Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Category: Diverse poems
All author's poems: Horia Stănicel
Date of posting: 15 сентября 2023
Views: 458
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Să dai afară din casă un câine
Poem: Distanta dintre noi
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Poem: H
Poem: Femeia
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Fustița
Poem: SEVA DULCE
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase