Author Silva Codrian

Author constellation
poezii.online Silva Codrian

Vă voi povesti puțin despre mine: m-am născut în 2012 și sunt foarte mândră de asta, iubesc să scriu poezii, să compun muzică la pian și pentru voce, să dansez, să desenez, să citesc (mai ales poezii și povești)... Și îmi iubesc foarte mult patria. Munții cu piscurile acoperite de zăpadă, pădurile, câmpiile... de fapt, toate acestea le veți vedea în poeziile mele, care sper că vă vor aduce bucuria pe care o simt și eu, trăind.

Registered on: 5 October 2025 26 creations 2 2

Total

26 creations
Pentru a nu înnebuni
222 17 July
Focul primăverii
700 4 April
Luceafărul
710 11 March
Siluete
780 25 February
O dimineață de iarnă
1 928 6 February
Asphodelus
1,118 28 December 2025
Anemona
1,022 28 December 2025
Floarea de colț
1,150 28 December 2025
Brumarul
898 25 December 2025
Brumar
618 30 November 2025
Steaua
1 2 679 22 November 2025
Leagănul
547 22 November 2025
Micuț lăcaș...
745 29 October 2025
Acasă
953 28 October 2025
Vreau să știi
645 28 October 2025
Iarna
598 28 October 2025
Pădurea
731 27 October 2025
Minunea
614 5 October 2025
Ce căutați voi, dealuri desfrunzite...
592 5 October 2025
Primula
1,101 5 October 2025
Primăvara
620 5 October 2025
Seara
621 5 October 2025
Copilăria
682 5 October 2025
Aleea trandafirilor
593 5 October 2025
Speranța
559 5 October 2025
Ascultă...
564 5 October 2025
All authors

Random creations :)

Din făgașul inimii

Rută prea anevoioasă 

Spre zarea de acasă,

Printre visele scăldate 

De ape ,-nvolburate.

 

Drum bătrân și ostenit 

De iluzii bântuit,

Unde dorul mă strigă 

Și cerul stă să curgă..

 

Cărări întortocheate 

De lacrimi irigate,

Din ochii ce se sting

Și -n urmă se preling...

 

Destine -nșelătoare

În exil sub soare,

În frământari se frâng 

Și sub gene plâng...

 

După amar de vreme,

Calea care geme,

Pe al inimii Făgăs 

Mă cuprinse pătimaș..

More ...

Vreau să trăiesc

Nopțile nedormite

Visele ciudate

M-au transformat în necunoscut

În oglindă nu m-am recunoscut

 

În fiecare zi obosită 

Cu munca prea stresată

M-am săturat 

Viața altă față mi-a arătat 

 

Acum e rândul meu

Să mă distrez mereu

Vreau să simt că trăiesc 

Din nou vreau să iubesc

More ...

Jumătate de iubire

Jumătate de iubire

Ce mă tine-n lanțuri grele,

Nici n-o pot lăsa să plece,

Nici da inimii ce cere...

Ca un picur ce alina

Dar nu stinge setea grea,

Ca un ochi ce vede câmpul,

Dar  ceata ia vraja sa...

Jumătate de iubire,

Ca un drog , și viața trece,

Însă visul  amăgire

Noaptea-n gândul meu trăiește...

E doar vis, e doar trăire,

Dar el zilnic făurește

Jumătate de iubire...,jumătatea ce lipsește...

More ...

stări/7

grevă generală-

n-ai voie:

să  naști,

să te mbolnăvești

să mori.

timpul merge-n sensul invers

nevoilor zilnice.

apoi, ploaia- 

neanunțată, neașteptată,

care nu ține cont de reguli,

a venit să șteargă istoricul.

 

More ...

Tell me sweet little lies

The leaking mind of a lover, an ambitious perpetrator, a strategic confectioner...
Tell me sweet little lies,
Fulfill my heart with deceitfulness,
Make me wish for an abstract portrait of emotions.
Take my heart as evidence,
Of the things I'm doing and I'll do,
A stolen dance of nothing to write about,
The surge of a caring person.
And you, my dearest,
A mushroom left in the dark to grow,
But as a surveyor of the black shroud, I observe...
The night lights are low, and you my dear, you cannot grow.

"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""

 

More ...

Psalmi - XXXII - Singurătatea absolută

 

Doamne,

sunt locuri în suflet

unde nu pătrunde nimeni,

nici măcar eu.

Acolo stau tăcerile mele

ca niște fiare care nu dorm,

așteptând ca într-o zi

să nu mai fiu nimic altceva decât ele.

 

Mi-am dorit singurătatea,

am visat-o ca pe o catedrală

fără oameni,

fără zgomot,

fără frică.

 

Dar când m-am așezat în ea,

am auzit cum tăcerea începe să urle.

 

Doamne,

nu știu dacă singurătatea aceasta

e o binecuvântare

sau o pedeapsă.

Poate că mi-ai dat-o ca pe un loc de întâlnire,

dar eu am umplut-o cu absență,

cu îndoială,

cu fugi.

 

E o liniște prea grea,

care nu mângâie,

ci strivește.

E un pustiu unde nu mai știu

dacă vorbesc cu Tine

sau cu umbra mea.

 

Și totuși,

în adâncul acestei singurătăți absolute

simt că ești Tu.

Nu în zgomot, nu în lume,

ci în golul care doare.

 

Poate că ai vrut să mă dezbraci

de tot ce e omenesc,

ca să Te pot găsi

acolo unde nu mai e nimic,

decât Duhul Tău.

 

Doamne,

dacă asta e singurătatea

prin care învăț să Te iubesc curat,

fără măști,

fără lume,

atunci nu mă scoate din ea,

decât atunci când știi

că pot iubi din nou,

fără frică de întoarcere.

More ...
#Interesting  Autor: Marius Ene
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live