Autorul Eira Noctis

Constelația autorului
poezii.online Eira Noctis
Inregistrat pe: 8 octombrie 2025 4 creaţii 1 4 1

Total

4 creaţii
Ultima durere
1 1 248 22 iulie
Viața
1 1 776 8 octombrie 2025
Oboseala
1 874 8 octombrie 2025
Ploaia
1 640 8 octombrie 2025
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Timpul trece tot mai greu

Timpul trece greu,

În această stare sunt mereu,

Aș striga la cer,

De durere m-aș arunca în mare,

Să nu mai privesc.

Să nu mai simt nimic.

 

Inimă mi-e de aur,

Stropită cu sânge.

Teamă și frică de mine ,

Și de Dumnezeu.

 

Ăsta tot face timpu,

Nu mă ascultă.

Mă blesteamă.

Fără frică fără teamă.

 

Zamurca Alina 

Mai mult...

Cronometru

Uneori simt că trăiesc
ca într-un cronometru stricat,
merge, dar nu spre nimic.
Numără pașii mei prin casă,
cuvintele nespuse,
și momentele în care n-am putut plânge
că era cineva de față.
La final,
când se oprește,
nu țipă.
Doar tace.

Mai mult...

Satul meu copilăresc

Satul meu copilăresc ,

Eu cu drag mi-l amintesc

Iar acum vă povestesc,

Ce din inimă iubesc



De ulița casei mele,

Îmi amintesc cu plăcere 

Cum vara mă jucam ,

Cu prietenii râdeam



La bunicii mei acasă,

La bunica mea frumoasă

La bunicul muncitor,

N-am să uit iubirea lor



Iar acum totu-i pustiu,

Ce mai este nu mai știu

Doar bătrâni mai sunt acasă ,

Așteptând copii să vină,

Să stea cu toți la masă



Au plecat în țări străine

Ca să aibe bani de pâine ,

Să vină în țara lor frumoasă 

Că-i așteaptă cineva acasă.

Mai mult...

Amintire lăuntrică

Dulci și reci amintiri

Le trăiesc în al meu pustiu,

De când mă știu,

Precum strigătul unei vechi iubiri.

 

Iar când noaptea se așterne,

Gândurile toate-mi vin,

Suferinți demult eterne,

Ce mereu revin.

 

Străin ai fost, străin ai rămas,

Al meu domn atât de drag.

O să treci frumosul prag,

Singur și fără nimeni la al tău pas

 

Mai mult...

Teatrul iubirii

Nu m-am văzut nicicând în teatru!
Eu nu știam că am să joc în al tău teatru!
Un zâmbet fals pe buze, un râs forțat,
Și vorbe ce de dinainte eu le-am învățat!
Credeam că-s liber, credeam că-s eu,
Dar sunt un personaj, ce nu-i al meu!
O piesă proastă joc de când mă știu,
Doresc, dar nu mai pot al meu să fiu!
Credeam că-s cavalerul ce te va 'nălța în slăvi,
Dar tu nici n-ai privit la ochii slabi.
Când teatrul tău cu greu tot îl jucam,
Mi-ai spus să lepăd rolul ce-l știam.
Mi-ai spus ca vrei să vezi ce-s eu în adevăr.
Dar rolul este tot ce-am cunoscut, în adevăr!
De îți displac, în rolul meu din piesa grosolană,
Poți să mă lași, căci tu ești prea frumoasă!
Chiar dacă-n fiecare zi, în zori, tu mai răsai,
Eu nu mai știu, de pentru mine tu acu' răsai!
Mai mult...

Amintire

Te văd plecând în amintire,

Ferice sinceră-n privire

Aveai atunci și eu la fel,

Speranță scrie-n bilețel.

 

Speranță ce-aducea pietate,

Zâmbete-n rânduri repetate,

În suflet pacea păstorea

Și sentimente noi creștea.

 

Sentimente către tine,

Viață însemnai pentru mine,

Doar la tine mă gandeam,

Lângă tine doar doream.

 

Atunci strîns te-mbrățișam

Și-n brațe te ridicam,

Inima în piept zvâcni,

Timpul în loc se opri.

 

Timp ce-mi era foarta drag,

Nu voiam să mă retrag

De la al tău chip și ochi verzi

Ce nu-i uiți dacă îi pierzi.

 

 

Apoi o mesiță trecea,

Al tău gând se prefăcea,

Nu mai era de voioșie,

A șaptea așteptare în regie.

...

Te văd plecând în amintire,

Se zbate trist inima-n mine,

De când tu nu îmi mai vii

Drumurile îmi sunt pustii.

 

(În a șaptea așteptare/ part 1)

Mai mult...
#Interesant  Autor: Andreea Popescu
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live