Monolog nepoetic
Așa cum culoarea din pensula pictorului,
Are nevoie de un suport sau de o pânză
Pentru a prinde viață,
La fel vorbele rostite de cineva,
Au nevoie de altcineva..
Dar ce se întâmplă cu gândurile exprimate și neauzite?
De câte ori nu vorbim singuri?
Ne aude oare cineva?
Ne aude propria conștiință...
Dar ne mai aude și altcineva....
Să fie Dumnezeu,demonii?
Nu cumva chiar și un monolog nerostit are pe cineva spectator?
(10 ian 2023 H.S)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 500
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Asumarea sinelui
Poem: Există "nu există "/Poem de dragoste.
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: În van „nebunu”-ncearcă
Poem: Omul
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în daneză
Poem: Iubește-mă
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti