Дождь
Стою один в осеннем парке,
Забыт тобою я давно!
Дождь укрывает каменные арки,
А все вокруг лишь чёрно белое кино...
Все мысли я давно оставил в прошлом,
Все что роднило нас с тобой.
и с каждым вздохом все сильнее тошно,
Ну почему я без тебя такой пустой?
Твои глаза забыть я не сумею,
Они очаг, что сердце грели мне.
и я боюсь что так и не успею,
Признаться что скучаю по тебе.
Мурашки холода покрыли кожу,
Дождь все сильнее бьет лицо.
Но дома ждёт пустое ложе
и на подушке равнодушное кольцо.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: coffeepeople
Data postării: 25 mai 2015
Vizualizări: 2395
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Octombrie de George Topârceanu în engleză
Poem: O las în aer...
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii
Poem: Creating life
Poem: Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: Ziua ta!
Poem: Dulce amar
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto