Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 222
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Doar fii...
Poem: Corabie în norvegiană
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani
Poem: Trilogia durerii
Poem: La izvor!
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: Tu, femeie...
Poem: Oda Prunelor și Țuicii
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi