0.05

O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

poezii.online O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău

O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău. Volumul intitulat "La rossa della Solitudine ", adică "Trandafirul Singurătăţii", a fost elaborat de scriitorul italian Francesco Altieri.

Prezentarea a avut loc la bustul poetului din Parcul Central, unde s-a dat startul Festivalului Internaţional de Poezie " Grigore Vieru ".

Aşa sună în limba italiană câteva versuri din poezia "În Limba Ta", de Grigore Vieru. Scriitorul italian a recitat câteva poezii din cele 70 pe care le-a tradus şi publicat în lucrare.

"E foarte important pentru noi pentru că nu este practic o cultură de poezie românească din Italia. Au fost traduse Eminescu bineânţeles, Blaga, dar erau elemente fără continuitate", a spus FRANCESCO ALTIERI, poet italian.

Poeţi, traducători și critici literari din Republica Moldova, Italia și România au fost prezenţi la evenimentul de lansare. Şi câţiva elevi care îi admiră creaţia poetului au depus flori şi au recitat poezii.

" În limba ta ţi-e dor de mama şi vinul e mai vin, şi prânzul e mai prânz. Şi doar în limba ta poţi râde singur. ".

Călin Vieru spune că an de an, festivalul dedicat tatălui său adună personalităţi notorii, fapt ce-l bucură.

" Mereu avem oaspeţi mulţi, de calibru, de peste hotare de data asta. Au venit câţiva traducători din Italia. Mai mulţi scriitori, traducători, critici literari din România. Acest lucru n-are cum să nu mă bucure", a spus CĂLIN VIERU, feciorul lui Grigore Vieru.

După evenimentul de la bust, invitaţii au mers la Uniunea Scriitorilor unde au mai fost prezentate trei monografii care descriu viaţa şi scrierile poetului.

"Cu această ocazie lansăm mai multe cărţi apărute peste an. Noi ne învrednicim de la un festival la altul să găsim un traducător pentru că asta ne-am propus în programul primei ediţii", a spus DANIEL CORBU, poet român.

"Când el a venit la editura lui Daniel Corbu, unde eu eram redactor acolo şi împreună cu el făceam selecţie de texte la Opera Taina care mă apără. Şi aveam ocazii să stau de vorbă cu el şi să vorbim despre poezia lui şi să interpretăm poezia lui şi să o comentăm în contextul european", a spus PAUL GORBAN, critic literar România.

Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” va dura timp de două zile. Un simpozion va avea loc la Academia de Ştiinţe.


Preluat de la: Publika.md
Postat 14 mai 2019

Creaţii aleatorii :)

Drum de Toamna

Intr-o pădure falnică eram,
Se simțea miros de toamnă
Vântul frunze-aduna,  cânta funerar
Se strangea rugină-n coroană

Pe acolo de-o  viață mergeam,
Așteptam cineva să mă întâmpine
Mergeam pe drumul de plumb și viclean
Și am ajuns la răspântie

În două nu mă puteam despica.
Știam că de aici, nu-i drum înapoi.
Știam că miracole nu se vor întâmplă
Și astfel am ales să merg la război.

Uneori ma gandesc unde am mers
Cu fierul pe unghii, lutul in spate și stelele nalte
Dar totuși am ales ce am aleș
Și astfel, s-au decis și celelalte.

Mai mult...

Te iubesc cum lumea na ştiut

Nu poate-o lume să iubească

Aşa cum eu pot să iubesc

Nu poate-o lume să privească

Cum eu la tine mai privesc

 

Nu poate-o lume s-ănţeleagă

Astfel cum eu te-am inţeles

Nu poate-o lume să aleagă

Cum eu pe tine te-am ales

 

 

Nu poate-o lume sa gindească

Cum eu la tine ma gindesc

Nu poate-o lume s-amintească

Cum eu de tine-mi amintesc

 

Nu poate-o lume sa traiască

Mai mult ca dragostea din mine

Nu poate-o lume ca sa ţină

Aşa de mult cum ţin la tine

 

 

Nu poate-o lume s-amintească

Cum de tine-mi amintesc mereu

Nu a ştiut o lume aşa greutaţi

Cum fără tine imi e greu

 

Şi te iubesc cum lumea na ştiut

Te iubesc pină la infinit

Ca o lume impreună luată

Te iubesc cum lumea incă na iubit

Mai mult...

Ascult tăcerea ta

Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.

Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?

Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?

Mai mult...

Oaste

Trec verile și au sa vină ierni o mie
Si eu tot stau sub sălcii obidoase,
Si simt că pân la vară au să mai fie;
Strigăte-n fulgere și ploi ce udă-n oase.

Peste pământ vin umbrele rapace,
Si eu caut în suvenir un anotimp;
În care n-ascultam vocile nopții,
Si urmele de pași ale lor mei sa prind.

Pacostea mea, are adăpost furtuna,
Ascunsă-n fulgere ce-astupa un război;
A cărui strigate chemă în zadar Fortuna.
Pe-un câmp de jertfe stinse, ce-alcătuie al meu stroi.

Mai mult...

Coșmar

mă trezesc într-o haltă pustie
stingher
așteptând
să iau către tine
un gând…

Mai mult...

Transfigurări

Alter ego-ul meu din oglindă

nu încetează nici azi

la răscruce de drumuri

de viață

să mă surprindă,

mai pune câte un junghi de gheață

în spate,

câte o cută

adâncă

în colțul de ochi

străveziu,

mai trece peste obraji

c-o pensulă muiată-n culori

diluate

de griu

desprinse parcă dintr-o bucată de stâncă...

 

 

mereu și mereu mă destramă

ca pe un pulover prea larg

sau prea strâmt ,

mă izgonește cumva din mine afară

lăsând în locu-mi o pată neclară

o adiere de vânt..

 

femei ca Elena din Troia

Ioana D`Arc

Nefertiti

care-mi apar în minte

dintr-o lume bizară,

secretă

îmi amintesc de-un Rembrandt

reprodus în graffiti

și cretă

pe-o fațadă murdară...

 

târziu

mă-ntorc la Alter-ego-ul  meu

din oglindă

care cu fiecare zi

cu fiecare noapte

se schimbă

pe care-l recunosc

tot mai greu

de parcă ar fi din altă poveste

science-fiction

din care lipsesc tocmai eu...

Mai mult...