Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 29 septembrie
Vizualizări: 115
Poezii din aceiaşi categorie
Primăvara inimii mele în portugheză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
A primavera do meu coração
Um bom garoto, George...
Um garoto introvertido, George...
Um garoto engraçado, George...
Um garoto como nunca conheci antes, George,
Um menino para quem toda atenção conta, George,
Um menino que gosta de poemas, George,
Um menino expressivo e artístico, George,
Um garoto que quer muito nos levar para passear na hidro bike, George...
Um garoto que realmente quer que nos sentemos e contemos histórias no piquenique, George,
Um menino para ir ao cinema, brinca, George,
Um menino de gostos simples, mas bem escolhidos, George,
Um menino corajoso e determinado, George,
Um garoto que gosta de revistas de moda antiga, George,
Um menino que em todas as ocasiões traz mais flores, doces, George,
Um menino cujos poemas me atraem cada vez mais, George,
Um menino que escreve, corta e reescreve mil vezes até expressar exatamente o que quer, George,
Um menino com quem vou ao vizinho que dá aulas de espanhol, George,
Um menino que, se eu ficar para trás no aprendizado, também medita em mim, George,
Um garoto que ouve quase o mesmo tipo de música, George.
George, minhas lembranças sobre você, como te conheci e o quanto adorei como você escrevia, como você comia pizza, como você ria das minhas piadas (porque normalmente só eu rio), como você às vezes ria de mim, como costumávamos andar pelos becos, como nós dois andávamos de moto, na rodovia do Sol, ultrapassando o limite de velocidade, com os cabelos ao vento, despreocupados, como sabíamos fazer um ao outro se sentir bem, levantar o ânimo, para nós divirta-se em bares, vá a jogos de futebol, grite e cuspa sementes, brinque com meu gato Nebelung, me dê uma caneta que você estava entediado, eu consertaria e você ficaria muito feliz. Doces lembranças, pena que você saiu com não sei qual projeto no Brasil. Não é nada, você era jovem, como diria Otília do "Enigma de Otília", você tinha seus sonhos e tinha que realizá-los. Tem tantas outras meninas, mas você precisava muito desse projeto. Eu te entendo, você não precisou deixe-me muitos poemas, mas vou guardá-los, sua memória florescerá cada vez mais quando eu os ler, folheá-los, quando gostar de sua escrita e do que você queria expressar através dessas linhas.
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
,,Ne cunoaștem din vedere" în suedeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi känner varandra av synen
hur många flyktiga ögonblick
aldrig i deras väg
de slutade inte
säker och snabb promenad
Vi känner varandra av synen
bara ögonen i tysthet
sa de så många gånger
allt de ville ha
när de mötte sitt ljus...
Inte ens av en slump
Jag sa inte ett ord
På så många möten,
detta stirrande spel
det roade oss båda.
Vi känner varandra av synen
men det är alltid ett nöje
minnet att behålla
och granska
ögonen du har känt i en livstid
träffas på morgonen
och när det snöar och när det regnar
i bil 179.
Vi känner varandra av synen...
Och så!
Vi känner varandra av synen
hur många flyktiga ögonblick
vi stannade aldrig på vägen
säker och snabb promenad
Vi känner varandra av synen
bara ögonen i tysthet
sa de så många gånger
allt de ville ha
när de mötte sitt ljus...
Inte ens av en slump
Jag sa inte ett ord
På så många möten,
detta stirrande spel
det roade oss båda.
Vi känner varandra av synen
men det är alltid ett nöje
minnet att behålla
och granska
ögonen du har känt i en livstid
träffas på morgonen
och när det snöar och när det regnar
i bil 179.
Vi känner varandra av synen...
Och så!
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
Poem unic de amor
Ție îți scriu acum frumoasa mea,
Poemul unic de amor,
Tu fiind iubita mea fară egal..
Cu siguranță ți-am mai spus așa ceva!
Nu-mi pasă dacă mă repet,
Căci dragostea de nu vorbește ca un prost,
Ce se repetă fără rost
Și spune-ntr-una aceleași vorbe,
Moare...și eu nu vreau așa ceva!
Așa că preafrumoasa mea
Te rog mă trece cu vederea
Și azi și mâine, mai mereu
De îți voi spune te iubescul ce îl știi...
Dar te asigur că-l voi scrie altfel colorat,
Să-ți placă forma lui ce-o voi schimba mereu,
Iar de te-ntrebi ce vreau de fapt,
Este să-ți fur un zâmbet sau surâsul tău!
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Te caut în fiecare apus de soare
Blând, cald, cu ale tale raze
Mă faci să zâmbesc
Dar, îmi amintesc
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi.
În gazda florilor m-ai lăsat
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat
Cu dorința înfocată de a te găsi.
Însă nu e în zadar
Tu din nou vei răsări
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi
Până la asprul capăt de zi.
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare.
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă
Te privesc și greu îmi e
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun".
Dar nu e supărare, iubitul meu soare
Căci va mai trece o zi
Iar noi ne vom regăsi.
Alte poezii ale autorului
Ziua ta!
E foarte-aproape ziua ta
Prietenă, iubită, soția mea,
În gând mi-a încolțit ceva
Să fur, să-ți dăruiesc o stea
Gândul m-a dus la Ursa Mare
Iar de la Car am pus cinci pași,
Și-am descoperit Steaua Polară
Semnul la Nord pentru înaintași
Am stat de vorbă și cu Ursa Mică
Cu cele șapte stele strălucitoare,
Care privind spre Steaua Nordului
Mi-au zis că făra Ea, lumea dispare
Atunci mi-am coborât privirea
Către pământul plin de floare,
De unde fericit am strâns buchet
Să-l duc soției mele iubitoare
Așa că am lăsat stelele-n Care
Și-n Nord pe Cer Steaua Polară,
Să lumineze-n noapte ca un far
Și niciodată viața..să nu dispară!
Mă cheamă...Ghost!
Am acasă un cățel talie mare
Toată ziua vrea scos la plimbare,
Cănd în casă-l bag mârâie tare
Latră și mă prinde de picioare.
Numele e Ghost și-i șmecher
La comenzi cu greu răspunde,
De-i nervos muscă din ștecher
Când îl cerți, ochii sunt umezi
Când suntem plecați la muncă
Comandant gradat este în casă,
Iar când vrem să-i dăm poruncă
E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.
Pe cameră îl urmărim tot timpul
Să constatam cum se descurcă,
Mânâncă, bea și-și freacă trupul
De mobilă, de pat și-apoi se culcă.
De doua ori pe zi e scos afară
Să alergăm și să ne ușurăm,
Altfel, îmi fac nevoile în scară
Și pe vecinii noștri-i bucurăm.
Când de la joacă ne întoarcem
Cu piciorușele negre, murdare,
La duș în cadă ușor ne ducem
Și-atunci să vezi cum apa sare.
Săptămânal plecăm la rude
Unde primim rații bogate,
Și nu mâncăm bucate crude
Le refuzăm dacă-s sărate.
După ce burta îmi plesnește
Sar cât mai sus pe canapele,
Marce cu mult amar zâmbește
Când vede urmele înfipte-n ele.
Apoi vioi prin dormitor mă plimb
Pe pat, subpat, covor și pe parchet,
Iubesc perna lui Marce și mă-ntind
Și-adun tot ce găsec și fac pachet.
O raită scurtă trag pe la balcon
Să văd aici ce rufe pot s-apuc,
Și dacă ușa e deschisă la salon
Mă culc puțin cu botul pe cultuc.
Dar să nu credeți că nu mi-i greu
Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,
Că sunt cățel, nu piesă de muzeu
Și tare-mi place, când vă surprind.
Mă deplasez mereu cu limuzina
Că doar nu cheltui din chenzină,
Habar nu am ce preț are benzina
Refuz mersul pe jos că am mașină.
Am pedigree de câine, Samoyed
Puțin cam agitat și foarte curios,
Mai niciodată nu ascult să șed
Totuși sunt blând și credincios
De vreți un Pet cuminte să aveți
Și nici vreo pagubă să nu simțiți,
Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți
Că noi cățeii, de voi...vom fi iubiți!
Trec anii!
Am ajuns la anii vieții
Când pot spune am de toate,
Și te rog pe Tine Doamne,
Dă-mi mai multă sănătate
Am și casă și nevastă,
Puțini bani puși deoparte,
Mândru sunt de fiu și noră,
Că au studii și știu carte.
Sigur, mai am o dorința
Să fiu bunic, s-am nepoți,
Iar de Domnul se îndura
Poate cresc și-un strănepot .
Încă sunt în câmpul muncii,
Mă îndrept spre pensionare,
Ziua o încep cu Tatăl Nostru,
Și nu uit s-aprind o lumânare.
Simt cum timpul trece iute,
Și îmi ia cu el din viață anii,
Doar câțiva am vrut să cumpăr,
Mi s-a spus...păstrează banii!
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!