La cafenea!
E seară și abia aștept să vii
Să te așezi aici la masa mea,
Iar eu îndrăgostit să-ți spun
Că lângă mine a căzut o stea
De când ai acceptat dorința mea
De-a ne-ntâlni pe seară la cafea,
Orașul l-am călcat în lung și-n lat
Să caut cea mai frumoasă cafenea
Localul l-am ales cu mare grijă
Să pot să stau afară pe-o terasă,
Sub cerul înstelat, lâng-o vioară
Ș-un menestrel ce cânt revarsă
Ce flori să iau mi-a spus colega
Și care este culoarea preferată,
La cer am apelat să țină ploaia
Ca noi s-avem o seară minunată
La ora stabilită, am fost la ea
Și tare mândru flori i-am oferit,
La schimb mi-a dat un mic sărut
Pe care niciodată n-am să-l uit
Cuvinte, nu am avut prea multe
Și doar am îngânat să mergem,
Privirea mi s-a dus spre ochii ei
Și am simțit cum ne-nțelegem
Ne-am așezat la masa rezervată
Și eu doua cafele-am comandat,
Și-n timp ce savuram aroma lor
Arcușul pe vioară ne-a încântat
De sus ne lumina steaua polară
Și de pe carul mic ne îndemna,
Să punem ani iubirii noastre
Și să urmăm ce spune inima
Îndemnu-acum, e visul împlinit
Și noi am devenit prieteni buni,
Iar mai apoi uniți prin jurământ
Si azi inel de-argint avem la mâini
La masa cu noroc am revenit
Mereu să ne trezim la o cafea,
Până ce cineva ne-a anunțat
Patroana a plecat la cer..și-i stea!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 26 aprilie 2024
Vizualizări: 897
Poezii din aceiaşi categorie
Poveste în doi
Se fărâmă nori în bucăți mici,
cad încet, pe pământ...
Picături de ploaie...
Noi dansăm în ritm de vals,
strecurându-ne printre stelele mărunte
ce alunecă spre noi...
Dar noi...
Tineri-
Cu imperfecțiuni
perfect normale-
am învățat să iubim,
să fim unul
într-o poveste
care abia începe!
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Fata morgana
Iubita mea, te întreb nefiresc,
Trecutul pe unde-ți mai cântă?
Copacii din jur îmi șoptesc,
Că-n pădure sunt urme de sfântă.
Iubita mea, te întreb curios,
Pasul pe unde-ți apare?
Izvorul ce curge sfios,
Te-a văzut undeva lângă soare.
Iubita mea, te întreb temător,
Inima cine ți-o cere ?
Ieri, un nebun vânător,
Căuta să vâneze himere.
Iubita mea, voi pleca după tine,
Pe pământ, prin cer, pe sub ape.
Departe, cât piciorul mă ține
Sau aici, undeva pe aproape…
Unde să-mi astâmpăr prigoana,
Unde să aflu, pe fata morgana.
O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Rădăcini
În raza unor stele ce încă nu au nume,
Pe-un cer ce nu-i al nostru, întunecat, dar clar,
Înfirip șovăind mici jumătăți de lume,
Visând la trupul tău — un solitar altar.
Căci ochii tăi sunt fluturi încununați de rouă,
Plutind suav prin văi învăluite-n zori;
Iar mâinile-ți sunt punți către o lume nouă,
Ce mă ating pe mine — un cerșetor de nori.
Dar nici o șoaptă însă nu ține al tău loc,
Și inima-i hârtie, pe-a locuri sfâșiată.
Eu scriu pe ea sălbatic, cu un condei de foc,
Cu litere de sânge, neistovit — și iată:
Ne-ntrepătrundem tantric ca două răni adânci,
Și-n taină-n suflet simt cum tremură pământul,
Cum țesem rădăcini ce cresc de pe sub stânci,
Iscând în noi povestea, șoptind suav cuvântul.
Și știu că am găsit ceea ce eu n-am fost:
Cândva ecou haotic — acum hrisov de pace.
Să fim o rugăciune ce-o recit pe de rost,
În care să mă sting… și-n care iubirea-mi zace.
În casa lor
......
În casa lor mereu iubirea este,
în casa lor mereu e liniște,
și-ntelegere.
Așa e în casa lor,
liniște,bucurie.
Ce mai poate să mai fie?
oare?Dacă nu iubire
liniște,respect?
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Poveste în doi
Se fărâmă nori în bucăți mici,
cad încet, pe pământ...
Picături de ploaie...
Noi dansăm în ritm de vals,
strecurându-ne printre stelele mărunte
ce alunecă spre noi...
Dar noi...
