Author Metaforic
Total
69 creationsRandom creations :)
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Apus pe Valea Loirei
Eram și eu prin somptuoasa Franță...
Când m-ai paralizat cu a ta eleganță.
Mă porți prin Paris, Lyon, Marsilia, Nisa...
Cred că urmează Turnul din Pisa!
Dar asta când om fi noi suficienți de puternici
Să trecem hotare adevărate.
Că momentan ne împiedicăm de propriile umbre
Care par să imite grandiosul ”Le Louvre”.
Onorat că te-am cunoscut, mă declar...
La apus pe Valea Loirei, în dualul august.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
AXĂ
Crucea nu mai stă pe deal,
ci în mijlocul pieptului,
două linii care se întâlnesc
exact unde fuga nu mai ajută.
Verticala -
toate căderile mele,
toate întrebările aruncate în sus
fără răspuns.
Orizontala -
mersul zilnic,
pâinea ruptă,
mâinile întinse
care nu se mai ating.
În punctul lor de ardere
stă un Cui invizibil,
țintuind timpul
de o clipă care nu trece.
Sângele nu curge,
se transformă în lumină,
iar lemnul -
în alfabet,
scriind pe cer
că durerea are sens.
Nu îngenuchez:
stau drept,
sub această intersecție
care mă ține întreg.
Crucea nu cere explicații,
doar rămânere.
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Sunt grâul
Sunt grâul aproape copt ,
Într-o zi capricioasă de iunie.
Sunt rodul pământului
Care se umple cu lumină ,
În drumul lui spre cer !
Hrănit din vânt ,
Hrănit din ploaie ,
Hrănit cu soare, mai ales !
Sunt azi viață , bucurie ,iubire!
Sunt grâul aproape copt
Pe pământul însorit
Al timpului meu!
J.B.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Gustul durerii
Deea
31 October
superb poem :*
Gustul durerii
Monica P
31 October
Frumos,melancolic,adânc... Felicitări!!!:)
Yin-Yang
anca_nistor
25 October
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 October
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 October
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 October
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 October
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 October
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 October
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 October
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!