Autorul Silva Codrian

Constelația autorului
poezii.online Silva Codrian
Vă voi povesti puțin despre mine: m-am născut în 2012 și sunt foarte mândră de asta, iubesc să scriu poezii, să compun muzică la pian și pentru voce, să dansez, să desenez, să citesc (mai ales poezii și povești)... Și îmi iubesc foarte mult patria. Munții cu piscurile acoperite de zăpadă, pădurile, câmpiile... de fapt, toate acestea le veți vedea în poeziile mele, care sper că vă vor aduce bucuria pe care o simt și eu, trăind.
Inregistrat pe: 5 octombrie 2025 26 creaţii Autor popular 2 1 2

Total

26 creaţii
Noaptea perseidelor
216 28 august
Focul primăverii
829 4 aprilie
Luceafărul
834 11 martie
Siluete
911 25 februarie
O dimineață de iarnă
1 1,047 6 februarie
Asphodelus
1,252 28 decembrie 2025
Anemona
1,139 28 decembrie 2025
Floarea de colț
1,284 28 decembrie 2025
Brumarul
1,036 25 decembrie 2025
Brumar
687 30 noiembrie 2025
Steaua
1 2 729 22 noiembrie 2025
Leagănul
611 22 noiembrie 2025
Micuț lăcaș...
813 29 octombrie 2025
Acasă
1,063 28 octombrie 2025
Vreau să știi
705 28 octombrie 2025
Iarna
653 28 octombrie 2025
Pădurea
790 27 octombrie 2025
Minunea
672 5 octombrie 2025
Ce căutați voi, dealuri desfrunzite...
652 5 octombrie 2025
Primula
1,198 5 octombrie 2025
Primăvara
696 5 octombrie 2025
Seara
687 5 octombrie 2025
Copilăria
752 5 octombrie 2025
Aleea trandafirilor
649 5 octombrie 2025
Speranța
641 5 octombrie 2025
Ascultă...
646 5 octombrie 2025
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

PREA TARZIU

E mult prea târziu..

 

E prea târziu să nu mai scriu

Îmi curg cuvintele-n aval,

Când doar aș vrea să-ti fiu

Într-o îmbrățișare de final.

 

E mult prea trist..

 

Cum ai plecat din viața mea grăbit

De parcă alergai să prinzi ultimul tren,

Să-mi dai o-mbrățisare nu ai reușit

Să nu-mi rămâi în suflet dor etern.

 

E prea târziu, prea trist și e adevărat. ..

Dar mă gåndesc că nu a fost intenţionat

Că poate doar soarta a fost de vină.

De aceea să te-ntorci am tot așteptat

Să nu-mi rămâi doar...o umbră străină.

Mai mult...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!
Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!
Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,
Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!
Credeam că-s liber, credeam că-s eu,
Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!
O piesă proastă joc de când mă știu,
Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!
Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,
Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.
Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,
Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.
Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.
Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!
De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,
Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!
Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,
Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!
Mai mult...

Ia -mă de mănă..

Arde inima in mine 

Pentru tine, suflet rece;

Mi -e sumbră ziua de mâine,

Tumultul nu -mi dă pace..

Să te -ncalzesc mă chinui iar;

Al tău spirit,sloi de gheață,

De s -ar topi în al meu jar,

Să scap de -amar și ceață..

Ascultă -mi șoaptele febrile,

Privește -mă în ochii plânși,

Pătrunde mi frământările,

Urmează mi pașii neatinși.

Fă-mă să tresar din nou,

Șoptindu -mi vorbe de amor,

Ce se revarsă din ecou,

Purtând pe aripi al meu dor.

Zămbește-mi pe sub mustață,

O clipă fă -mă fericită ,

Să mă trezesc o dimineață,

Să mă simt a ta iubită.

Viața -i atât de trecătoare,

Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,

Că două păsări călătoare,

Să cântăm imnul iubirii..

Mai mult...

Dincolo de timp

Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.

Mai mult...

Misterul

Prezența mea e o magie

Parfum puternic și ciudat

Dacă îl miroși o dată

Nu mai iese neam din cap

 

Într-un mod misterios

Oamenii nu îi suport

Lumea o privesc cu ură

Și pe cei cu multă gură

 

Detașarea mea e amplă

De o mare anvergură

Cine mă va întreba

Îi voi spune că sunt laș

 

Dar eu, pe interior,

Am o față neînțeleasă

Care așteaptă viziunea

Omului cu-înțelepciunea

 

Mai mult...

Nocturn

Cu noaptea -n cârcă 

Orașul dormita,

Perindat de -o nălucă 

Și luna ce-l curta.

Felinarul clipocea,

Tresărind răzleț,

Când grăbit trecea 

Un tardiv drumeț.

Șoapte din clădiri 

Misterios se furișau,

Destăinuind trăiri 

Inimilor ce-mbrätisau.

Umbre mișcătoare 

Furnicau sub ferestre,

Sub stele căzătoare ,

Alunecănd pe pietre.

Se repezi dinspre răscruce 

Neastâmpăratul vânt 

Sub privirile năuce 

Pentru al său avânt.

O voce stinsă tânguia 

Din freamătul nocturn,

Pe străzi șerpuia

Spre dorul său etern..

Mai mult...
#Interesant  Autor: marta ți magică
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live