Poems in the same category
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Te iubesc...
Te iubesc iubita mea,
Și gandurile-mi poți vedea...
Și mereu tu ma privesti
Cu blandețe-mi zambești
Nicioadata n-aș putea
Să te scot din mintea mea,
Ești frumoasa ca o floare
Si mai mereu sfătuitoare....
Am greșit,si-mi pare rău
De comportamentul meu,
Dar sunt cel mai norocos,
Să te am sunt bucuros...!
Și mereu tu mă ghidezi
Ca o stea tu strălucești,
Ești acolo undeva..
Prinsă-n inimioara mea..!
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Mi-e greu!
Mi-e greu să zic, că-mi este greu
Dar și mai greu, că-mi e ușor,
Când timpul trece și ani adun
Să-i scad nu pot, nu sunt trișor
Mi-e greu s-afirm că-s înțelept
Având ani buni de carte-n spate,
Cu toate astea greu îmi răspund
Unde mă-ndrept și-ncotr-o parte
Mi-e tare greu când ești departe
Și-abia aștept să-ți simt suflarea,
Chiar dacă uneori greu recunosc
Când dau de greu îmi ești salvarea
Mi-e greu când te văd supărată
Și lacrima amară ți se prelinge,
Atunci cu greu mi-aleg cuvinte
Dar știu că dragostea învinge
Tare ușor este când ai aproape
Ființa dragă pe care o iubești,
Și-n tot ce faci prezent e Domnul
E semn Divin și Lui...Să-i mulțumești!
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Temnița
Nu ai unde să fugi, frumoasă fată!
Cioplește ieșirea cu stiloul fermecat
Scrieri de iubire în piatră seacă,
Te conduc încet, încet spre al tău palat.
El nu te va salva dintre ruine
Trăiește în tribul lui de concubine
Falnic și detașat,
Mare să nu-ți fie mirarea, căci aproape te-a uitat!
Iartă-l și reneagă-i eul înzestrat,
Cu plăceri și minciuni infim de îndreptat
Frumoasă fată, ieși din temniță îndat!
O iubire sacră așteaptă, demnă de al tău palat.
Iacrimi de iubire
si-mi curg lacrimi pe fata
si nu le pot opri
am inima ranita
ranita foarte rau
iubirea doare tare
dar doare si mai rau
cand stii ca nu o poti opri
durerea o vei intelege
doar cand o vei trai
impotriva iubiri gloantele nau rost
iubirea doare mai tare ca orice glot
Te iubesc...
Te iubesc iubita mea,
Și gandurile-mi poți vedea...
Și mereu tu ma privesti
Cu blandețe-mi zambești
Nicioadata n-aș putea
Să te scot din mintea mea,
Ești frumoasa ca o floare
Si mai mereu sfătuitoare....
Am greșit,si-mi pare rău
De comportamentul meu,
Dar sunt cel mai norocos,
Să te am sunt bucuros...!
Și mereu tu mă ghidezi
Ca o stea tu strălucești,
Ești acolo undeva..
Prinsă-n inimioara mea..!
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Mi-e greu!
Mi-e greu să zic, că-mi este greu
Dar și mai greu, că-mi e ușor,
Când timpul trece și ani adun
Să-i scad nu pot, nu sunt trișor
Mi-e greu s-afirm că-s înțelept
Având ani buni de carte-n spate,
Cu toate astea greu îmi răspund
Unde mă-ndrept și-ncotr-o parte
Mi-e tare greu când ești departe
Și-abia aștept să-ți simt suflarea,
Chiar dacă uneori greu recunosc
Când dau de greu îmi ești salvarea
Mi-e greu când te văd supărată
Și lacrima amară ți se prelinge,
Atunci cu greu mi-aleg cuvinte
Dar știu că dragostea învinge
Tare ușor este când ai aproape
Ființa dragă pe care o iubești,
Și-n tot ce faci prezent e Domnul
E semn Divin și Lui...Să-i mulțumești!
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Temnița
Nu ai unde să fugi, frumoasă fată!
Cioplește ieșirea cu stiloul fermecat
Scrieri de iubire în piatră seacă,
Te conduc încet, încet spre al tău palat.
El nu te va salva dintre ruine
Trăiește în tribul lui de concubine
Falnic și detașat,
Mare să nu-ți fie mirarea, căci aproape te-a uitat!
Iartă-l și reneagă-i eul înzestrat,
Cu plăceri și minciuni infim de îndreptat
Frumoasă fată, ieși din temniță îndat!
O iubire sacră așteaptă, demnă de al tău palat.
Other poems by the author
Chip dulce !
Mi-ai apărut în cale, odată cu înserarea
Ascultându-ți glasul , plângându-ți disperarea,
Am descoperit în sufletu-mi
Un filon pe care nu-l știam ...
Era iubire pură , cel mai dulce chin
Care a înflorit ,din ce în ce mai fin.
Fii binecuvântată frumoasa mea copilă,
Cu glas de argint și mângâieri de liră
Atunci când eu credeam că inima îmi este moartă
Mi-a trimis un înger , în pustita-mi soartă .
Mi-a dat în dar o inimă-în văpaie .
Pentru a ei văpaie ,sunt acum in stare
Să înving și veșnicia ,iubita mea copilă
Când te țin în brațe și chipul ți-l sărut.
Cu inima-mi făclie te iau de mână azi,
Văd cum bucuria îți râde pe obraz.
Eu sunt fericit ,că te-am întânlit
Pe drumul vieții să te am aproape
Te ridic pe soclu și îți fac staruie
Mă-ai trezit la viață ,dintr-o agonie
AM DREPTATE ?
Viață ,spune-mi ce-ți dorești ?
Fii modestă ,nu râvni
Bunurile altcuiva ...
De ai mult ,de ai puțin ,
Preț au doar ,sufletul bun ...
Vorba bună și sfătoasă ,
Înțelegere în casă ,
Sănătate ,voie bună.
Astea ,de sunt lângă tine
Esti bogat și ai de toate !...
Am dreptate?...
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
TRISTEȚEA ZILEI
Nici nu plânge,nici nu plouă
Într-un suflet întristat
Când norii își pierd apa
Nici când viforu-i usct.
Tristă-i ziua în care
Dor,speranțe așteptări
Sunt învăluite-n ceață
Spulberate-n patru zări...
GREIERAȘ-DRĂGĂLAȘ
Mititel și drăgălaș
Greieraș ,botezat de naș,
Campion la sărituri
Prin fânețe și păduri .
Douâ antene poartă în frunte
Cântăreț din vale-n munte,
Și-și acordă lira bine
Cu acorduri foarte fine.
Dă concerte minunate
Mai în fiecare noapte
Și așa face toată vara
Tot cu scrpca și chitara.
Ocupat cu deplasarea
Uită că se duce vara,
Și că e goală cămara:
Iar când toamna se așterne
Și din nori ,stropi reci se așterne
Micul nostru greieraș
Ca un trubadur trufaș ,s-a retras.
Casă n-are, nici provizii
Se hrănește cu iluzii;
Dar povestea ne mai spune
C-a umblat după împrumut
O ,așa insultă ,unde s-a
Mai pomenit?...
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
-Mergi pe drumul tău, e drumul cel bun.!Pot să te caut?
Prin atingerea de mână ,simte un fluid cald care-i străbate ființa.Același fior miraculos îl simte și Ana.
Oare acestea sunt semne de iubire?se întreabă ea.ROBERT o privește cu alți ochi,iubirea l-a avrtizat?
Zorile se ivesc în zare.Afost o noapte specială,care le-a deschis porți necunoscute până atunci Ana de-vine
melanconică.
-Ce a fost asta?Această noapte îmi va rărâne o amintire vie penteu multă vreme. Noaptea se destramă de-a
binelea Amândoi privesc în jur, parcă vrând să pecetluiască acolo noaptea lor cu mireasmă dulce.
Ana se gândește:Robert este un bărbat care știe să asulte,dar nu știu mai nimic despre el însă am convingerea
că am un nou prieten.Fac drumul de întoarcere în tăcere gândind fiecarela această noapte magică..La despărțire
,Robert o întreabă:Pot să te caut?Mi-ar face mare plăcere.Chipul lui radia doar fericire.
În noaptea asta am cunoscut o fară deosbită.
SFĂRȘIT
Chip dulce !
Mi-ai apărut în cale, odată cu înserarea
Ascultându-ți glasul , plângându-ți disperarea,
Am descoperit în sufletu-mi
Un filon pe care nu-l știam ...
Era iubire pură , cel mai dulce chin
Care a înflorit ,din ce în ce mai fin.
Fii binecuvântată frumoasa mea copilă,
Cu glas de argint și mângâieri de liră
Atunci când eu credeam că inima îmi este moartă
Mi-a trimis un înger , în pustita-mi soartă .
Mi-a dat în dar o inimă-în văpaie .
Pentru a ei văpaie ,sunt acum in stare
Să înving și veșnicia ,iubita mea copilă
Când te țin în brațe și chipul ți-l sărut.
Cu inima-mi făclie te iau de mână azi,
Văd cum bucuria îți râde pe obraz.
Eu sunt fericit ,că te-am întânlit
Pe drumul vieții să te am aproape
Te ridic pe soclu și îți fac staruie
Mă-ai trezit la viață ,dintr-o agonie
AM DREPTATE ?
Viață ,spune-mi ce-ți dorești ?
Fii modestă ,nu râvni
Bunurile altcuiva ...
De ai mult ,de ai puțin ,
Preț au doar ,sufletul bun ...
Vorba bună și sfătoasă ,
Înțelegere în casă ,
Sănătate ,voie bună.
Astea ,de sunt lângă tine
Esti bogat și ai de toate !...
Am dreptate?...
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
TRISTEȚEA ZILEI
Nici nu plânge,nici nu plouă
Într-un suflet întristat
Când norii își pierd apa
Nici când viforu-i usct.
Tristă-i ziua în care
Dor,speranțe așteptări
Sunt învăluite-n ceață
Spulberate-n patru zări...
GREIERAȘ-DRĂGĂLAȘ
Mititel și drăgălaș
Greieraș ,botezat de naș,
Campion la sărituri
Prin fânețe și păduri .
Douâ antene poartă în frunte
Cântăreț din vale-n munte,
Și-și acordă lira bine
Cu acorduri foarte fine.
Dă concerte minunate
Mai în fiecare noapte
Și așa face toată vara
Tot cu scrpca și chitara.
Ocupat cu deplasarea
Uită că se duce vara,
Și că e goală cămara:
Iar când toamna se așterne
Și din nori ,stropi reci se așterne
Micul nostru greieraș
Ca un trubadur trufaș ,s-a retras.
Casă n-are, nici provizii
Se hrănește cu iluzii;
Dar povestea ne mai spune
C-a umblat după împrumut
O ,așa insultă ,unde s-a
Mai pomenit?...
O NOAPTE ROMANTICĂ continuare
-Mergi pe drumul tău, e drumul cel bun.!Pot să te caut?
Prin atingerea de mână ,simte un fluid cald care-i străbate ființa.Același fior miraculos îl simte și Ana.
Oare acestea sunt semne de iubire?se întreabă ea.ROBERT o privește cu alți ochi,iubirea l-a avrtizat?
Zorile se ivesc în zare.Afost o noapte specială,care le-a deschis porți necunoscute până atunci Ana de-vine
melanconică.
-Ce a fost asta?Această noapte îmi va rărâne o amintire vie penteu multă vreme. Noaptea se destramă de-a
binelea Amândoi privesc în jur, parcă vrând să pecetluiască acolo noaptea lor cu mireasmă dulce.
Ana se gândește:Robert este un bărbat care știe să asulte,dar nu știu mai nimic despre el însă am convingerea
că am un nou prieten.Fac drumul de întoarcere în tăcere gândind fiecarela această noapte magică..La despărțire
,Robert o întreabă:Pot să te caut?Mi-ar face mare plăcere.Chipul lui radia doar fericire.
În noaptea asta am cunoscut o fară deosbită.
SFĂRȘIT