Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Malai Dorel
Data postării: 24 octombrie 2021
Vizualizări: 1341
Poezii din aceiaşi categorie
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
[Ecouri de iubire]
Dragoste,ceva mai dulce
ești luna ce ma duce undeva
Numai dorul sa numai fuge,
Tot lângă ea voi umbla.
Gingașa suna putin,
Luna o iubeai,
ai vrut sa fie totul divin,
doar pe ea o iubeai.
Strângând din dinti încet
Pareai speriata,
Ma rugai sa plec,
sa vina ea de ndată.
Vorbeai cu ea despre mine,
De ce te am crezut?
Mințeai ca îți este bine,
De ce te ai prefăcut?
Stăteai după unii,
De mine nu ți pasa,
Vedeai lumina lunii,
a mea nu te interesa.
Lumea
Eu sa te sarut in vise,
Si sa-ti simt buzele-ti aprinse,
N-ar intelege ce simte inima mea ...
Lumea!
Eu sa ma uit la soare,
Vazindu-te a mea,
M-ar intelege ce simt oare ..?
Lumea...?
Tu sa fii infinitul,
Eu doar secunda...
In care, nu te poate iubi nici cu tot timpul...
Lumea.
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
Hoț de inimi
Pe stradă mergeam
Cu căștile-n urechi
Muzică ascultam
Prin cartierul meu vechi
De minune mă distram
Mirosind mii de flori
De vreme mă bucuram
Cu un soare fără nori
Până am observat
La doar un pas
Un chipeș băiat
Atenția mi-a atras
Cu o singură privire
Inima mi-a furat
Ochii lui aveau o strălucire
La care n-am rezistat
E un hoț de inimi
Cu parfum de caramel
Am devenit intimi
Când m-a văzut fără rimel
E posibil să fi răpit
Mii de suflete
Fără să fi dorit
Le-a eclipsat cu zâmbete
Mie când mi-a zâmbit
Inima mi-a topit
Hoț de inimi l-am numit
Ș-atunci la mine a venit
M-a analizat intens
Din cap până-n picioare
Apoi buzele mi-a atins
Cu buzele lui arzătoare
De atunci s-a transformat
În hoțul inimii mele
Iubirea s-a înfiripat
Cu tot cu floricele.
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
[Ecouri de iubire]
Dragoste,ceva mai dulce
ești luna ce ma duce undeva
Numai dorul sa numai fuge,
Tot lângă ea voi umbla.
Gingașa suna putin,
Luna o iubeai,
ai vrut sa fie totul divin,
doar pe ea o iubeai.
Strângând din dinti încet
Pareai speriata,
Ma rugai sa plec,
sa vina ea de ndată.
Vorbeai cu ea despre mine,
De ce te am crezut?
Mințeai ca îți este bine,
De ce te ai prefăcut?
Stăteai după unii,
De mine nu ți pasa,
Vedeai lumina lunii,
a mea nu te interesa.
Lumea
Eu sa te sarut in vise,
Si sa-ti simt buzele-ti aprinse,
N-ar intelege ce simte inima mea ...
Lumea!
Eu sa ma uit la soare,
Vazindu-te a mea,
M-ar intelege ce simt oare ..?
Lumea...?
Tu sa fii infinitul,
Eu doar secunda...
In care, nu te poate iubi nici cu tot timpul...
Lumea.
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Alte poezii ale autorului
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui
Pasiune
Muncim o viață în zadar
Nepăsători de omenie, umiliți
Și chiar dacă totul e murdar
Noi suntem păcăliți
Ca roboții,doar brațele lucrează
Inima e rece și pustie
O adevărată dragoste salvează
Sufletul de la prostie
Aripile înalță creatorul
Și pasiunea îl zdrobește la pământ
Oricare poate fi următorul
Să luăm cu toții din acest învățământ
Dragostea și dorul ne readuce un ecou
Mereu cu capul înainte,doar în zbor
Măreț și slăvit ca un erou
Poetul se renaște când sufletele mor
Paragraf
De mare am vrut să fiu copil
Să nu trăiesc o viață în zadar
Mereu să fiu util
Dar mi se rup filele din calendar
Am să mor și eu odată
În cămară singuratic
Viața îmi este înnodată
Și sufletul sălbatic
Doar un singur paragraf
Din tot ceea ce-am avut
Voi lăsa doar praf
Și nimic mai mult
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui
Pasiune
Muncim o viață în zadar
Nepăsători de omenie, umiliți
Și chiar dacă totul e murdar
Noi suntem păcăliți
Ca roboții,doar brațele lucrează
Inima e rece și pustie
O adevărată dragoste salvează
Sufletul de la prostie
Aripile înalță creatorul
Și pasiunea îl zdrobește la pământ
Oricare poate fi următorul
Să luăm cu toții din acest învățământ
Dragostea și dorul ne readuce un ecou
Mereu cu capul înainte,doar în zbor
Măreț și slăvit ca un erou
Poetul se renaște când sufletele mor
Paragraf
De mare am vrut să fiu copil
Să nu trăiesc o viață în zadar
Mereu să fiu util
Dar mi se rup filele din calendar
Am să mor și eu odată
În cămară singuratic
Viața îmi este înnodată
Și sufletul sălbatic
Doar un singur paragraf
Din tot ceea ce-am avut
Voi lăsa doar praf
Și nimic mai mult
Dragi profesori
De ziua profesorilor cu drag
Vă mulțumim din inimă
Pentru meseria voastră pe-acest meleag
Ne-nchinăm cu mare stimă
A doua mamă și-al doilea tată
Ați fost mereu alături de noi
Ne-ați îndrumat de fiecare dată
O lumină caldă pe-ale noastre foi
De ziua profesorilor cu drag
Vă dorim din suflet
Chiar dacă mergem în zigzag
Să luați totul cu un zâmbet
Să aveți puteri și sănătate
Iubiții noștri profesori
Să mergem cu demnitate mai departe
Și prin cărți să nu fim doar călători
Sistem
Frumusețea plaiului natal
O distruge-o țară-ntreagă
Gustul și mirosul de metal
Rămâne totul o pârloagă
Creștinul se preschimbă în ateu
Când cerul nu se vede
Omenirea are cât mai mult tupeu
Și cel mai păcătos începe-a crede
Dar totul în zadar
Propria voce n-o-nțelegem
Scăparea va fi un dar
Se va risipi acest blestem
Păcăliți de libertate
Un suflet de doi bani
Plin de durere și păcate
Trec zile, ani
Omul a fost este si va fi
Greșeala universului pe veci
Poți aduce mii de jertfi
Dar în rai n-ai cum sa pleci
Rezolvă oare o problemă?
Frânghia legată de gutui
Evadarea din sistem
Patru scânduri și un cui