Fără titlu
Iubita mea frumoasă,
Acest poem nu are titlu,
Universal este precum ești tu în frumusețea ta...
Cum poate crede cineva,
Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,
Cu-acel albastru necuprins,
Ce poartă norii cei pufoși
Și care capătă ciudate forme,
Ce par să ne vorbească fără rost?
Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...
Iubito tu ești fata unor zei,
Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,
Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,
Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,
Iubito crede-mă, eu o ascult!
(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Metempsihoză
Poem: Nesigură fără tine
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18
Poem: Noi doi
Poem: Singur
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna
Poem: Cînd moare o ființă dragă
Poem: Oameni de ceramică
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău