3  

Autorul A .G

Constelația autorului
poezii.online A .G
Inregistrat pe: 20 noiembrie 2025 23 creaţii 5

Total

23 creaţii
Sfârșit de poveste !
746 17 februarie
Hai,primăvară, vino!
958 10 februarie
Alinare din Cer
1 527 23 noiembrie 2025
Vechea bucurie
1 568 22 noiembrie 2025
Eu sunt mamă
601 22 noiembrie 2025
Câinele și pisica
664 21 noiembrie 2025
Despre prieteni
537 21 noiembrie 2025
Copacul
570 21 noiembrie 2025
Într-o dimineață
777 21 noiembrie 2025
Rana din mine
563 21 noiembrie 2025
Noapte de Noiembrie
511 20 noiembrie 2025
Soțul meu perfect
587 20 noiembrie 2025
Suflete curate
643 20 noiembrie 2025
Undeva
647 20 noiembrie 2025
Doamne,fi cu mine
1 528 20 noiembrie 2025
Tu poți,Doamne
618 20 noiembrie 2025
Lupoaica
688 20 noiembrie 2025
Suflet trist
569 20 noiembrie 2025
Puterea de părinte
1 534 20 noiembrie 2025
Cum ar fi ...
491 20 noiembrie 2025
A fost odată
1 605 20 noiembrie 2025
Karma
609 20 noiembrie 2025
Un gând
587 20 noiembrie 2025
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

E frig și e trist în odaie

E  frig și e pustiu în odaie ..

E atât de pustiu , că și gândul  tace ,

Ies  umbre din colțuri  și mă împresoară

Și-n  mrejele  lor vor să mă îmbrace .

 

E frig  și e pustiu  în odaie

Și sufletul e bolnav de tăcere  .

E teama din mine ce plânge

Sau  poate nu-i decât o părere.?...

 

E frig și e pustiu în odaie

Doar candela  pâlpâie stins

Umbra luminii  mă arde ,

Aud  ceasul  ce-și  bate secunda ...

 

E frig și e pustiu în odaie

Lumina ce intră pe geam  e difuză

Draperia ,barieră  în calea luminii

Face tăcerea  mai grea , mai confuză !...

 

E frig și e pustiu  în odaie ...

Tablourile privesc  mute...

Și o undă de șoc mă cuprinde :

Vin amintirile ,dau năvală, sunt multe...

 

E frig și e pustiu în odaie

Mă dor  ochii așteptând  o schimbare ;

Să schimb pustiul  din casă

Cu lumina  zilei ce mâine  va răsare.

                                            

                                           

Mai mult...

Libertate

Libertatea-i garantată, crede mintea necoaptă,
Visele curg fluviu prin inimile tinere,
Imposibilul devine joc de îndrăzneală
Când simți că poți zbura fără reținere.
Oh, naivitate, cine să te înțeleagă?
Erai neclară, ca o șoaptă.

 

Libertatea-i atacată, știe mintea înțeleaptă,
De dezortori fără speranță
Captivi acum în lipsă de curaj,
Propovăduind molimă tăioasă,
Mutilând esența vie, prefăcând-o în furaj,
Sperând, zadarnic, să-și hrănească,
Prăpastia lugubră, odioasă.

 

Libertate, nu ești tu de vină,
Sufletul își cere partea.
Cum să zbori spre lumea de apoi dator
Cu aripi frânte și inima pătată?
Nu-i chin mai mare, nici fior,
Decât să știi că viața-ți trece —
Și cu regrete să rămâi, neputincios.

 

Libertate, la final, de vei ajunge cu mustrări,
Împiedicată, tăvălită prin noroi,
Nu uita! Scopul nu era menit să fie atins,
Ci să dai tot ce-ai putut, cu inima și ochii larg deschiși.

Mai mult...

Epilog

Dorința de zbor mă ține prizonier,
Visul de libertate mi-e legat de pământ.
Războiul dintre ceea ce vreau și ce sunt,
E o luptă tăcută, în care mă pierd.

 

Mai mult...

Poem

 

Odată cu timpul, îmi vei uita trăsăturile cu care te-ai obişnuit

Părul nu te-ar mai recunoaşte, atât de bine la fel şi ochii mei,

Mi-am întrebat inima cândva  „Te-ai întoarce la ceea ce ai iubit”?

Pierzându-mă prin mall-uri probând tot felul de rochii pentru femei.

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Decis-am să nu mai las pe nimeni să-mi întoarcă inima pe toate părțile,

Uneori adevărul te face să ieși din a ta confuzie

Inima ți-o obosești s-o dai unor oameni care-ți pierd toate nopțile,

Punând omul pe-un piedestal, crezând că-i tot, când de fapt este o deziluzie.

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

Totusi, dorul doare ca o muchie de cuțit,

Amintirile fiind tot mai vii în interior, până-n zori

De iubirea ce-ți trece dar cea care te-ar fi amuțit,

Te-aș ruga să te plimbi cu amintirile prin grădinile pline de bujori.

Mai mult...

🎤 Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!

Ți-am scris o scrisoare cand lumea era pe sfarșite.A ta începea,dar a mea se dispersa in cuvinte...

Nu voiam sa stiu cat de mult poate sa doară.Am încercat să culeg fulgii de nea fara sa moară.

 

 

Așa că am încetat.Am lăsat ninsoarea să-mi arate calea printre ființe,

Și m am bucurat!Și am lasat tristețea sa mi inunde fața în mii de dorinte.

Era peste tot!Mazgâlit pe cer si-n privire,și pe zambetul meu care ți trezește o singura amintire.

 

 

Ma sting incet,pierdut in furtuna de cristale.Arunc cu priviri fierbinti ce ti aduc numai jale.

Vremea imi raceste inima,dar eu sunt un cub de gheata care arde,

Și speră să nu fie uitat în nămeți ca celelalte.

 

Dacă citești asta,să ști ca țurțurii din pământ au început să iasă!

Îmi scot iubirea astupata la suprafață!

Și ca sa ma găsești ai nevoie de o lumânare!

Semnat:Un străin în furtuna din ninsoare.

Am pus sigiliul pe scrisoare...

 

Sunt o armă de foc în paradisul tău de gheață,

Ținută sub control doar dacă mi dai speranță.Nu uita de mine!Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!

Mai mult...

Doar urma-i plânge într-un dans

Sunt mii de ochi cuprinși de lumi pierdute
Încet, iar uneori grăbit se stinge viața unui om
Si totul pare că se scurge într-o mare de noroi.
Căci ea e lumea ce mă plânge
De nopți întregi în zorii zilei.
Căci sufletul s-a trecut în nori, morman.
Si totul pare că rămîne în amintiri,
Doar urma-i plânge într-un dans.

Mai mult...
#Interesant  Autor: Erno Barta
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live