RÂURILE TĂCERII ȘI LUNA DE HÂRTIE
Trecând râurile tăcerii pe sub luna de hârtie
La cumpăna visului nebănuit de nimeni
am lăsat mărturie urmele petalelor de flori de iasomie
Erau singurele rămase în palmele mele după atâtea ploi
Dar parfumul lor, penetra pâna și prin pietrele de granit
Adunate geometric în podul arcuit care uneori îmi cânta…
Era ca un fluierat hoinar, pornit de pe buzele râului
Peste arcadele smulse din orbitele vechilor ziduri
peste care nimeni nu poate trece de două ori
Rămân în urmă tăceri, iar luna de hârtie se face scrum
Purtat în cercuri de alte râuri, peste alte tăceri și alt drum
(Pe Pont D’ Avignon)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Noua ordine...
Poem: Universul
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Poem: Soapte galagioase
Poem: Mă uit la cer!
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: Însemn
Poem: Impresii
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi