Fără titlu
Iubita mea frumoasă,
Acest poem nu are titlu,
Universal este precum ești tu în frumusețea ta...
Cum poate crede cineva,
Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,
Cu-acel albastru necuprins,
Ce poartă norii cei pufoși
Și care capătă ciudate forme,
Ce par să ne vorbească fără rost?
Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...
Iubito tu ești fata unor zei,
Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,
Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,
Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,
Iubito crede-mă, eu o ascult!
(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
O ultimă privire (Din seria ,,În căutarea dragostei ")
1. Ochii tăi, două mărgele
Orice aș face în ei mă pierd mereu
Eu și tu, două stele
Distanțați de spațiul acesta gol și greu
2. Și când voi fi departe
Am să mi-amintesc privirea-ți caldă
Și ochii tăi frumoși, foarte
Ce-n dor cumplit dar și dulce, mă scaldă
3. Și te rog, încă nu pleca
Fără a mă lăsa să-ți privesc
O ultimă dată, fără a mă judeca
Ochii tăi curați căci mult te mai iubesc
4. N-am să stau mult, mă voi întoarce
Și tot în privirea ta mă voi pierde
Până atunci eu n-am pace
Decât un sentiment ce mă ucide
5. Înăuntrul meu, mort sunt
Și nu mă voi vindeca nicicând
Îmi va fi dor de orice moment
În care mă vedeam în ochiul tău plăpând
6. Și când voi merge spre mormânt
Voi avea o singură dorire
Să nu te aud plângând
Ci să-mi dai doar, o ultimă privire
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îndepărtare
Și zilnic mă gândesc numai la tine,
Zdrobesc pământ sub pașii mei mărunți,
Pe noapte am culcat-o lângă mine,
Apoi am evadat cu luna sus în munți.
Sub geam îți curge un râu de lacrimi,
Ce-a izvorât demult din inimă și dor,
Deschide larg fereastra mea de patimi,
Și-ncearcă suferința, măcar cu un picior.
Singurătatea am s-o-nvelesc într-o batistă,
Și am să vin ca să ți-o las la ușă,
De-ai s-o desfaci să știi că-n ea există,
Un urlet lung, și-o mână de cenușă.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
O ultimă privire (Din seria ,,În căutarea dragostei ")
1. Ochii tăi, două mărgele
Orice aș face în ei mă pierd mereu
Eu și tu, două stele
Distanțați de spațiul acesta gol și greu
2. Și când voi fi departe
Am să mi-amintesc privirea-ți caldă
Și ochii tăi frumoși, foarte
Ce-n dor cumplit dar și dulce, mă scaldă
3. Și te rog, încă nu pleca
Fără a mă lăsa să-ți privesc
O ultimă dată, fără a mă judeca
Ochii tăi curați căci mult te mai iubesc
4. N-am să stau mult, mă voi întoarce
Și tot în privirea ta mă voi pierde
Până atunci eu n-am pace
Decât un sentiment ce mă ucide
5. Înăuntrul meu, mort sunt
Și nu mă voi vindeca nicicând
Îmi va fi dor de orice moment
În care mă vedeam în ochiul tău plăpând
6. Și când voi merge spre mormânt
Voi avea o singură dorire
Să nu te aud plângând
Ci să-mi dai doar, o ultimă privire
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Other poems by the author
Insula iubirii
Minciună e lumea întreagă, iubito,
Cinci continente de ură și amăgiri,
Tu vino cu mine pe insula iubirii,
Creștinii știu că adevărul acolo e!
Milenii pline de sânge și crime,
Comune primitive și antichitate,
Unii întreabă cine-i Dumnezeu,
Iar dacă există, de ce tace,
Ori când vorbește, nu-i auzit deloc..
Morminte,cadavre are istoria toată,
Violentă e creatia asta blestemată,
Religii,politici dar și războaie
Om primitiv, modernitate,
Gasim aici tot ce vrei ,
Dar murind rând pe rând,
În praf se prefac și se macină toate,
Fie de vrei sau nu vrei!
Tu vino iubito vino cu mine,
Hristos stie ce spune
Când ne strigă pe nume,
Pe mine pe tine și lumea întreagă,
Există insula iubirii,există dreptate
Creștinii sunt singurii care știu unde e!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Ochii tăi doi licurici
Iubito nu-i nimeni în lume,
Să mă privească așa,
Căci tu n-ai ochi ci ai doi licurici ce risipesc scântei,
Ce strălucesc ori ziua ori noaptea,
Nu contează,
Dar și valsează-n zborul lor stingher,
Și risipesc povești de dragoste dar și amor târziu...
Iubito eu vreau să te sărut fără oprire,
Dar nu vreau să te-ating deloc
Îți fur doar licăririle ce blând Îți pleacă,
Și inima sărmana îmi străpung!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Serenadă la Dobrovăț
Sosit pe nori să-ți cânt o serenadă la fereastră,
Iubita mea blajină și frumoasă
Ce porți ale iubirii nesfârsite aripi,
Te cer acum când ești la Dobrovăț,acasă
Să-mi fii nevastă!
Ei bine,știu că pare doar o glumă,
Dar spun că treaba asta este serioasă,
Să știe lumea toată,
Chiar dacă nimeni nu ne știe
Sau nu le pasă...
Eu te iubesc precum un condamnat la fericire,
Cel ce-a primit divină condamnare fără scăpare fără ieșire,
Când stă la tine-n brațe,
Sau te sărută....
Și știe că-i condamnat la dragoste pe viață!
(22 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Insula iubirii
Minciună e lumea întreagă, iubito,
Cinci continente de ură și amăgiri,
Tu vino cu mine pe insula iubirii,
Creștinii știu că adevărul acolo e!
Milenii pline de sânge și crime,
Comune primitive și antichitate,
Unii întreabă cine-i Dumnezeu,
Iar dacă există, de ce tace,
Ori când vorbește, nu-i auzit deloc..
Morminte,cadavre are istoria toată,
Violentă e creatia asta blestemată,
Religii,politici dar și războaie
Om primitiv, modernitate,
Gasim aici tot ce vrei ,
Dar murind rând pe rând,
În praf se prefac și se macină toate,
Fie de vrei sau nu vrei!
Tu vino iubito vino cu mine,
Hristos stie ce spune
Când ne strigă pe nume,
Pe mine pe tine și lumea întreagă,
Există insula iubirii,există dreptate
Creștinii sunt singurii care știu unde e!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Ochii tăi doi licurici
Iubito nu-i nimeni în lume,
Să mă privească așa,
Căci tu n-ai ochi ci ai doi licurici ce risipesc scântei,
Ce strălucesc ori ziua ori noaptea,
Nu contează,
Dar și valsează-n zborul lor stingher,
Și risipesc povești de dragoste dar și amor târziu...
Iubito eu vreau să te sărut fără oprire,
Dar nu vreau să te-ating deloc
Îți fur doar licăririle ce blând Îți pleacă,
Și inima sărmana îmi străpung!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Serenadă la Dobrovăț
Sosit pe nori să-ți cânt o serenadă la fereastră,
Iubita mea blajină și frumoasă
Ce porți ale iubirii nesfârsite aripi,
Te cer acum când ești la Dobrovăț,acasă
Să-mi fii nevastă!
Ei bine,știu că pare doar o glumă,
Dar spun că treaba asta este serioasă,
Să știe lumea toată,
Chiar dacă nimeni nu ne știe
Sau nu le pasă...
Eu te iubesc precum un condamnat la fericire,
Cel ce-a primit divină condamnare fără scăpare fără ieșire,
Când stă la tine-n brațe,
Sau te sărută....
Și știe că-i condamnat la dragoste pe viață!
(22 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)