1  

Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?

poezii.online Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?

 

Inga Bostan este proprietara magazinului caritabil. Spune ca ideea i-a venit inca acum cinci ani, cand si-a propus sa ajute persoanele nevoiase. 

 

Inga BOSTAN, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Pentru mine sunt importanti oamenii nu lucrurile, locul dat in primul rand este unirea oamenilor. Sper eu ca cei care vin aici la cumparaturi si cei care aduc simt tot. Bunatatea pe care o facem noi aici sa fie simptita." 

 

Chiar de la intrarea in magazin se simte o atmosfera calda. Hainele si jucariile stau bine aranjate. Inga spune ca zilnic intalneste oamenii, veniti sa doneze obiecte, cu bratele deschise.

 

Inga BOSTONA, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Noi tare visam sa mai deschidem un magazin de genul dat la Botanica, pentru ca este un sector foarte aglomerat si necesita si acolo un magazin. Dar vedem cum merge aici, daca nu vor fi piedici."

 

Toti banii pe care ii colecteaza din vanzarea bunurilor sunt donati pentru copiii grav bolnavi. Doar luna trecuta a reusit sa adune 50 de mii de lei.

 

Inga BOSTAN, PROPRIETARA MAGAZINULUI: "Cel mai scump obiect noi am avut un palton nou 550 de lei. Uneori oamenii care aduc lucruri bune si oamenii ne zic ca acest obiect valoreaza atata si noi sa nu il dam foarte ieftin. Noi avem ca scop sa colectam cat mai multi bani."

 

Irina s-a angajat ca vanzator in acest magazin. Timp de mai multi ani a fost voluntar, asa ca atunci cand i s-a propus sa lucreze acolo, nu a stat pe ganduri.

 

Irina BEGZA, VANZATOARE: "Imi place foarte mult nu este doar un serviciu, stii ca faci mai mult decat lucru.  Primesc un fedbac placut pentru ca hainele lor aduc folos. Un copil isi alege o jucarie la un pret simbolic si este fericit."

 

Tanara povesteste ca oamenii aduc diferite obiecte si toate intr-o stare buna.

 

Irina BEGZA, VANZATOARE: "1. Pentru mine era o surpriza eu nu stiam. Cineva aduce haine de firma, handmade, chiar si aceste bratari sunt din piele lucrate manual, domnisoara a adus cinci."

 

Magazinul are si propriul stilist. Cand are timp liber, Lia merge acolo si aranjeaza hainele cum stie ea mai bine.

 

Lia NICHIFOROVA, STILIST: "Eu astazi am ales asa o bluza si o cravata barbateasca, ele se combina dupa culori. Avem si o pereche de pantaloni si vre-un palton de exemplu."

 

Iar uneori isi mai cumpara si ea cate ceva.

 

Lia NICHIFOROVA, STILIST:  "Eu nu pot sa ma abtin eu tot gasesc, vreo bijuterie acest inel l-am gasit aici. Mereu imi fug ochii dupa ceva neobisnuit."

 

Cumparatorii spun ca ideea de a deschide un astfel de magazin este foarte buna.

 

"Cu prima ocazie am venit incoace sa vad poate aleg si eu ceav sau sa aduc. M-am uitat ce haine sunt si ce haine pot sa aduc eu."

 

"Eu sunt imbracata intr-un pulover care l-am procurat de aici. Eu sunt un cumparator fidel, foarte tare imi place. Aici e foarte confortabil, frumos si neobisnuit. E placut sa te afli aici."

 

Magazinul se afla pe strada Alecu Russo, din sectorul Rascani. Oricine poate dona haine, carti sau jucarii, care ulterior sunt vandute. Pretul obiectelor variaza de la 30 pana la 200.

 


Preluat de la: ProTv


Postat 25 noiembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Oscilații continue, Inimi și destine

În inerția unui sărut cinetic

Gândul meu atoll, impuls mecanic

Pătrunde-n timp efemer dar magic

Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri

Un șir monoton de pasiuni pierdute

A cărei diagrame statico-cinematică

Izbește firavul simțământ invariant

În proiecți ortogonale ale sufletului meu

Ce acceleraza unghiular în  priviri făurite

De așa natură să mă-nfioare, și-mi par

Creații divine închistate-n perpetum infinite

În marșul ce mă apropie de tine

Energia mea se stinge

Și rămân fără cuvinte

Lumea mea cuantică, lanțană de sfere

Se pierde în durere

Un compendium de suspine

Mă ajută să găsesc un silogism

O teoremă un algoritm

Mai mult...

Deseară…

 

 

Deseară să nu mă aștepți,

Am întâlnire cu Luna,

Poți apoi să mă cerți,

Îmi este totuna...

 

Deseară să nu mă aștepți,

Am întâlnire c-o stea,

Poți apoi să mă cerți,

Să râzi de lacrima mea.

 

Deseară să nu mă aștepți,

Plec în trecut, undeva,

Când nu puteai să mă cerți,

Fiindcă inima ta mă iubea.

Mai mult...

Nevoi

totu-i la liber în viața aceasta

 

ai nevoie de puțină nefericire

 

îți iei sufletul de braț și intri în primul magazin  fashion/beauty

raionul  „femei fără inimă”

de exemplu

sau cu fructe de cactus

plătești cu propria-ți viață

desigur

introduci  cardul personal fără limită de credit

în cititorul de așteptări 

și-ți  iei porția ta consistentă de nefericire

la jumătate de preț

(dacă ai noroc și prinzi o ofertă!)

găsești de toate în viața aceasta

de la iluzii în stare latentă

la dragoste

ambalate frumos

nu se dau garanții ca la alte produse

din păcate

uzinele vieții  produc la cele mai înalte standarde

cunoscute

dacă nu crezi

cumperi  încredere

eșecul

de pildă

e garantat din fabricație

a trăi înseamnă să cumperi totul la risc

doar moartea e sigură..

Mai mult...

Ce-am fost?

Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii

Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti

Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi

In umbra unui ceas de vara intim..

Cine sunt eu când uneori te chem

Tu cine ești când taci si imi ești efemer

Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati

La fel cum sta ața-ntru-n ghem..

Eu cine-am fost când am fost doi?

Tu cine-ai fost când fost-am noi?

Ce am fost noi de astăzi "singular"

E pentru tine adjectivul necesar.

Azi cine sunt când nu mai sunt

Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt

Ce am fost noi de imi servesti tacerea?

Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.

Mai mult...

Poezie pe mare

Miros de mare,
parfumuri desființate
aruncate toate pe o parte
cutremurate, mare.

Miros de mare,
iar cerul și pământul se-mbină.
Culorile impregnează în lumină,
pești, furtuni si neclintire în uzină.
Alinare
miros de mare
iubire și teroare.

Mai mult...

Copilăria...

 

În fiecare noapte în minte îmi încarc,

Copilăria toată cu jocurile sale,

Și ca un tren pe șine mă-nham ca să îl trag,

Acum la bătrânețe să nu o ia la vale.

 

Și drumul înapoi mă face ca să plâng,

Și le-aș lua pe toate dar nu mai am vagoane,

Colegii și amicii pe toți la piept îi strâng,

Și serpuiesc cu trenul pe vechile șotroane.

 

Iar sunetul ritmat al roților pe șine,

Mă poartă mai adânc spre leagănul de-acasă,

Și-o văd pe maica scumpă cum râde lângă mine,

Și-i tânără copilă și nespus de frumoasă.

 

Și-n fiecare noapte am cursă să cobor,

Și gâfâi la urcare cu jocurile toate,

Și șuieră locomotiva de dragoste și dor,

Cu un bătrân-copil ce-o mână către moarte.

 

Dar ziua cea fatală chiar azi îmi iese-n cale,

Și trenul plin cu jocuri o ia încet la vale...

 

 

Mai mult...