RÂURILE TĂCERII ȘI LUNA DE HÂRTIE
Trecând râurile tăcerii pe sub luna de hârtie
La cumpăna visului nebănuit de nimeni
am lăsat mărturie urmele petalelor de flori de iasomie
Erau singurele rămase în palmele mele după atâtea ploi
Dar parfumul lor, penetra pâna și prin pietrele de granit
Adunate geometric în podul arcuit care uneori îmi cânta…
Era ca un fluierat hoinar, pornit de pe buzele râului
Peste arcadele smulse din orbitele vechilor ziduri
peste care nimeni nu poate trece de două ori
Rămân în urmă tăceri, iar luna de hârtie se face scrum
Purtat în cercuri de alte râuri, peste alte tăceri și alt drum
(Pe Pont D’ Avignon)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: cordis.online
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 668
Стихи из этой категории
"Unforgettable" în finlandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unohtumaton
Unohtumaton, sitä sinä olet
Unohtumaton, vaikka lähellä tai kaukana
Kuin rakkauden laulu, joka tarttuu minuun
Kuinka ajatus sinusta vaikuttaa minuun
Kukaan ei ole koskaan ollut enemmän
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton.
În aer miroase a tine...
Mi-ai plecat din privire tăcut,
Ca o umbră ce-și pierde lumina,
Pe urmele-ți calde - am zăcut,
Și-n lacrimi îți port toată vina.
Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,
Ca o toamnă dintr-un tablou,
Lăsându-mă-ntruna să cuget,
La vechiul nostru tangou.
Pe umeri mi-a nins amintirea,
Cu flori de regret și de scrum,
Și-mi arde în piept despărțirea,
C-un foc ce miroase-a parfum.
Pe tâmple-mi colindă uitarea,
Ca o pasăre albă, buimacă,
Spre ceruri îmi caut salvarea,
Când ochiul în lacrimi se-neacă.
În aer miroase numai a tine,
Amor netrăit pân' la capăt,
Și simt cum lumina din mine,
Din umbre, setos se adapă.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
🎤 "I love Paris" în franceză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
J'aime Paris
Chaque fois que je regarde d'en haut
Cette ville éternelle,
Que son ciel soit bleu ou gris,
Que ses acclamations soient fortes,
Ou que ses larmes soient légères,
De plus en plus, je réalise que:
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amour est tout près de là.
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amoureux est tout près de là.
Dincolo de timp
Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.
"Unforgettable" în finlandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unohtumaton
Unohtumaton, sitä sinä olet
Unohtumaton, vaikka lähellä tai kaukana
Kuin rakkauden laulu, joka tarttuu minuun
Kuinka ajatus sinusta vaikuttaa minuun
Kukaan ei ole koskaan ollut enemmän
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton.
În aer miroase a tine...
Mi-ai plecat din privire tăcut,
Ca o umbră ce-și pierde lumina,
Pe urmele-ți calde - am zăcut,
Și-n lacrimi îți port toată vina.
Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,
Ca o toamnă dintr-un tablou,
Lăsându-mă-ntruna să cuget,
La vechiul nostru tangou.
Pe umeri mi-a nins amintirea,
Cu flori de regret și de scrum,
Și-mi arde în piept despărțirea,
C-un foc ce miroase-a parfum.
Pe tâmple-mi colindă uitarea,
Ca o pasăre albă, buimacă,
Spre ceruri îmi caut salvarea,
Când ochiul în lacrimi se-neacă.
În aer miroase numai a tine,
Amor netrăit pân' la capăt,
Și simt cum lumina din mine,
Din umbre, setos se adapă.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
🎤 "I love Paris" în franceză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
J'aime Paris
Chaque fois que je regarde d'en haut
Cette ville éternelle,
Que son ciel soit bleu ou gris,
Que ses acclamations soient fortes,
Ou que ses larmes soient légères,
De plus en plus, je réalise que:
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amour est tout près de là.
J'aime Paris au printemps,
J'aime Paris en automne,
J'aime Paris en hiver quand il bruine,
J'aime Paris l'été quand il grésille,
J'aime Paris à chaque instant,
Chaque période de l'année.
J'aime Paris, pourquoi oh, pourquoi donc j'aime Paris?
Parce que mon amoureux est tout près de là.
Dincolo de timp
Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.
Другие стихотворения автора
GLISSANDO
Ce ușor alunecăm din ludicul vals al florilor
În cel al amintirilor despre mâine și alte zile dorite
Ct de ușor ne desprindem de imaginea din multiplele oglinzi
În care ne reflectăm în fiecare zi, fixând aleator un alt chip
Pe care nici noi nu îl mai recunoaștem câteodată.
Vrem să ne desprindem din masca ce nu ne seamănă,
Nu suntem noi sub acea față plină de șanturi săpate de griji si timp
Cutia ce ne tine captivi este o carapace prea strâmtă pentru suflet
Nu mai este cea în care Maestrul Lutier ne-a lăsat inocenți
În armoniile crude ale începutului vibrând în celeste acorduri.
Doar când lucizi, ne smulgem una după alta aceste măști,
Vedem câteodată cum ne zâ mbește ironic un chip tânăr
Care îți aduce aminte de tine, jumătatea bună din tot ce puteai fi.
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
NĂSCUȚI MEREU ALTFEL
În fiecare zi ne naștem în alte ființe
Ieșim din alte cuvinte, poate și din alte inimi
În fiecare zi, devenim alte personaje,
Mergând consensual pe aceleași drumuri
Doar că ele devin fără să vrem mereu altele,
Ne par zi de zi un pic mai lungi, mai sinuoase
Poate noi suntem mai obosiți, sau poate doar mai lenți,
Vrem să încetinim într-un fel fuga secundelor, a orelor, a zilelor
Vrem să luăm cât mai mult nectar din dulceața verilor
Cât mai multă căldură din aprinsele răsărituri sub care ne naștem.
Poate dorim să fim alții decât eram ieri, arși în apusuri
Oh, Doamne, câte mai vrem străbătând prin labirintul oniric
Dar nu știm că trăim cu adevărat dacă nu suntem păstrați în alte inimi
Nicidecum simple reflexe perene în multiple oglinzi amăgitoare
În doritele suflete, suntem ceea ce am sperat mereu să fim,
sau poate chiar am rămas pentru un timp nedefinit
Acele simple ființe, pline de iubire și dorințe nesfârșite și ele
Pierdute în fumul unei pipe glamour, lângă un câmp plin de lalele.
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Februarie 2024 BRASOV
DESPARTIRE DE UN ALT ANOTIMP
Astăzi am decis și m-am despărțit de iarnă…
Eram deja precum doi străini unul față de altul,
Fiecare luând-o pe alt drum, un pic încrâncenați.
Ea s-a pierdut tăcut, pe cărări cețoase înspre munte,
retrasă în tăcerea vânturilor reci și norii plumburii
Iar eu, cu mâinile pline de lăstarii sângerii
am pornit pe lângă firul argintat al apei
În care Soarele, precum Narcis, își dezmiardă chipul.
Ce simplă despărțire, parcă am fi fost departe tot timpul
Doi foști îndrăgostiți, care au înghețat toate cuvintele
Și nu au mai simțit decât nevoia de a evada fără regrete
In alte anotimpuri mai puțin imperfecte.
Știam chiar locul unde noile ape își sting tumultul
Știam de fluviul care sărută impudic marea si vântul
In fiecare dimineață, la aceeași oră, tablouri dedicate
O pată albastră printre insule de culoare, acuarele delicate
Și un soare răsturnat peste silueta mea între nori
Așteptând încă o Primăvară frivolă adusă de cocori!
Ce indecentă despărțire, ce exuberantă regăsire…
AUTOR : IOAN CRISTINEL ZAHARIA
GLISSANDO
Ce ușor alunecăm din ludicul vals al florilor
În cel al amintirilor despre mâine și alte zile dorite
Ct de ușor ne desprindem de imaginea din multiplele oglinzi
În care ne reflectăm în fiecare zi, fixând aleator un alt chip
Pe care nici noi nu îl mai recunoaștem câteodată.
Vrem să ne desprindem din masca ce nu ne seamănă,
Nu suntem noi sub acea față plină de șanturi săpate de griji si timp
Cutia ce ne tine captivi este o carapace prea strâmtă pentru suflet
Nu mai este cea în care Maestrul Lutier ne-a lăsat inocenți
În armoniile crude ale începutului vibrând în celeste acorduri.
Doar când lucizi, ne smulgem una după alta aceste măști,
Vedem câteodată cum ne zâ mbește ironic un chip tânăr
Care îți aduce aminte de tine, jumătatea bună din tot ce puteai fi.
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
NĂSCUȚI MEREU ALTFEL
În fiecare zi ne naștem în alte ființe
Ieșim din alte cuvinte, poate și din alte inimi
În fiecare zi, devenim alte personaje,
Mergând consensual pe aceleași drumuri
Doar că ele devin fără să vrem mereu altele,
Ne par zi de zi un pic mai lungi, mai sinuoase
Poate noi suntem mai obosiți, sau poate doar mai lenți,
Vrem să încetinim într-un fel fuga secundelor, a orelor, a zilelor
Vrem să luăm cât mai mult nectar din dulceața verilor
Cât mai multă căldură din aprinsele răsărituri sub care ne naștem.
Poate dorim să fim alții decât eram ieri, arși în apusuri
Oh, Doamne, câte mai vrem străbătând prin labirintul oniric
Dar nu știm că trăim cu adevărat dacă nu suntem păstrați în alte inimi
Nicidecum simple reflexe perene în multiple oglinzi amăgitoare
În doritele suflete, suntem ceea ce am sperat mereu să fim,
sau poate chiar am rămas pentru un timp nedefinit
Acele simple ființe, pline de iubire și dorințe nesfârșite și ele
Pierdute în fumul unei pipe glamour, lângă un câmp plin de lalele.
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Februarie 2024 BRASOV
DESPARTIRE DE UN ALT ANOTIMP
Astăzi am decis și m-am despărțit de iarnă…
Eram deja precum doi străini unul față de altul,
Fiecare luând-o pe alt drum, un pic încrâncenați.
Ea s-a pierdut tăcut, pe cărări cețoase înspre munte,
retrasă în tăcerea vânturilor reci și norii plumburii
Iar eu, cu mâinile pline de lăstarii sângerii
am pornit pe lângă firul argintat al apei
În care Soarele, precum Narcis, își dezmiardă chipul.
Ce simplă despărțire, parcă am fi fost departe tot timpul
Doi foști îndrăgostiți, care au înghețat toate cuvintele
Și nu au mai simțit decât nevoia de a evada fără regrete
In alte anotimpuri mai puțin imperfecte.
Știam chiar locul unde noile ape își sting tumultul
Știam de fluviul care sărută impudic marea si vântul
In fiecare dimineață, la aceeași oră, tablouri dedicate
O pată albastră printre insule de culoare, acuarele delicate
Și un soare răsturnat peste silueta mea între nori
Așteptând încă o Primăvară frivolă adusă de cocori!
Ce indecentă despărțire, ce exuberantă regăsire…
AUTOR : IOAN CRISTINEL ZAHARIA
GLISSANDO
Ce ușor alunecăm din ludicul vals al florilor
În cel al amintirilor despre mâine și alte zile dorite
Ct de ușor ne desprindem de imaginea din multiplele oglinzi
În care ne reflectăm în fiecare zi, fixând aleator un alt chip
Pe care nici noi nu îl mai recunoaștem câteodată.
Vrem să ne desprindem din masca ce nu ne seamănă,
Nu suntem noi sub acea față plină de șanturi săpate de griji si timp
Cutia ce ne tine captivi este o carapace prea strâmtă pentru suflet
Nu mai este cea în care Maestrul Lutier ne-a lăsat inocenți
În armoniile crude ale începutului vibrând în celeste acorduri.
Doar când lucizi, ne smulgem una după alta aceste măști,
Vedem câteodată cum ne zâ mbește ironic un chip tânăr
Care îți aduce aminte de tine, jumătatea bună din tot ce puteai fi.