Rugaciunea dragostei
Iubito,tu ești icoana mea
Și te asigur că nu-i idolatrie,
Nu-i prima oară când ti-am spus,
Prin tine îmi vorbește Dumnezeu!
Căci dragostea este chiar El
Și are rugaciunea ei..
De-o să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun
Ei bine, atunci am să-ți răspund
Că vreau să-ți vorbesc despre rugaciunea dragostei...
Tot rugăciune este,dar are miere și arome,
De vrei sau nu coboară din gânduri rotindu-se
Precum un foc rotund și luminos
Direct în inimă...
Iubindu-te pe tine,
Această lume cenușie moare,
Cu tot ce știm că-i aparține,
Tristeți, eșecuri și necazuri,
Iar Raiul de care se vorbește
Prin tine îmi apare cu tot frumosul,
Tu fiind secreta cheie ce-l deschide!
Aceasta-i divina rugaciunea dragostei,
Te rog mă crede,eu îți spun doar ție
Dar parcă e mai bine
Întreaga lume să o știe!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Iertare
Lacrimile pe care le-am vărsat,
Din ceruri îngerul le-a adunat,
Și-n mii de stele le-a transformat,
Și feeric asupra-mi le-a presărat.
Vorbele ce durere mi-au provocat,
Aripile de înger mi le-a alungat.
Seninul cerului le-a acaparat,
Și suspinul din inimă l-a înlăturat.
Gândul în speranță s-a înaripat,
Crezul din divin m-a înobilat,
Sufletul cu iubire s-a încoronat,
Și creștinește totul am iertat.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
,,O clipă de sinceritate" în islandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Augnablik af einlægni
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless
gefum smá fegurð
þennan síðasta klukkutíma.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað.
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Iertare
Lacrimile pe care le-am vărsat,
Din ceruri îngerul le-a adunat,
Și-n mii de stele le-a transformat,
Și feeric asupra-mi le-a presărat.
Vorbele ce durere mi-au provocat,
Aripile de înger mi le-a alungat.
Seninul cerului le-a acaparat,
Și suspinul din inimă l-a înlăturat.
Gândul în speranță s-a înaripat,
Crezul din divin m-a înobilat,
Sufletul cu iubire s-a încoronat,
Și creștinește totul am iertat.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
,,O clipă de sinceritate" în islandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Augnablik af einlægni
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless
gefum smá fegurð
þennan síðasta klukkutíma.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað.
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
við höfum ekki breyst
það er bara skoðun
Ekki taka orð sem sjálfsögðum hlut
eða ómerkilegt látbragð.
Nei, við höfum ekki breyst
það er bara tilviljun
Við værum það samt
og hvað sem við tölum um
við erum ekki tveir ókunnugir
Ástin mín.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Augnablik af einlægni
það væri háleit látbragð
við höfum hugrekki til að viðurkenna það
að við elskum hvort annað enn
Augnablik af einlægni
þeir mundu eftir okkur
af okkar góðu árum
myndi minna okkur á þessa síðustu stundu
Augnablik af einlægni
í staðinn fyrir bless.
Iubire neimpartasita
Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor
Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.
Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,
Acum sufletul meu era fericit.
Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,
Te-as fi intrebat " Cat de mult?"
Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"
Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.
Dar n-ai facut nimic din toate acestea
Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea
Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit
Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Other poems by the author
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Răspuns
Tardiv este răspunsul ce-i transformat în ecou.
Ecoul nu este răspunsul tău.
Timpul trecut aștepta raspunsul singular
Nici pe departe un plural!
Este vorba despre vocea ta
Și despre ecoul generat,
Care devine nefericitul plural!
Zâmbetul este doar o mască
Ce-ascunde tacit minciuna!
Pluralul disimulat în singular
Este meschinul frumos îmbrăcat,
Care invitat la restaurant,
Mănâncă și bea fără rezerve....
Raspunsul nu poate fi despicat
Nici duplicat,e veșnic singur,
Înveșmântat în egoismul declarat,
Ambiguu ori negru ori alb!
Te-am întrebat dacă mă iubești...
Răspunsul a murit sugrumat!
(1 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poemul vieții
Ce ești tu viață?
Cea care ne cuprinzi pe toți
Cu frumusețea existenței tale,
Cu-atâtea clipe ce-s doar taine ?
Nu știi decât promisiuni de basm să faci,
Să ne săruți gingaș pe obrăjori,
Ca mai apoi pe cale singuri să ne lași!
S-aduci pe lângă miere și amarul,
Să lași și lacrimile nu doar râsul și nectarul!
Noi bieții muritorii tăi,
Nu știm de ce așa și nu altfel
Vorbim de soartă sau destin,
Nici încotro orfani s-o luăm...
Există rost sau scop pe astă lume,
Când orice-ai face moartea vine?
Ce rost are să viețuiești,
Când toate clipele frumoase-s vis,
Sau efemerul ce amăgește e chipul tău?
Ce ești tu viață dacă treci,
Nu vrei nimic concret să-mi spui!
Și taci și faci și pleci...
Eu nu te cred doar te privesc,
Și mă amuză chipul,glasul ori dansul tău,
Și-ți spun direct,
Minciuna cea frumoasă ești!
(31 august 2023 H.S Irepetabila iubire)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Răspuns
Tardiv este răspunsul ce-i transformat în ecou.
Ecoul nu este răspunsul tău.
Timpul trecut aștepta raspunsul singular
Nici pe departe un plural!
Este vorba despre vocea ta
Și despre ecoul generat,
Care devine nefericitul plural!
Zâmbetul este doar o mască
Ce-ascunde tacit minciuna!
Pluralul disimulat în singular
Este meschinul frumos îmbrăcat,
Care invitat la restaurant,
Mănâncă și bea fără rezerve....
Raspunsul nu poate fi despicat
Nici duplicat,e veșnic singur,
Înveșmântat în egoismul declarat,
Ambiguu ori negru ori alb!
Te-am întrebat dacă mă iubești...
Răspunsul a murit sugrumat!
(1 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poemul vieții
Ce ești tu viață?
Cea care ne cuprinzi pe toți
Cu frumusețea existenței tale,
Cu-atâtea clipe ce-s doar taine ?
Nu știi decât promisiuni de basm să faci,
Să ne săruți gingaș pe obrăjori,
Ca mai apoi pe cale singuri să ne lași!
S-aduci pe lângă miere și amarul,
Să lași și lacrimile nu doar râsul și nectarul!
Noi bieții muritorii tăi,
Nu știm de ce așa și nu altfel
Vorbim de soartă sau destin,
Nici încotro orfani s-o luăm...
Există rost sau scop pe astă lume,
Când orice-ai face moartea vine?
Ce rost are să viețuiești,
Când toate clipele frumoase-s vis,
Sau efemerul ce amăgește e chipul tău?
Ce ești tu viață dacă treci,
Nu vrei nimic concret să-mi spui!
Și taci și faci și pleci...
Eu nu te cred doar te privesc,
Și mă amuză chipul,glasul ori dansul tău,
Și-ți spun direct,
Minciuna cea frumoasă ești!
(31 august 2023 H.S Irepetabila iubire)