vorbeam cu luna
vorbeam cu luna despre tine, astă-seară,
și parcă m-asculta cu-atâta drag,
îi ziceam că-n ochii tăi e primăvară,
în ochii tăi adânci ce mă atrag.
i-am mai zis că o să te iubesc o viață,
și-n alte vieți, dacă voi mai avea,
dar luna trebuia să plece dis-de-dimineață,
atunci când eu mă întâlneam cu steaua mea.
eu cred că îmi zâmbea, sau mi se pare,
deși părea că nu-mi zice nimic,
simțeam cumva că îi e dor de soare,
probabil că-i singurul ei amic.
iar luna mi-a promis că o să ne privească,
și o să înțeleagă ce-avem amândoi,
cu siguranță soarele o s-o iubească,
dar nu mai mult decât ne iubim noi.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Du-mă acasă drum nebun...
Poem: Oare ce ar putea fi? în finlandeză
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
Poem: Tu și eu
Poem: The farce is over (prozopoem)
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier
Poem: Te caut în fiecare apus de soare
Poem: Podul
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani