Viața nouă
Într-o zi așa banală
Am murit... ca să învie
Și-n cenușa incoloră
Scrisesem ultima poezie;
Lacrima tradus am în cuvinte
Cu suflarea-mi sublimată pe morminte;
Ei trăiesc ca să omoare
Fiecare rază de soare
''dar existența răului nu poate diminua
greutatea Slavei Domnului'' (C. S. Lewis filozof creștin)
Caractelul Său este descoperit teluricilor
''Căci el face să răsară soarele
peste cei răi și peste cei buni''( matei 5 cu versetul 45)
Ca ucigașii să n-aibă nici o scuză
Când vor da socoteală...
Mi-aș dori să prețuiască talentele lor
În loc să se compare cu ceilalți;
Să se afunde-n nemulțumire ca-n tro mlastină
Și să nu mai vadă-n veci luciditatea cerului...
Dacă sămânța minusculă nu moare
Nicio floare parfumată nu răsare;
noi nu înțelegem pe deplin
Caracterul Domnului cât este de senin.
Am murit ca o stea radioasă(radioasă=veselă, care răspândește raze de lumină)
Într-o explozie succintă, fabuloasă
Ca în lumina difuză degajată
Să las în noapte o speranță...
și toată frumusețea ce te sensibilizează
în natură, în iubire si-n speranță
rănile sufletului le cicatrizează...
să prindă contur în viața ta;
credința într-un dumnezeu inegalabil de bun
Am murit... ca să învie
Rostise scumpul mântuitor
Când în templul celest(Sanctuar)
Lăcrima mijlocitor...
ca să întregească numărul celor aleși
El continua ispășirea păcatului agrest
Am murit... ca să învie
mulți, mulți au murit
Și-au pironit natura păcătoasă pe o cruce;
Și au vestit evanghelia și la răscruce
(răscruce=moment hotărâtor în viața unui om)
Pentru ca rugăciunea lor să se reflecte
În viața lor...
Și iubirea lor să acopere
Multe neajunsuri, multe dureri...
(a vesti evanghelia înseamnă și să îți trăiești viața in sfințenie și dedicare pentru alții)
Astfel toți ce vor primi solia harului
Și își vor spăla hainele în sângele mielului;(simbol din cartea Apocalipsa pentru Isus)
Vor învia in ziua de apoi
Nu își vor mai aminti gustul necazului.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gyozo Albert
dragoste
Data postării: 29 aprilie 2022
Vizualizări: 1104
Poezii din aceiaşi categorie
Tu, in jeansi
Te apleci
și lumina curge
pe structura ta
arc de jar,
frânt de propria sete
așa cum
pământul setos
așteaptă pașii
dintre noi.
Semințele
fierb în sânge,
bat în tâmple.
Bate.
Și bate...
Auzi cum ne cheamă?
Apuc!
Nu cer;
las urme.
Întind dorința
peste pielea ta,
uscată,
zdrobită
între mine
și tine.
Se sfărâmă,
se sparge
sărat
din carne
în dinți,
din gustul tău...
Te gust?
Te desfaci
în liniște
și mă desfaci.
Ochii mi
se hrănesc
cu umbra ta,
îți sorb adâncurile,
te rup
în unde
și bătăi,
te spargi
în curbe.
Fiecare ruptură
încolțește în mine
muguri de noi,
tăceri pulsatile.
Când mușc,
îți fur o bătaie
când strâng...
Ne vezi
cum respirăm
împreună?
Nu ard,
nu fug
țâșnesc în divin,
mă înfig
în tine.
Te frângi
în sacrul
de sub carne,
de sub piele.
Lumina
curge
pe structura ta.
Arc de jar
în palma mea,
jar strâns
în palma mea.
O, draga mea inimă!
O, draga mea inima!
Inima, facuta din petalele uscate ale unor flori moarte,
Flori daruite de tine.
Flori de camp, trandafiri, bujori, crizanteme,
Flori alese.
De cine?
De tine.
De tine, iubitul meu drag.
Mi-e dor de glasul tau,
De energia ta.
Mi-e dor de fiinta ta
Ce se unea cu a mea,
Devenind numai una.
Si era al naibii de frumos!
Ne intrepatrundeam venele,
Arterele, capilarele,
Inimile.
Se nastea o altfel de inima,
Una alcatuita din flori proaspete,
Colorate si inmiresmate.
Ai plecat.
Sau, poate, viata ne-a despartit.
Din nou.
Nu e prima data cand pleci,
Nu va fi nici ultima data cand te vei intoarce.
Dar de ce?
De ce nu stai cu mine?
De ce trebuie sa pleci?
Sa faci ca florile incoltite sa moara
Inlauntrul meu?
Ma doare.
Inima ma doare.
Si pe ea o doare.
Toate florile alea moarte o acapareaza
Si piere.
De fiecare data cand pleci.
Nu a mai ramas nimic.
Nici vene, nici artere,
Nici capilare si nici sange.
Se usuca.
O, draga mea inima, se usuca!
Si, daca ea se usuca,
Eu mai traiesc?!
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Soyga
Presimt magie și mister
Ai fi vre-un manuscris ocult?
Poate te-ai nascut din ser
Și vreai doar să te ascult?
Poate că ești un codice secret,
Și vreai să îmi prezici în zodii;
Dar eu fiind pregnant poet
Nu inteleg - graiul astronomic.
Răsfoiesc iar în eșec foaia de titlu
Aspirându-ți pasul ezoteric,
Dar nu prea reușesc să mențin ritmul
Călcând pe paragraful sferic...
Vreau să te citesc în șoaptă
Zugrăvindu-te-n particule
Iar oprindu-mă, la miez de noapte
Să-ti las lasoul pe clavicule
Aș vrea, să-ți văd secretele
Și funerar să le zidesc;
Am invatat toate alfabetele,
Dar tot nu pot să te citesc...
Aștept uitare
Un zâmbet însorit prin vise îmi apare
Din el a răsărit iubire mult prea mare
Săgeată mi-a înfipt în inimă și doare
Degeaba am fugit, nu am găsit uitare
Când timpul e greșit iubirile n-au cale
Un zid am construit sperând să am scăpare
Ferestrele-am zidit să nu mai văd cărare
Tăcerea ce-a venit nu mi-a adus uitare
Încerc nedumerit să caut altă cale
Prin zile-am hoinărit lipsit de alinare
Durerea m-a topit, sub pleoape curge jale
Mă-ntreab cu ce-am greșit de nu vine uitare
Căzând spre asfințit rămân fără de soare
M-aruncă-n gol rănit o rece nepăsare
Destinul mi-a sortit amară condamnare
M-alungă ce-am iubit ascuns într-o uitare
Cu fiecare pas distanța-i tot mai mare
Aștept să mă renasc până-mi revi în cale
Și-atunci pornind la pas să împărțim cărare
Cred ca-m înebunit de când aștept uitare
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Tu, in jeansi
Te apleci
și lumina curge
pe structura ta
arc de jar,
frânt de propria sete
așa cum
pământul setos
așteaptă pașii
dintre noi.
Semințele
fierb în sânge,
bat în tâmple.
Bate.
Și bate...
Auzi cum ne cheamă?
Apuc!
Nu cer;
las urme.
Întind dorința
peste pielea ta,
uscată,
zdrobită
între mine
și tine.
Se sfărâmă,
se sparge
sărat
din carne
în dinți,
din gustul tău...
Te gust?
Te desfaci
în liniște
și mă desfaci.
Ochii mi
se hrănesc
cu umbra ta,
îți sorb adâncurile,
te rup
în unde
și bătăi,
te spargi
în curbe.
Fiecare ruptură
încolțește în mine
muguri de noi,
tăceri pulsatile.
Când mușc,
îți fur o bătaie
când strâng...
Ne vezi
cum respirăm
împreună?
Nu ard,
nu fug
țâșnesc în divin,
mă înfig
în tine.
Te frângi
în sacrul
de sub carne,
de sub piele.
Lumina
curge
pe structura ta.
Arc de jar
în palma mea,
jar strâns
în palma mea.
O, draga mea inimă!
O, draga mea inima!
Inima, facuta din petalele uscate ale unor flori moarte,
Flori daruite de tine.
Flori de camp, trandafiri, bujori, crizanteme,
Flori alese.
De cine?
De tine.
De tine, iubitul meu drag.
Mi-e dor de glasul tau,
De energia ta.
Mi-e dor de fiinta ta
Ce se unea cu a mea,
Devenind numai una.
Si era al naibii de frumos!
Ne intrepatrundeam venele,
Arterele, capilarele,
Inimile.
Se nastea o altfel de inima,
Una alcatuita din flori proaspete,
Colorate si inmiresmate.
Ai plecat.
Sau, poate, viata ne-a despartit.
Din nou.
Nu e prima data cand pleci,
Nu va fi nici ultima data cand te vei intoarce.
Dar de ce?
De ce nu stai cu mine?
De ce trebuie sa pleci?
Sa faci ca florile incoltite sa moara
Inlauntrul meu?
Ma doare.
Inima ma doare.
Si pe ea o doare.
Toate florile alea moarte o acapareaza
Si piere.
De fiecare data cand pleci.
Nu a mai ramas nimic.
Nici vene, nici artere,
Nici capilare si nici sange.
Se usuca.
O, draga mea inima, se usuca!
Si, daca ea se usuca,
Eu mai traiesc?!
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Soyga
Presimt magie și mister
Ai fi vre-un manuscris ocult?
Poate te-ai nascut din ser
Și vreai doar să te ascult?
Poate că ești un codice secret,
Și vreai să îmi prezici în zodii;
Dar eu fiind pregnant poet
Nu inteleg - graiul astronomic.
Răsfoiesc iar în eșec foaia de titlu
Aspirându-ți pasul ezoteric,
Dar nu prea reușesc să mențin ritmul
Călcând pe paragraful sferic...
Vreau să te citesc în șoaptă
Zugrăvindu-te-n particule
Iar oprindu-mă, la miez de noapte
Să-ti las lasoul pe clavicule
Aș vrea, să-ți văd secretele
Și funerar să le zidesc;
Am invatat toate alfabetele,
Dar tot nu pot să te citesc...
Aștept uitare
Un zâmbet însorit prin vise îmi apare
Din el a răsărit iubire mult prea mare
Săgeată mi-a înfipt în inimă și doare
Degeaba am fugit, nu am găsit uitare
Când timpul e greșit iubirile n-au cale
Un zid am construit sperând să am scăpare
Ferestrele-am zidit să nu mai văd cărare
Tăcerea ce-a venit nu mi-a adus uitare
Încerc nedumerit să caut altă cale
Prin zile-am hoinărit lipsit de alinare
Durerea m-a topit, sub pleoape curge jale
Mă-ntreab cu ce-am greșit de nu vine uitare
Căzând spre asfințit rămân fără de soare
M-aruncă-n gol rănit o rece nepăsare
Destinul mi-a sortit amară condamnare
M-alungă ce-am iubit ascuns într-o uitare
Cu fiecare pas distanța-i tot mai mare
Aștept să mă renasc până-mi revi în cale
Și-atunci pornind la pas să împărțim cărare
Cred ca-m înebunit de când aștept uitare
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Alte poezii ale autorului
Îți admir splendoarea
Aroma ta, e ca o grădină înflorită
Care îmî încântă nervi nărilor
Mi se face pielea de găină
Când îțî simt mâna ta fină.
Glasul tău asemenea vuietului
E limpede ca și albastrul cerului
L-am memorat în capul meu
Să-ți pot vorbi, când mi-e greu.
Iubirea necondiționată e o minune
N-a fost ceva mai frumos pe lume
Minune ce transformă oamenii
În izvoare nesecabile de dragoste.
Eu simt emoția, prin ochii tăi
Tu prin iubirea mea în văpăi
Cum s-au alipit inimile împreună
Suntem una, o singură făptură.
Ca două jumătăți unice de puzzle
Diferențele noastre, perfect se completează
Un trandafir roșu se creează
Care ne acoperă toate defectele.
Ne scăldăm în soare și iubire
Pe o bancă, într-o zi de vară
Mi-ai topit inima de ceară
Cu un zâmbet, cu o sărutare.
Spre al iubiri trandafir
Să mă duci de mână sper
Trăind clipa, mă cuprinde emoția
Dar privirea ta îmi mângâie inima.
Ești visul care nu se termină
Vreau să adorm cu iubire
Când contemplez la frumusețea ta senină
strălucirea ta mă amețeste.
Viața mea fără tine
Îi ca o furtună neagră
Zâmbetul tău, curcubeu minunat
Mă repune pe ale dragostei strune.
Ești frumoasă ca o căprioară
Prin păduri înflorite du-mă
Nu mă lăsa singur în ciumă
Ciuma lumi de plictiseală.
Îți ofer un roșu trandafir
Și îți șsptesc blând în ureche
Te iubesc mult,mai mult ca orice
Cât de mult te doresc, nu ști.
Ochii mei Însetați beau
Din fântâna de cristal, cea fermecătoare
Oricât sorb, mai cu foc te vreau
Estera, minune fără de asemănare.
Întoarce-te la El
Singur în lume și rătăcit
Ca o oaie căzută-n râpă
Eram murdar, obosit și rănit
Doar mâna ta mă poartă
Afară din groapa morți
Să privesc iar zorii dimineți
Iubirea mea nu se compară
Cu cât m-a iubit El întâia oară
Trăiesc prin Credință și prin Har
Primisem cel mai mare Dar
După fiecare scufundare în rugăciune
Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune
Parcă particip într-o poveste de Dragoste
Nici moartea nu ne poate despărți
Încrederea mea iî ca un munte
Nimeni nu poate să o mute
Credința că planul Tău e Desăvârșire
Nu-i doar deșertăciune sub soare
M-am născut din apă și foc
Om nou cu gusturi noi
Lucrurile vechi le văd ca un gunoi
Orice ar fi înapoi nu mă întorc
Dansăm în doi dansul iubiri
Fără secrete este arta simțiri
O înțeleg prin prisma gândiri
Emoție rară e esenta fericiri
Ascultă vibrațiile iubiri
Cântă inimile prin perechi de corzi
Ca o singură voce în armonie
Se înalța până in cer glorie.
Cerul cere jertfe !
1.Eu nu strivesc
Corola de spini a lumii
Nici condamn petala ei de mizer
Ce joacă pe ochii și buze
Albul unui caracter
2.La cruce se află rămășițele
Unui om ce a călcat
Afară din paradisul său
A pășit ca să extindă ca un râu
O iubire fără frâu...
Neîntrecută splendoare în ochii noștri să ajungă
Pribegise pe o cale umilitoare, lungă
3.Nu lăsa paradisul artificial
Să te amăgească cu umbra perfecțiunii din Eden
Căci edenul clădit de oamenii
E înălțat pe inimi frânte
Distruge viața din sufletul tău
Căci tehnologia îl înlocuiește pe Dumnezeu
4.O voce blândă-ți spune ție
Pe un ton melodios
''Erai o floare ce nu-nflorise
Te-am cules din câmpie...
Sub ocrotirea-mi vei ajunge
Să te îmbraci cu dragostea dintâi
Mai albă ca neaua
Mai proaspătă ca roua
Scumpă ca parfumul rafinat
Mai vie ca licărirea unui nestemat
Într-o încăpere obscură''.
5.Dar Cerul cere jertfe
Nu sânge de animal
Ci inima s-o aprinzi pe rugul lui Dumnezeu
Ca să poți zbura spre cer
Cu aripi născute din Iubire
6.Rupe ce te ține legată de pământ
Lasă, lasă cojile să cadă
Ce îți țîn aripile o epavă
Crezând în ele le vei vindeca
Lumea va privi, se va mira
Că deveniseși o lumin' în noapte
Ei rămaseră cu aripile moarte.
7.Chiar dacă aripile tale
vor fi arse în cuptor
Și tot Penajul tău ce atrăgea priviri
Se va desprinde în flăcări
Așa de asurzitor va înflori cerul
Parcă ai fi deja la nunta mult visată
8.Munții se vor clătina
Clădirile se vor prăbuși
Chiar când pământul se va întuneca
Dumnezeu nu te va părăsi !
Luminătorul
Visurile mi-au crescut în cuptor
și mi-au topit oasele de dor
Că limitat sunt si nu-i ușor
Să transformi otrava in odor...
Las gândurile să mă poarte
la granița dintre vis și realitate
lent mă împrăști și mă adun
unde două lumi se suprapun...
Decolez cu aripile înțelepciuni
Până ating stelele minuni
Ca perlele Le adun, în minte
Comori cu valori infinite
Stors am fruntea înapoi
Să fac unguient pentru inimi moi...
Aduc mireasma florilor de vară
să poți expira toată ura afară
te purifică sita mea de cuvinte
asimilând gânduri iluminate-n minte...
Mâna mea iî izvor de lumină
Foaia mea ușor o așterne
Să ajungă dincolo de gene
La fel de galantă, la fel de sublimă
Am dat chip chiar și blândeții
Formă, la roua dimineții
Nimic nu-i ce nu pot îngloba
În solubila lumin' a mea
destinul meu, e ca al tuturor
și prevăd pe a lirei culme...
că florile mele scânteietoare
sufocate și stinse-n ceața nepăsării
nu vor ajunge in ghiveci...
să-l decoreze, să-l străpungă, să-l anime
Fi parte din Lumina Mea
Să împodobim ,împreună, lumea
Să nu mai fie exagerat de sobră
Ci un pastel pictat pe marmură
iubirea e trecătoare...
Iubirea noastră strălucea
Ca un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
romantica se-nchina lumea
Te vad
stai pe loc
incoronezi prezentul
trecutul
viitorul
se misoreaza
le uit
frumoasa
nepatrunsa
calma
altfel
nu te schimbi
esti
modelul
niciodata perfectiunea
nu moare
sa cada
stelele
pe pamant
sa nvie mortii
din morminte...
am pozat
frumusete
e instabila
dar nu se lipeste
alunecoasa este
printre randuri
goale si negre
saturate...
umbre
ceata
intrebari
carti intregi parca
nu spun nimica
albe masti
scena se goleste
ameteala
ochii ma inseala ?
fulgi de nea
unici, orginali
asteapta perechea
probabilitate
visul
primeste trup
si inima calda
o voce
scufunda-n
relaxare
lebede
valuri
bomboane
parfumuri
adrenalina
toate fara gust
si dulci
curajul si teama
ca yin si yang
alterneaza
se vaneaza reciproc
genunchii se topesc
sufletul tremura
pierdut in decor
clipesc
respira !
acuma stiu
puterea
ce clatina
si canta
se apropie
ma invadeaza
cucereste
scuturi
goluri
procesoare
capitale
furioasa
cauta si stanci
sa sparga
cine sunt
calatorul
curiosul
nesfarsitul
in absolut
gandurile mele
putrezit
ca un covor
de frunzee aurii
regina
paseste
nu reusesc
sa le ridic
si pomii se inchina
izviare le vorbesc
cuvantatoarele
te admira
realizez
sunt ceva
cand si tu
si eu
fumegam energie
acumulam prospetime
dansam
ne sufocam
gandim
asteptam
atacam necunoscutul
transpiram cenusa
bem raze
respiram culoare
in sfarsit
topim
oceane inghetate
racim vulcani
spargem cerul
cu aripile noastre(visurile noastre)
visul ce se intrupeaza
niciodata
nu moare
cand esti
cu mine
iubirea
inghenuncheaza
inaintea privirilor
a doi muritori
simpli si speciali
timpul
stelele
apele
vantul
viata
stau pe loc
paralizeaza
ceilalti saliveaza
noi traim
cu adevarat
in lumea noastra
ce se cutremura
arde
se cladeste
se surpa instabila
sparge diamante
ocroteste mistere
leaga stele
invarte galaxi
totul special
pentru a fi romantic...
imposibilul
este desfiintat
legile
devin elastice
buzele
se intind
sa ma inghita cu totul
mintile rezoneaza
inimile
se contopesc
pierzandu-si conturul
deci cine sunt ?
nu conteaza !
Îți admir splendoarea
Aroma ta, e ca o grădină înflorită
Care îmî încântă nervi nărilor
Mi se face pielea de găină
Când îțî simt mâna ta fină.
Glasul tău asemenea vuietului
E limpede ca și albastrul cerului
L-am memorat în capul meu
Să-ți pot vorbi, când mi-e greu.
Iubirea necondiționată e o minune
N-a fost ceva mai frumos pe lume
Minune ce transformă oamenii
În izvoare nesecabile de dragoste.
Eu simt emoția, prin ochii tăi
Tu prin iubirea mea în văpăi
Cum s-au alipit inimile împreună
Suntem una, o singură făptură.
Ca două jumătăți unice de puzzle
Diferențele noastre, perfect se completează
Un trandafir roșu se creează
Care ne acoperă toate defectele.
Ne scăldăm în soare și iubire
Pe o bancă, într-o zi de vară
Mi-ai topit inima de ceară
Cu un zâmbet, cu o sărutare.
Spre al iubiri trandafir
Să mă duci de mână sper
Trăind clipa, mă cuprinde emoția
Dar privirea ta îmi mângâie inima.
Ești visul care nu se termină
Vreau să adorm cu iubire
Când contemplez la frumusețea ta senină
strălucirea ta mă amețeste.
Viața mea fără tine
Îi ca o furtună neagră
Zâmbetul tău, curcubeu minunat
Mă repune pe ale dragostei strune.
Ești frumoasă ca o căprioară
Prin păduri înflorite du-mă
Nu mă lăsa singur în ciumă
Ciuma lumi de plictiseală.
Îți ofer un roșu trandafir
Și îți șsptesc blând în ureche
Te iubesc mult,mai mult ca orice
Cât de mult te doresc, nu ști.
Ochii mei Însetați beau
Din fântâna de cristal, cea fermecătoare
Oricât sorb, mai cu foc te vreau
Estera, minune fără de asemănare.
Întoarce-te la El
Singur în lume și rătăcit
Ca o oaie căzută-n râpă
Eram murdar, obosit și rănit
Doar mâna ta mă poartă
Afară din groapa morți
Să privesc iar zorii dimineți
Iubirea mea nu se compară
Cu cât m-a iubit El întâia oară
Trăiesc prin Credință și prin Har
Primisem cel mai mare Dar
După fiecare scufundare în rugăciune
Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune
Parcă particip într-o poveste de Dragoste
Nici moartea nu ne poate despărți
Încrederea mea iî ca un munte
Nimeni nu poate să o mute
Credința că planul Tău e Desăvârșire
Nu-i doar deșertăciune sub soare
M-am născut din apă și foc
Om nou cu gusturi noi
Lucrurile vechi le văd ca un gunoi
Orice ar fi înapoi nu mă întorc
Dansăm în doi dansul iubiri
Fără secrete este arta simțiri
O înțeleg prin prisma gândiri
Emoție rară e esenta fericiri
Ascultă vibrațiile iubiri
Cântă inimile prin perechi de corzi
Ca o singură voce în armonie
Se înalța până in cer glorie.
Cerul cere jertfe !
1.Eu nu strivesc
Corola de spini a lumii
Nici condamn petala ei de mizer
Ce joacă pe ochii și buze
Albul unui caracter
2.La cruce se află rămășițele
Unui om ce a călcat
Afară din paradisul său
A pășit ca să extindă ca un râu
O iubire fără frâu...
Neîntrecută splendoare în ochii noștri să ajungă
Pribegise pe o cale umilitoare, lungă
3.Nu lăsa paradisul artificial
Să te amăgească cu umbra perfecțiunii din Eden
Căci edenul clădit de oamenii
E înălțat pe inimi frânte
Distruge viața din sufletul tău
Căci tehnologia îl înlocuiește pe Dumnezeu
4.O voce blândă-ți spune ție
Pe un ton melodios
''Erai o floare ce nu-nflorise
Te-am cules din câmpie...
Sub ocrotirea-mi vei ajunge
Să te îmbraci cu dragostea dintâi
Mai albă ca neaua
Mai proaspătă ca roua
Scumpă ca parfumul rafinat
Mai vie ca licărirea unui nestemat
Într-o încăpere obscură''.
5.Dar Cerul cere jertfe
Nu sânge de animal
Ci inima s-o aprinzi pe rugul lui Dumnezeu
Ca să poți zbura spre cer
Cu aripi născute din Iubire
6.Rupe ce te ține legată de pământ
Lasă, lasă cojile să cadă
Ce îți țîn aripile o epavă
Crezând în ele le vei vindeca
Lumea va privi, se va mira
Că deveniseși o lumin' în noapte
Ei rămaseră cu aripile moarte.
7.Chiar dacă aripile tale
vor fi arse în cuptor
Și tot Penajul tău ce atrăgea priviri
Se va desprinde în flăcări
Așa de asurzitor va înflori cerul
Parcă ai fi deja la nunta mult visată
8.Munții se vor clătina
Clădirile se vor prăbuși
Chiar când pământul se va întuneca
Dumnezeu nu te va părăsi !
Luminătorul
Visurile mi-au crescut în cuptor
și mi-au topit oasele de dor
Că limitat sunt si nu-i ușor
Să transformi otrava in odor...
Las gândurile să mă poarte
la granița dintre vis și realitate
lent mă împrăști și mă adun
unde două lumi se suprapun...
Decolez cu aripile înțelepciuni
Până ating stelele minuni
Ca perlele Le adun, în minte
Comori cu valori infinite
Stors am fruntea înapoi
Să fac unguient pentru inimi moi...
Aduc mireasma florilor de vară
să poți expira toată ura afară
te purifică sita mea de cuvinte
asimilând gânduri iluminate-n minte...
Mâna mea iî izvor de lumină
Foaia mea ușor o așterne
Să ajungă dincolo de gene
La fel de galantă, la fel de sublimă
Am dat chip chiar și blândeții
Formă, la roua dimineții
Nimic nu-i ce nu pot îngloba
În solubila lumin' a mea
destinul meu, e ca al tuturor
și prevăd pe a lirei culme...
că florile mele scânteietoare
sufocate și stinse-n ceața nepăsării
nu vor ajunge in ghiveci...
să-l decoreze, să-l străpungă, să-l anime
Fi parte din Lumina Mea
Să împodobim ,împreună, lumea
Să nu mai fie exagerat de sobră
Ci un pastel pictat pe marmură
iubirea e trecătoare...
Iubirea noastră strălucea
Ca un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
romantica se-nchina lumea
Te vad
stai pe loc
incoronezi prezentul
trecutul
viitorul
se misoreaza
le uit
frumoasa
nepatrunsa
calma
altfel
nu te schimbi
esti
modelul
niciodata perfectiunea
nu moare
sa cada
stelele
pe pamant
sa nvie mortii
din morminte...
am pozat
frumusete
e instabila
dar nu se lipeste
alunecoasa este
printre randuri
goale si negre
saturate...
umbre
ceata
intrebari
carti intregi parca
nu spun nimica
albe masti
scena se goleste
ameteala
ochii ma inseala ?
fulgi de nea
unici, orginali
asteapta perechea
probabilitate
visul
primeste trup
si inima calda
o voce
scufunda-n
relaxare
lebede
valuri
bomboane
parfumuri
adrenalina
toate fara gust
si dulci
curajul si teama
ca yin si yang
alterneaza
se vaneaza reciproc
genunchii se topesc
sufletul tremura
pierdut in decor
clipesc
respira !
acuma stiu
puterea
ce clatina
si canta
se apropie
ma invadeaza
cucereste
scuturi
goluri
procesoare
capitale
furioasa
cauta si stanci
sa sparga
cine sunt
calatorul
curiosul
nesfarsitul
in absolut
gandurile mele
putrezit
ca un covor
de frunzee aurii
regina
paseste
nu reusesc
sa le ridic
si pomii se inchina
izviare le vorbesc
cuvantatoarele
te admira
realizez
sunt ceva
cand si tu
si eu
fumegam energie
acumulam prospetime
dansam
ne sufocam
gandim
asteptam
atacam necunoscutul
transpiram cenusa
bem raze
respiram culoare
in sfarsit
topim
oceane inghetate
racim vulcani
spargem cerul
cu aripile noastre(visurile noastre)
visul ce se intrupeaza
niciodata
nu moare
cand esti
cu mine
iubirea
inghenuncheaza
inaintea privirilor
a doi muritori
simpli si speciali
timpul
stelele
apele
vantul
viata
stau pe loc
paralizeaza
ceilalti saliveaza
noi traim
cu adevarat
in lumea noastra
ce se cutremura
arde
se cladeste
se surpa instabila
sparge diamante
ocroteste mistere
leaga stele
invarte galaxi
totul special
pentru a fi romantic...
imposibilul
este desfiintat
legile
devin elastice
buzele
se intind
sa ma inghita cu totul
mintile rezoneaza
inimile
se contopesc
pierzandu-si conturul
deci cine sunt ?
nu conteaza !