6  

Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin

poezii.online Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin

Joi, 13 iulie, ora 18.00, în sala Alexe Rău, Cenaclul Republica vă invită la prelansarea romanului Capul (Editura Arc), al scriitorului azer Elçin, în traducerea lui Alexandru Vakulovski.

Evenimentul va avea loc în prezența traducătorului.

Proza are la bază evenimente istorice reale – cucerirea principatelor din Transcaucazia de către Imperiul Rus, în speţă a hanatelor azere şi a cetăţii Baku (1805-1813). Expediţiile invadatoare sunt conduse de cneazul Pavel Dmitrievici Tsitsianov, pe numele adevărat Tsitsişvili. Descendent din nobili georgieni, figură istorică reală, militarul este unul dintre personajele centrale ale romanului. Numit de ţarul Alexandru I comandant suprem al armatei din Caucaz, zelosul Tsitsianov îşi uită originile şi îşi slujeşte cu obstinaţie stăpânii.


Elçin este doctor în filologie, profesor, exponent marcant al științei literare din Azerbaidjan. Este autorul a peste 100 de cărți, a circa 400 de studii științifice, a numeroase lucrări de publicistică. A tradus din literatura universală. Romanele, proza scurtă, piesele scriitorului sunt editate în mai multe țări. După scenariile sale au fost turnate 10 filme artistice. Piesele lui Elçin sunt montate pe scenele teatrelor din Azerbaidjan, precum și din străinătate (Anglia, SUA, Rusia, Turcia, Italia, Georgia, Ucraina).

Această traducere este rodul unui acord de colaborare între Uniunea Scriitorilor din Moldova și Congresului Azerilor din Republica Moldova. Vor prezenta: Alexandru Vakulovski, Nicolae Spătaru, Moni Stănilă, Dumitru Crudu.

Timpul.md
 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 11 iulie 2017

Creaţii aleatorii :)

Gânduri ascunse

 - Iubito, câte "bunuri" ai!

Tu, ești ca o căsuță-n rai:

Sunt ochii tăi, fermecători,

Ferestre spre ai zilei zori;

Îmi pare pieptul tău, cel plin,

Ca un balcon cu flori de crin.

 - Iubitule, ești vrăjitor.

Ia las-o mai încetișor!

Te faci c-admiri ce am frumos,

Dar tu, privești ceva mai jos

Și, ca bețivul ordinar,

Ai mintea lângă "vinuri" doar.

Hai,zi, pe față-acuma deci

C-ai vrea să dai un tur prin beci...

Mai mult...

Tristeți

la fiecare început de Decembrie

sunt trist

se adună toate tristețele de peste an

unele peste altele

într-un loc fragil al tristeții

undeva în preajma inimii

până îmi înăbușă sufletul

și parcă mă simt tot mai greu

cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți  a vieții

fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren expandat

ca în copilărie

când în locul tristeților

puneam cărăbuși și fluturi

și-i răstigneam acolo de vii

cu o cruzime nemaiîntâlnită

diferența e că tristețile nu se ofilesc niciodată

sunt ca niște camelii de iarnă

care înfloresc în decembrie

ce poate fi mai frumos decât o floare albă de camelie

în mijlocul unei câmpii zbuciumate de viscol

sau una roșu aprins

ca un  licurici care strălucește noaptea

când crapă pietrele

cred că doar tristețile

îmbrăcate în negru

sunt mai enigmatice decât cameliile

pot fi asemănate cu măicuțele de la Văratic

care bat toaca la miezul nopții

atunci când simți că ți se rupe inima

de ce oare suntem condamnați la iubire veșnică

la această suferință nedreaptă

de a ne iubi între noi

uneori chiar împotriva inimilor noastre...

Mai mult...

Epilepsie

Oare cum e când îți pierzi demnitatea
Când depinzi de mâna celorlalți
Tremuri într-una fără pauză
Și nici voința nu ți-o poți exprima

Te uiți cu adâncime în ochii celorlalți
Sperând că poate le poți sufla durerea ta
Totul e în van și fără reușită
O clipă de liniște e tot ce îți dorești.

Am încercat tremurul să ți-l opresc
N-am reușit și încă regret
Tot ce-ți doresc e numai calm
Și liniștea să ți-o găsești. 

Mai mult...

Suspine nesfârșite

Ma întreb oare dacă la sfârșitul vieții vai mai rămâne măcar o pată de iubire sau macar un picur din mine Pământul va fi la fel de crud sau nu a fost îndeajuns cât suferim pe acest pământ, ca măcar la final de război sa ne iubim? Așa morți cum suntem, plini de sângele suferinței de care n-am fost niciunul cruțați Oare ne vom iubim vreodată? Suflete pereche sau vom fi doar doua duhuri ce își caută pacea, umplând pământul de sânge rece și cerul de lacrimi necruțătoare? Ne vom iubim într-un fianl cu foc, dar cu inimile goale și putrede vom fi doar astfel umbră peste umbră, sărutând pământul cu sărutarea ce ne definește, sărutarea despuitoare a morții

Mai mult...

Intilnirea cu geniul

O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.

Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.

Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.

De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea

Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.

De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.

Mai mult...

Efect Antihalo

Iti sunt efect antihalo,
Te readuc inapoi in abis,
Dictand portative caudillo
Ma seduci rece irbis


Lasa-ma sa te duc acolo circumscris
Unde nu duce nicaieri
Sa simti totul intr-un fel precis
“Pietre seci in serile reci”

 

Privind luminile murind pe rand
Iti prezentam ca un copil
Clipele tale triste zburand
In ale me intunerici

 

Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai intreb alta dată….
Invocandu-ma, ma chemi
Din aducurile piedutelor judecată

 

Mai mult...