Tic
Tic, o clipă care fuge,
În tăcerea ce se duce,
Își dansează-n ritm ușor
Pașii unui visitor.
Tic, o șoaptă-n noaptea grea,
Fără sunet, fără stea,
Caută să prindă-n zbor
Timpul care-i trecător.
Tic, și-i iarăși dimineață,
Orele își poartă ceața,
Dintr-un ceas pierdut în veac
Răsare dorul și-l desfac.
Tic, rămâne ca un semn,
Sufletul în taină-i demn.
Tic... un gând se pierde-n vis,
Și tot ce-a fost, acum s-a scris.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Denis Filimon Pușcașu
Date of posting: 7 октября
Views: 49
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Liceu de George Bacovia în daneză
Poem: Deșertul
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: S-a despicat (Pentru Copila batuta la Ciocana)
Poem: Semnele toamnei
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Poem: Când sângele
Poem: ,,Uită nostalgia" în maghiară
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii