şi română, originară din România şi laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009 – Ian McEwan sau John Connolly vor vizita Atena şi vor participa la conferinţe şi lecturi dramatizate.

Diferite colţuri ale capitalei Greciei, de la monumente emblematice la mici pieţe de cartier, vor răsuna de reprezentaţii teatrele, audiovizuale şi de dans. O bibliotecă mobilă va circula prin cartiere pentru a apropia lectura de cei care nu pot avea în mod normal acces la ea.

UNESCO a instituit distincţia „Capitala Mondială a Cărţii” în 2001 pentru a ajuta la promovarea lecturii şi a industriei editoriale. Primul oraş selectat drept Capitala Mondială a Cărţii a fost Madridul, în 2001.

În fiecare an la 23 aprilie se celebrează Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor pentru a comemora moartea scriitorului spaniol Miguel de Cervantes – care de fapt a murit pe 22 aprilie – şi a lui William Shakespeare – a cărui dată a morţii este consemnată conform calendarului iulian pe 23 aprilie (3 mai, conform calendarului gregorian, uzitat), scrie agerpres. 

Creaţii aleatorii :)

La marginea lumii

 

Am ajuns la marginea lumii

și am auzit cum pietrele cântă.

Aerul avea gust de început,

iar umbrele își rupeau genunchii în rugăciune.

 

În tăcerea cea mare,

Dumnezeu respira prin mine,

ca o primăvară

într-un pom înflorit.

 

Am strigat: „Sunt aici!”

dar cuvântul s-a risipit în lumină

ca o pasăre ce-și pierde trupul

și rămâne doar zborul.

 

M-am întins cu fața în jos,

fără nume, fără timp,

ca un pârâu care nu știe

că a ajuns în ocean.

 

Mai mult...

Limite

Am depășit orice limită,
Dar am trecut de barieră?
Dacă viața-i un paradox,
Atunci etica e mănușa de box.

 

Prinși în cercuri vicioase,
Își fac timp să tragă linii vâscoase,
În funcție de părerile expuse
Ale mulțimii cu mințile străpunse.

 

Se susține dorința de dreptate,
Dar se confundă cu răzbunarea.
Gurile devin canibale și înfometate,
Cei ca mine fiind materia ce susține hrănirea.

 

Pe patul de foc al propriilor păcate
Dorm înghețat în probabilitate,
Trezindu-mă într-un cer de singurătate,
Colorat de aburii cenușii.

 

Iertarea e pentru cei vii.
Sunt un doctor nebun ce oferă sănătate,
Criticat pentru brutalitate.
Devin constructor cu materiale limitate,
Și se așteaptă cele mai bune rezultate.

Eu sunt cel ce face tăieturile,
Dar și cusăturile.
Nu-mi plac scurtăturile,
Sunt mândru de toate eșecurile.

 

N-am ucis din răutate —
Ne-am îngropat împreună pentru rezultate.
Sufletul, la început, n-avea idee ce risca.
Oglinda-mi arăta doar masca.
Nu mai știu unde apar,
Prins între vulcan și ghețar.

Mai mult...

Despărțire

 

Fugim de noi spre-a ne zdrobi,

Iar zborul tău e prăbușirea mea,

Din mine o aripă ți-aș încropi,

Că poate-o să te-ntorci cândva.

 

Stârnim vulcani la fiecare clocot,

Iar pasul meu e alergarea ta,

Ți-aș implanta pe buze-un hohot,

Să râzi în somn de farsa mea.

 

Strivim în dinți cuvinte ce unesc,

Și întâlnirile sfârșesc cu brio,

Cu buzele îmi murmuri:Te iubesc!

Cu ochii însă îmi strigi ...Adio!

 

Ni-s toate visele devreme ori târzii,

Fântânile au secat așa ciudat deodată,

Din noi sfârșit-au nenăscuți copii,

Și au murit stupid o mamă și un tată.

 

Un toast al despărțirii se cuvine,

Cu întrebări pe muchie de cuțit,

Pe un mormânt și-o cruce în ruine,

Într-un sicriu comun și neacoperit.

 

Mai mult...

Dormi adânc bătrâne neam

Dormi adânc bătrâne neam

Fie-ți somnul cel mai calm

Perna stâlp la poarta minții

Căci în strajă's toți corupții

 

Te-nvățară vechii regi

Taine multe-n care fugi

Fie și în somnul tău

Te ivești de alte cruci

 

Ai să vezi când te trezești

Minciuni frumoase în povești

Armate întregi de izgoniți

Și tot mai rar cei nou veniți

 

Iar eu țip că-s pui de-al tău

Șireteniei pe nume 

Nu uita când te trezești

Să te miri de ori și care

Nu sunt aici destui aiceia 

Ce de copii nu au nici nume 

Ori părinți făr de copii? 

Preoți cei din alt cuvânt 

Și iubirea-i cu de-a sila 

Nu găsești pe drum nici mila

Niciun drum nu-i cel promis

Multe sunt în lume care

Din ce au zis nu s-a mai scris

Mai mult...

Oglinda

 

Oglinda plânge-n luciul ei sticlos, 

Și lacrimi de mercur zăresc curgând,

Dar eu nu plâng, și-o-ntreb sfios:

E al meu suflet, e al meu gând?

 

Oglinda se întunecă deodată,

Deși odaia arde de lumină,

Pe sticlă apare o imensă pată, 

Și cred că este trupul meu de vină.

 

Oglinda tremură-n argintul rece,

Ca apa nopții spartă de un val, 

Iar chipul mi-l zăresc încet cum trece,

Pe lâng-o criptă îmbrăcată-n voal. 

 

Oglinda tace, dar în sticla ei, 

Se-aud bătăi de clopote străvechi,

Și parcă văd un parc cu lungi alei,

Și tineri triști ce trec perechi. 

 

Oglinda arde-n umbre sidefii,

Cu flăcări reci și fum de amintire,

Iar ochii mei par două mărturii, 

Pierdute-ntr-o adâncă rătăcire.

 

Oglinda știe tot ce n-am spus încă,

Tot ce-am zidit, și cine-mi sapă groapa, 

De-aceea uneori devine-adâncă, 

Ca o fântână ce nu i se mai vede apa. 

Mai mult...

De profundis

niciodată viața nu e îndeajuns de încăpătoare

rămân permanent lucruri de terminat

altele de început

la un moment dat nu mai e loc să arunci un ac

între acestea

să  le așezi într-o anumită ordine

pe cele neimportante

în debaraua cu schelete cuminți

pe cele strict necesare

în lista scurtă cu priorități

și  iluzii

din păcate nu se întâmplă așa

viața are regulile ei

cel mai adesea de neînțeles

aduce în prim plan întâmplarea

hazardul

instaurând propriu-i liber arbitru

crezi oare că noi ne-am întâlnit întâmplător

în dimineața aceea de martie

în cimitirul acela cu cruci și strângeri de inimă

mai fuseserăm pe acolo de sute de ori

să ne plângem în liniște morții

trecusem unul pe lângă altul indiferenți

ca două planete care se rotesc invers

una față de cealaltă

și deodată

trezit parcă din vis

am văzut Soarele strălucind în ochii tăi

arzându-mi inima

și din clipa aceea nu te-am văzut decât pe tine

trăindu-mă…

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live