Surpriză..pe peron!
În gara mică din orașul Dorohoi
Unde trenul oprește tot mai rar,
O mamă tinerică își așteaptă fiul
Plecat să-nvețe carte peste hotar.
Din depărtare se-aude șuierat
Și-apare o locomotivă-n zare,
Moment când tânără mămică
Simte că i se schimbă a ei stare.
Și cum să fie liniștită, fără emoții
Când nu și-a văzut odorul de un an,
Doar telefonul i-a zis ce se întâmplă
Cu-al ei copil, acum tânăr american.
În fața ei oprește trenu'accelerat
Și ușile încep ușor să se deschidă,
Pe scări coboară băiatul ei frumos
Ținând de mână o frumoasa divă.
Îi sare-n gât pentr-o îmbrățișare
Și derutată se uită înspre fată,
Când drăgălaș flăcăul ei ii spune
E nora ta ce numele îmi poartă.
Un pas ușor dă înapoi să înțeleagă
Ce-o însemnând vorba-i rostită,
Când el cu multă siguranță-i zice
Fata din fața ta cu mine-i logodită.
Cu greu își trage răsuflarea grea
Și pe necunoscută o îmbrățișează,
Un zâmbet le aruncă cu îndoială
Și-n gând se-ntreabă..ce urmează.
Peronul se golește și trenul pleacă
În timp ce ei se-ndreaptă spre taxi,
Care cum știți tot timpul este ocupat
Asa că-s nevoiți să ia un maxi-taxi.
Pe drum doar vocea lor se-aude
Vorbind o altă limbă, decât româna,
În timp ce mama-și pune întrebări
Cum s-a-ntâmplat să-i ceară mâna.
Acasă-n ușă sunt așteptați de tata
Fără a fi surprins de ce-i s-arată,
Pentru că el știa de multă vreme
Că fiul lui este îndrăgostit de fată.
Abia acum și mama înțelege..clar
Că ei cu toții i-au pregătit surpriza,
Un cor de râsete vin înspre mamă
Și-aude de la noră..call me..Luiza!
Poems in the same category
Tendențios
Intre mine si tine e vremea,
Cu ploaie de fluturi grăbiți
Ne zburdă vopseauă din aripi
Și noi o răzbatem cuminți.
Ne pensează și vântul șuvițe,
Pufnind din văzduh plictisit,
Ne incearcă și luna răbdarea
Cu refracții prâsnite-n dichis.
Ne perturbă o gloată distanța
Cand noi mai aproape râvnim,
Te incearcă pe tine cu marea
Mă găsește cu tine-n nisip...
Din clepsidra eternă iubirea
Se scurge in suflet râzând,
Se presară-n suspine amare,
Și se-ntoarce când golul e plin...
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce doare când te doare
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea stoarce lacrimi
Și-n inimă-i durere
Apleacă orice suflet
Îngenunchiat te cere
De aș putea iubi
Fără să simt iubire
De aș putea trăi
Fără să am simțire
Și-am întrebat un secol
Și-am întrebat un veac
Și-am întrebat toți sfinții
De dragoste-i vre-un leac?
Ce doare când te doare
E când iubirea-i piatră
De inim-atârnată
Pe suflet așezată
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Eu sau ea?
Îmi pun inima-n balanță,
Și aștept ca să m aleagă,
Dar rămân dezamăgit,
Pentru c-a ales o hoață.
Hoață de priviri și suflet,
Schimbi destinul prin prezență,
Uit de propria-mi valoare
Și îmi pierd din coerență.
N-am să ies învingător!
Vocea-i suavă m-a răpus!
Cine sunt? Un vânzător,
De un vis, treptat, distrus.
Chiar de-ar fi să mă aleg,
Aș trăi un chin greșit,
N-aș putea să mă accept
Fără ea, pân' la sfârșit.
Micul eu vrea să-mi explice,
Că l-am izgonit din mine,
L-am trădat și am fost complice
La un jaf de minți străine.
Am rămas străin de sine.
M-am respins și ignorat,
Am crezut că-i cel mai bine
Să rămân îndurerat.
Ochii roșii țin regretul,
Fața ei doar mă consumă,
Eu, ca om, închid volumul
Și te rog, respinge-mă!
Tendențios
Intre mine si tine e vremea,
Cu ploaie de fluturi grăbiți
Ne zburdă vopseauă din aripi
Și noi o răzbatem cuminți.
Ne pensează și vântul șuvițe,
Pufnind din văzduh plictisit,
Ne incearcă și luna răbdarea
Cu refracții prâsnite-n dichis.
Ne perturbă o gloată distanța
Cand noi mai aproape râvnim,
Te incearcă pe tine cu marea
Mă găsește cu tine-n nisip...
Din clepsidra eternă iubirea
Se scurge in suflet râzând,
Se presară-n suspine amare,
Și se-ntoarce când golul e plin...
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce doare când te doare
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea stoarce lacrimi
Și-n inimă-i durere
Apleacă orice suflet
Îngenunchiat te cere
De aș putea iubi
Fără să simt iubire
De aș putea trăi
Fără să am simțire
Și-am întrebat un secol
Și-am întrebat un veac
Și-am întrebat toți sfinții
De dragoste-i vre-un leac?
Ce doare când te doare
E când iubirea-i piatră
De inim-atârnată
Pe suflet așezată
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Eu sau ea?
Îmi pun inima-n balanță,
Și aștept ca să m aleagă,
Dar rămân dezamăgit,
Pentru c-a ales o hoață.
Hoață de priviri și suflet,
Schimbi destinul prin prezență,
Uit de propria-mi valoare
Și îmi pierd din coerență.
N-am să ies învingător!
Vocea-i suavă m-a răpus!
Cine sunt? Un vânzător,
De un vis, treptat, distrus.
Chiar de-ar fi să mă aleg,
Aș trăi un chin greșit,
N-aș putea să mă accept
Fără ea, pân' la sfârșit.
Micul eu vrea să-mi explice,
Că l-am izgonit din mine,
L-am trădat și am fost complice
La un jaf de minți străine.
Am rămas străin de sine.
M-am respins și ignorat,
Am crezut că-i cel mai bine
Să rămân îndurerat.
Ochii roșii țin regretul,
Fața ei doar mă consumă,
Eu, ca om, închid volumul
Și te rog, respinge-mă!
Other poems by the author
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Te rog cu mine stai!
Ești bucuria vieții mele
și floarea lunii mai,
La tine-mi este fericirea
te rog cu mine stai
Te-am întâlnit în zi de toamnă
în grupul de studenți
Dădeam cu toții consultații
L-ai noștri pacienți
Privirea mi-a căzut pe tine
iar tu m-ai evitat,
Apoi m-ai prins de mână
când pacientul a lătrat
Rapid te-am strâns în brațe
simțind cum tremurai,
Și pentru un minut am fost
nu pământean și-n rai
Îmi amintesc cum te-ai scuzat
fiind în brațele mele,
Și cum privind spre animale
mi-ai zis că ai frică de ele
Cu fața foarte îmbujorată
te-ai depărtat de mine,
Și am văzut pe chipul tău
că ți-i puțin rușine
Atunci am îndrăznit să-ți cer
să vii la o plimbare,
Ai dat afirmativ din cap
în semn de aprobare
A doua zi eram doar noi
în parc pe o cărare,
Am stat pe banca de sub tei
și i-am furat o sărutare
Povestea noastră de iubire
aici a început,
Și-n anul cinci de facultate
eu mâna i-am cerut
......................................
Acum după o viață împreună
cu fata mea aleasă,
Sunt fericit și împlinit
că am iubirea-n casă!
Cărarea iubirii!
Astăzi vreau să fim doar noi
La o plimbare scurtă pe cărare,
Să ne-amintim acum în doi
De-a noastră primă sărutare
Eu, un tânăr educat la țară
Tu cu școală-aleasă la oraș,
Eu, visând să te sărut pe seară
Tu distantă, rece ca un pisc golaș
Demult n-am mai fost pe cărare
Poate nici locul nu-l mai găsim,
Dar nu cred c-ar fi vreo supărare
Dacă pe drum ne-oprim și povestim
Și multe avem noi să ne spunem
De când am căpătat primul sărut,
Prin câte încercări am putut trece
Și ce puțin noi de la viață am cerut
Cărarea căutată, demult a dispărut
Așa că pe o bancă noi ne-am așezat,
Și n-a fost greu soția să-mi sărut
De care de o viață sunt amorezat
............................
Acum călătorim și mergem în plimbări
Și-am renunțat demult să adunăm averi,
Ne respectăm și des ne spunem pe cărări
Cuvinte de iubire, ce n-au fost spuse...ieri!
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
În trecere prin Iași!
Stau pe bancă în Copou
Și privesc în jos și-n sus,
Greu ceva mai recunosc
Și mă simt ca un intrus
Sunt în trecere prin Iași
Și vreau să îmi amintesc,
Locul unde-am întâlnit-o
Pe Maria, azi soția ce o iubesc
Gându-mi fuge-n studenție
Când te-am cunoscut pe tine,
Atunci inima eu ți-am furat
Și-o păstrez și-acum la mine
Cum aș putea să uit vreodată
Plimbările în pas ușor pe-alei,
Și vinul dulce de la Bolta Rece
Plătit din bursa mică cu doi lei
Banca părăsesc cu nostalgie
Și mă-ndrept spre facultate,
Simt emoția ce mă cuprinde
Și cum inima în piept îmi bate
Dar cine oare n-ar fi emotiv
Când tinerețea o are-n față,
Și locul unde ieri s-a format
Ca Om și specialist în viață
Aici am studiat din greu
S-ajung medic veterinar,
Să știu să vindec animale
Să am un ban cinstit în buzunar
Pașii mi-i îndrept spre clinici
Trec prin holuri, săli de cursuri,
Fac un mic popas în amfiteatru
Lăcrimez și scriu aceste versuri
Încărcat de multe sentimente
Ies și-o apelez pe-a mea soție,
Vorbă-i spun că vin spre casă
Și-i recit și ei din astă..poezie!
Duminica Floriilor!
Aștept să merg la slujbă
Dar nu pentru vreun leu,
Azi nu-mi doresc câștiguri,
Și doar s-aud de Dumnezeu
Răsună bing de deșteptare
Ce mă îndeamnă ca să vin,
E clopotul bisericii din deal
Un semn de rugă la creștin
Ne îmbrăcăm de sărbătoare
Și cu evlavie pornim la drum,
Soția poartă pe cap năframă
Iar eu un bleumarin costum
În fața noastră e mulțimea
Ce merge înspre-același loc,
Cu toți-L căutăm pe Domnul
În locul sfânt, nu într-un bloc
Astăzi este Duminica Floriilor
Când IIsus intră-n orașul sfânt,
Nu pe un cal și pe mânzul asinei
Poporul strigă,,Osana", salutând
În liniște cu umilintă ascultăm
Cum Lazăr din mormânt a înviat,
E semnul biruinței asupra morții
Și al iubirii pentru cel apropiat
Mă uit în jur și mă simt fericit
Că am putut să sorb cuvântul,
Sa fiu mai bun, să am credință
Că-n viitor voi părăsi pământul
Sunt luminat și plec spre casă
În mână cu crenguțe de finic,
Și-n minte îmi repet neîncetat
Că fără dragoste..nu ești nimic!
Obsesie!
Am oferit și n-am primit,
Am dat și refuzat am fost,
Oferta mea nu te-a clintit,
Să mai încerc, nu are rost
În mintea mea erai o stea,
Să vin spre tine, frică-mi era,
Să nu pătrundă-n umbra mea,
Lumina ta și să-mi fure liniștea
Seară de seară te priveam,
Și strălucirea ta o admiram,
Stăteam pitit după un geam,
Și fericit deplin, eu tremuram
Era un tremur, puțin necontrolat,
Și nu știam de ce sunt emoționat,
Chiar daca chipul tău era plecat,
Din geamul meu un pic crăpat
Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,
Cum dis de dimineața tu plecai,
La geam eram prezent și așteptam,,
Pe tine să te văd din nou, cum reveneai
Și zilnic mă bucura a ta sosire,
Fără ca cineva să poată ști,
Să mă arăt nu îmi era în fire,
Curaj n-aveam să dau de știre
Într-un târziu, fiind lucid am realizat,
Că-n viața minuni s-au întâmplat,
Și voua acum vă spun la ce priveam,
Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Te rog cu mine stai!
Ești bucuria vieții mele
și floarea lunii mai,
La tine-mi este fericirea
te rog cu mine stai
Te-am întâlnit în zi de toamnă
în grupul de studenți
Dădeam cu toții consultații
L-ai noștri pacienți
Privirea mi-a căzut pe tine
iar tu m-ai evitat,
Apoi m-ai prins de mână
când pacientul a lătrat
Rapid te-am strâns în brațe
simțind cum tremurai,
Și pentru un minut am fost
nu pământean și-n rai
Îmi amintesc cum te-ai scuzat
fiind în brațele mele,
Și cum privind spre animale
mi-ai zis că ai frică de ele
Cu fața foarte îmbujorată
te-ai depărtat de mine,
Și am văzut pe chipul tău
că ți-i puțin rușine
Atunci am îndrăznit să-ți cer
să vii la o plimbare,
Ai dat afirmativ din cap
în semn de aprobare
A doua zi eram doar noi
în parc pe o cărare,
Am stat pe banca de sub tei
și i-am furat o sărutare
Povestea noastră de iubire
aici a început,
Și-n anul cinci de facultate
eu mâna i-am cerut
......................................
Acum după o viață împreună
cu fata mea aleasă,
Sunt fericit și împlinit
că am iubirea-n casă!
Cărarea iubirii!
Astăzi vreau să fim doar noi
La o plimbare scurtă pe cărare,
Să ne-amintim acum în doi
De-a noastră primă sărutare
Eu, un tânăr educat la țară
Tu cu școală-aleasă la oraș,
Eu, visând să te sărut pe seară
Tu distantă, rece ca un pisc golaș
Demult n-am mai fost pe cărare
Poate nici locul nu-l mai găsim,
Dar nu cred c-ar fi vreo supărare
Dacă pe drum ne-oprim și povestim
Și multe avem noi să ne spunem
De când am căpătat primul sărut,
Prin câte încercări am putut trece
Și ce puțin noi de la viață am cerut
Cărarea căutată, demult a dispărut
Așa că pe o bancă noi ne-am așezat,
Și n-a fost greu soția să-mi sărut
De care de o viață sunt amorezat
............................
Acum călătorim și mergem în plimbări
Și-am renunțat demult să adunăm averi,
Ne respectăm și des ne spunem pe cărări
Cuvinte de iubire, ce n-au fost spuse...ieri!
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
În trecere prin Iași!
Stau pe bancă în Copou
Și privesc în jos și-n sus,
Greu ceva mai recunosc
Și mă simt ca un intrus
Sunt în trecere prin Iași
Și vreau să îmi amintesc,
Locul unde-am întâlnit-o
Pe Maria, azi soția ce o iubesc
Gându-mi fuge-n studenție
Când te-am cunoscut pe tine,
Atunci inima eu ți-am furat
Și-o păstrez și-acum la mine
Cum aș putea să uit vreodată
Plimbările în pas ușor pe-alei,
Și vinul dulce de la Bolta Rece
Plătit din bursa mică cu doi lei
Banca părăsesc cu nostalgie
Și mă-ndrept spre facultate,
Simt emoția ce mă cuprinde
Și cum inima în piept îmi bate
Dar cine oare n-ar fi emotiv
Când tinerețea o are-n față,
Și locul unde ieri s-a format
Ca Om și specialist în viață
Aici am studiat din greu
S-ajung medic veterinar,
Să știu să vindec animale
Să am un ban cinstit în buzunar
Pașii mi-i îndrept spre clinici
Trec prin holuri, săli de cursuri,
Fac un mic popas în amfiteatru
Lăcrimez și scriu aceste versuri
Încărcat de multe sentimente
Ies și-o apelez pe-a mea soție,
Vorbă-i spun că vin spre casă
Și-i recit și ei din astă..poezie!