1  

Tăticul meu

Tata e 


Category: Love poems

All author's poems: Metaforic poezii.online Tăticul meu

Date of posting: 4 November 2024

Views: 1036

Log in and comment!

Other poems by the author

E ceia ce este

Un joc e joc,

Focul e foc,

Dar ziua e ziua,

Și așa o să fie.

 

More ...

Zâna iernii

E sfârșit de toamnă,

Vine zâna iernii,

Fulgilor exclamă,

Haide pe pământ,

Fulgii sar spre lume,

Aducând mii de trăiri,

Iar în ochii lor,

Se trezesc multe fericiri.

Se lipesc de ferestre,

Chemând copii la joacă,

Dansând, căzând într-un mic vals,

Strigăte de bucurie într-un mic dans.

Iar zâna cu toiagul magic,

Face zăpadă în ogrăzi,

Și aduce gheața pe pământ,

E o priveliște să o vezi...

 

Autor: Nicoleta Postovan 

 

 

 

 

More ...

Tipuri de borcane

Un borcan mai mare,

 

 

More ...

În ochii tăi mamă

In ochii tãi vãd doar sclipirea soarelui,

 

More ...

Ploița

Ploița cade pe pământ,

De sus sărind cu mult avânt,

Parcă-i cerneala de pe pix ,

Și nimerește pe țintă-n fix.

 

Pe un nor sau pe o floare,

Picătura,  unde-i oare,?

Parcă dă continuare,

Plantelor ce stau la soare.

 

 

More ...

Poems in the same category

POETEI ANA MÂȘLEA

Te știu  de mult din anii de liceu

Cu  părul strâns într-un fileu

Cu ochii plecați în depărtare

Ce fel de castele î-ți construiai oare?

 

Adolescentă  cu ochii mari căprui

Prin vorba-ți dulce tu plăceai oricui

Cu agera -ți privire căutai un răspuns

Dar tragicul destin se păstra ascuns...

 

Sufletul tău avea altă chemare

Și-n  slova scrisă ai răsădit o floare

Ți ai pus iubirea și simțirea în rimă

Deși plecată ești ,ceva tot să rămână...

More ...

Unele plecări...

 

Ne despărțeau doar clipele mărunte,

Dar ne păreau cât veacul de înalte;

Sub tălpile tăcerii noastre, alte

Reîmpăcări ciopleau aceiași punte.

 

În fiecare gară, vagoane fără nume, 

Ne mai răpeau o rană din priviri;

Plecând mereu spre alte despărțiri,

C-un tren venit de dincolo de lume.

 

Purtam în noi amurguri violete,

Și-un dor crescut din lacrimi seci,

Jurând că ne-om iubi pe veci,

Din florile iubirii culegeam buchete. 

 

Ne regăseam prin visele uitate,

Când luna ne veghea de după nori,

Și-n noi mureau tăcuți aceiași zori,

Cu răni din alte vieți nevindecate.

 

Și anii ne-au cernut prin sita lor,

Lăsând din veşnicie doar o clipă, 

Dar ne-am făcut iubirile aripă,

Ca două păsări cu un singur zbor.

 

Și poate că iubirea nu ne cere, 

Să ne întoarcem unde am pierit;

Ci doar să știm, când totul s-a sfârșit,

Că unele plecări sunt doar o altă înviere.

More ...

Soarele meu care nu mai strălucește

Despre tine, nu mai scriu

Am scris mult și m-a durut și mai mult

Vreau sa tac acum și pentru totdeauna

Sa te las in urma cu tot ce ai avut

 

M-ai inspirat întotdeauna

Când la tine ma gândeam

Scriam versuri de durere

Le citeam, si iar plângeam

 

Dar totul se oprește aici

Cu tine, cu mine, dar fără noi

Nu mai pot sa sufăr și sa văd

Cum strălucești și mai tare printre nori

 

Vreau sa trec mai departe și sa uit de tine

Sa fug in depărtare și sa privesc in urma

Și sa te văd uitându-te la mine

Privind cum îți dispare a cerului Luna

More ...

Vântul mă bate!

Vântul mă bate și-ar vrea să-mi zică

Să uit iubita ce-a fost, cândva, odată,

Să nu mai sufăr, să-mi caut fericirea

Ce mă așteaptă negreșit, la altă fată. 

 

M-ascund puțin și-l las să vijelească

Gândind că poate pleacă cum a venit,

Cu sfaturile lui ce viața mi-o încurcă

Acum când dragostea mi-am întâlnit. 

 

De mine, eu îți spun să nu te-ascunzi

Că doar ți-aduc vestea ce am văzut-o,

Ochii să ții deschizi și chiar să înțelegi

Că fata dragă, din păcate...ai pierdut-o. 

 

Cum poți să-mi spui, tu vânt răutăcios

S-o uit și să-mi găsesc rapid o altă fată,

Când o aștept de zece luni să se întoarcă

Să facem nuntă mare-n sat și să fiu..tată. 

 

Eu, n-aș fi vrut să-ți povestesc vreodată

C-a ta aleasă are iubit student american,

Așa că doar am îndrăznit asta să-ți spun

Și să-nțelegi că eu...nu-ți sunt dușman

Iar viața uneori e filă scrisă...de roman.

 

Atunci, la vânt, frumos am mulțumit

Și am crezut în tot ce îmi vorbește,

Ne-am despărțit, adevărați prieteni

Înțelegând povestea...celui ce iubește!

 

 

More ...

Iubirea care m-a schimbat

Te-am întâlnit când lumea era doar o schiță,

Un drum bătătorit de pași străini,

Dar ai adus în suflet o scânteie,

Și-ai transformat toți spinii în lumini.

 

Se spune că iubești o dată

Și cred că timpul s-a oprit în loc,

Căci după tine, mintea mea curată

Nu mai distinge flacăra de foc.

 

Nu fiindcă lumea ar seca de oameni,

Sau chipuri bune n-aș mai întâlni,

Ci fiindcă tu mi-ai dărâmat hotarul

Și m-ai învățat cum pot simți.

 

Ai scris în mine noțiunea de „aproape”,

Ai pus amprenta peste tot ce sunt,

Și-acum privesc prin ochii tăi și noaptea

Și mersul stelelor pe acest pământ.

 

Fără această unică verigă,

Viața-mi părea templu neterminat,

O carte albă, necitită, mută,

Un zbor ce niciodată n-a plecat.

 

M-ai întregit cu o privire,

Schimbând tot sensul din destin,

Iubirea ta e singura trăire

În fața căreia mă-nchin.

More ...

În aer miroase a tine...

 

Mi-ai plecat din privire tăcut,

Ca o umbră ce-și pierde lumina,

Pe urmele-ți calde - am zăcut, 

Și-n lacrimi îți port toată vina. 

 

Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,

Ca o toamnă dintr-un tablou,

Lăsându-mă-ntruna să cuget, 

La vechiul nostru tangou.

 

Pe umeri mi-a nins amintirea,

Cu flori de regret și de scrum,

Și-mi arde în piept despărțirea,

C-un foc ce miroase-a parfum.

 

Pe tâmple-mi colindă uitarea,

Ca o pasăre albă, buimacă,

Spre ceruri îmi caut salvarea,

Când ochiul în lacrimi se-neacă.

 

În aer miroase numai a tine,

Amor netrăit pân' la capăt,

Și simt cum lumina din mine,

Din umbre, setos se adapă.

 

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