Tineri-
Cu imperfecțiuni
perfect normale-
am învățat să iubim,
să fim unul
într-o poveste
care abia începe!
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Fata morgana
Iubita mea, te întreb nefiresc,
Trecutul pe unde-ți mai cântă?
Copacii din jur îmi șoptesc,
Că-n pădure sunt urme de sfântă.
Iubita mea, te întreb curios,
Pasul pe unde-ți apare?
Izvorul ce curge sfios,
Te-a văzut undeva lângă soare.
Iubita mea, te întreb temător,
Inima cine ți-o cere ?
Ieri, un nebun vânător,
Căuta să vâneze himere.
Iubita mea, voi pleca după tine,
Pe pământ, prin cer, pe sub ape.
Departe, cât piciorul mă ține
Sau aici, undeva pe aproape…
Unde să-mi astâmpăr prigoana,
Unde să aflu, pe fata morgana.
O altă iubire
Să fie iubirea singulară și fără de moarte?
Să nu existe o alta nicăieri?
Ce spui prietene?
Credeai în nemuritoarea dragoste?
De unde-ai atâta naivitate copilărească,
Și cine te-a învățat?
Se vede pe chipul tău
İnocența prostească cu parfumul ei!
Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?
Sau credeai că-i singura
Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,
Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,
Sau sânii moi catifelați,
Ori coapsele-i rozali voluptoase
Toate să fie fără egal?
Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,
Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,
Ușori dar plumburiu colorați
Sus deasupra tuturor!
Fericirea este acum numele tău....
Copile pari atât de nevinovat,
Parcă te văd cum ești agățat acolo sus
Plângând cuprins de extaz...
Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...
Căderea părând fără sfârșit
Ai uitat ce te-am intrebat?
Să fie iubirea singulară?
Te las să plângi acum,
Avem timp destul...
Avem alte iubiri oricând!
(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)
Rădăcini
În raza unor stele ce încă nu au nume,
Pe-un cer ce nu-i al nostru, întunecat, dar clar,
Înfirip șovăind mici jumătăți de lume,
Visând la trupul tău — un solitar altar.
Căci ochii tăi sunt fluturi încununați de rouă,
Plutind suav prin văi învăluite-n zori;
Iar mâinile-ți sunt punți către o lume nouă,
Ce mă ating pe mine — un cerșetor de nori.
Dar nici o șoaptă însă nu ține al tău loc,
Și inima-i hârtie, pe-a locuri sfâșiată.
Eu scriu pe ea sălbatic, cu un condei de foc,
Cu litere de sânge, neistovit — și iată:
Ne-ntrepătrundem tantric ca două răni adânci,
Și-n taină-n suflet simt cum tremură pământul,
Cum țesem rădăcini ce cresc de pe sub stânci,
Iscând în noi povestea, șoptind suav cuvântul.
Și știu că am găsit ceea ce eu n-am fost:
Cândva ecou haotic — acum hrisov de pace.
Să fim o rugăciune ce-o recit pe de rost,
În care să mă sting… și-n care iubirea-mi zace.
În casa lor
......
În casa lor mereu iubirea este,
în casa lor mereu e liniște,
și-ntelegere.
Așa e în casa lor,
liniște,bucurie.
Ce mai poate să mai fie?
oare?Dacă nu iubire
liniște,respect?
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Alte poezii ale autorului
La cules!
Sunt în vie culeg poama
Vreau să fac oleac' de must,
Dau ciorchini-n zdrobitoare
Umplu cana și-l degust
Anul e destul de bun
Strugurii sunt foarte dulci,
Va fi vin cu multe grade
Un pahar și-apoi te culci
Vezi culegătorii cum adună
Și își duc recolta către casă,
Bucuroși că-n timpul iernii
Vor servi un vin la masă
Nimeni nu se simte istovit
Și muncesc din greu cu drag,
Gândul fuge către sărbători
La colinzi și urători în prag
Curg căruțele spre vale
Pline cu coșuri de poamă,
Ce va fi presată-n teasc
Umplînd vase de alamă
Ce urmează-i așteptarea
Vinul să ,,lucreze" liniștit,
Doar atunci se bea o cană
Cu măsură..din lichidul limpezit!
Cățelul!
Îl scot zilnic la plimbare
Când marchează toți copacii,
Cred că nu e întâmplare
Că toți s-au uscat ...săracii!
Îl țin mai mereu în lesă
Că-i un cățel năzdrăvan,
Nu se-ntoarce la adresă
Fără să-i cumpăr...ciolan!
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Cu gândul la ea...mama!
Spre cer noi am trimis mesaj
Cu destinație pe Domnul Sfânt,
Unde s-a dus și mama noastră
Când s-a-nălțat de pe pământ
Sperăm că n-am greșit adresa
Și un mic semn noi să primim,
Până atunci cu toții ne rugăm
Și numele ei sfânt îl pomenim
Gândul ne duce departe-n timp
Spre clipe minunate și amintiri,
Ochii de lacrimi ni-s inundați
Și ne-nțelegem doar din priviri
Mereu ne strângem pe-acasă
De mama nu suntem așteptați,
Tristețea este în casa noastră
Și-a dispărut mirosul de cârnați
Cândva, erau bucate peste tot
Cu care mama fericită ne servea,
Și să rămână întotdeauna calde
Cu grijă, cu un ștergar le-acoperea
Acum mai toate nu-s la locul lor
Prin curte, beci și-a ei cămară,
De-avem nevoie de ceva ni-i greu
Iar viața fără ea a devenit povară
Abia acum realizăm ce este mama
Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,
Iar pe moment avem o mică teamă
Să nu o supărăm, când ea de Sus..la noi privește!
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau
Că bate pentru tine și ea nu minte.
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul
Și să te simt cât mai aproape.
Tristețea se simte pe chipul tău
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău
Așa că te invit să vii spre mine.
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus
De ea să te agăți și să pornim în zbor.
Sper să plutim și să uităm de lume
De vorba și răutatea fără seamăn,
Să-ți vindeci sufletul ce-a fost rănit
Iar eu să-ți fiu în zbor..al tău leagăn.
Dacă acum socoți că nu se poate
Să fii cu omul ce iubire-ți poartă,
Să știi că eu voi fi mereu pe-aproape
Să-ți dăruiesc ce altul..n-o să poată.
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La cules!
Sunt în vie culeg poama
Vreau să fac oleac' de must,
Dau ciorchini-n zdrobitoare
Umplu cana și-l degust
Anul e destul de bun
Strugurii sunt foarte dulci,
Va fi vin cu multe grade
Un pahar și-apoi te culci
Vezi culegătorii cum adună
Și își duc recolta către casă,
Bucuroși că-n timpul iernii
Vor servi un vin la masă
Nimeni nu se simte istovit
Și muncesc din greu cu drag,
Gândul fuge către sărbători
La colinzi și urători în prag
Curg căruțele spre vale
Pline cu coșuri de poamă,
Ce va fi presată-n teasc
Umplînd vase de alamă
Ce urmează-i așteptarea
Vinul să ,,lucreze" liniștit,
Doar atunci se bea o cană
Cu măsură..din lichidul limpezit!
Cățelul!
Îl scot zilnic la plimbare
Când marchează toți copacii,
Cred că nu e întâmplare
Că toți s-au uscat ...săracii!
Îl țin mai mereu în lesă
Că-i un cățel năzdrăvan,
Nu se-ntoarce la adresă
Fără să-i cumpăr...ciolan!
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Cu gândul la ea...mama!
Spre cer noi am trimis mesaj
Cu destinație pe Domnul Sfânt,
Unde s-a dus și mama noastră
Când s-a-nălțat de pe pământ
Sperăm că n-am greșit adresa
Și un mic semn noi să primim,
Până atunci cu toții ne rugăm
Și numele ei sfânt îl pomenim
Gândul ne duce departe-n timp
Spre clipe minunate și amintiri,
Ochii de lacrimi ni-s inundați
Și ne-nțelegem doar din priviri
Mereu ne strângem pe-acasă
De mama nu suntem așteptați,
Tristețea este în casa noastră
Și-a dispărut mirosul de cârnați
Cândva, erau bucate peste tot
Cu care mama fericită ne servea,
Și să rămână întotdeauna calde
Cu grijă, cu un ștergar le-acoperea
Acum mai toate nu-s la locul lor
Prin curte, beci și-a ei cămară,
De-avem nevoie de ceva ni-i greu
Iar viața fără ea a devenit povară
Abia acum realizăm ce este mama
Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,
Iar pe moment avem o mică teamă
Să nu o supărăm, când ea de Sus..la noi privește!
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau
Că bate pentru tine și ea nu minte.
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul
Și să te simt cât mai aproape.
Tristețea se simte pe chipul tău
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău
Așa că te invit să vii spre mine.
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus
De ea să te agăți și să pornim în zbor.
Sper să plutim și să uităm de lume
De vorba și răutatea fără seamăn,
Să-ți vindeci sufletul ce-a fost rănit
Iar eu să-ți fiu în zbor..al tău leagăn.
Dacă acum socoți că nu se poate
Să fii cu omul ce iubire-ți poartă,
Să știi că eu voi fi mereu pe-aproape
Să-ți dăruiesc ce altul..n-o să poată.
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!