Rugaciunea dragostei
Iubito,tu ești icoana mea
Și te asigur că nu-i idolatrie,
Nu-i prima oară când ti-am spus,
Prin tine îmi vorbește Dumnezeu!
Căci dragostea este chiar El
Și are rugaciunea ei..
De-o să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun
Ei bine, atunci am să-ți răspund
Că vreau să-ți vorbesc despre rugaciunea dragostei...
Tot rugăciune este,dar are miere și arome,
De vrei sau nu coboară din gânduri rotindu-se
Precum un foc rotund și luminos
Direct în inimă...
Iubindu-te pe tine,
Această lume cenușie moare,
Cu tot ce știm că-i aparține,
Tristeți, eșecuri și necazuri,
Iar Raiul de care se vorbește
Prin tine îmi apare cu tot frumosul,
Tu fiind secreta cheie ce-l deschide!
Aceasta-i divina rugaciunea dragostei,
Te rog mă crede,eu îți spun doar ție
Dar parcă e mai bine
Întreaga lume să o știe!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Înebunesc fără tine
Vreau sa știi cât de tare te iubesc,
Vreau să știi că numai la tine mă gândesc,
Vreau să știi că tu ești tot ce îmi doresc,
Îmi ies din minți, atunci când te privesc.
Îmi ies din minți ,că nu ești lângă mine,
Înebunesc ,nu pot fără tine,
Mi-aș vinde și sufletul din mine,
Doar pentru o noapte cu tine.
Estetic
Lumina cădea peste imperfecțiunile ei,
Făcându-le estetice.
Era frumoasă, cu părul blond, bălai
Scurgându-se în bucle maiestuoase.
Era frumoasă, cu ochii-ațintiți
Pe cărțile din bibliotecă.
Nu avea idee că în mintea mea
Îi pictam defectele,
Personificându-mi-le.
Era frumoasă atunci când se întorcea ocazional,
Pentru a-i observa chipul luminos.
Îi vedeam ochii albaștrii,
Ce se zbăteau dintr-un loc în altul.
Era frumoasă, fiindcă își întindea mâinile
Pentru a prinde cartea de pe ultimul raft,
Etalându-și rafinitatea și eleganța.
Era frumoasă, pentru că nu avea ochi pentru mine.
Dar o vedeam mereu în bibliotecă.
O, dar cât de frumoasă era!
Pentru că nu știa.
Iar eu nu i-am spus.
Nu avea vreo idee,
Că scriam despre ea, în aceeași încăpere.
Sau că priveam cum lumina se prelingea,
Doar pe ea, evidentiind-o.
Era atât de frumoasă încât credeam că-i tablou și nu puteam să n-o privesc.
Chiar dacă o voce îmi șoptea…
Chiar dacă niciodată nu mă privea.
Atât de frumoasă era.
Dar habar n-avea.
Doar defecte vedea.
Iar lumina, într-adevăr îi evidenția
Imperfecțiunile.
Și le vedeam.
Și mi se părea mai frumoasă.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Бесценная звезда
Смотрел однажды на звезду
Думал далеко Она,
Но по пути попал в грозу
Снова в сердце пустота.
Смотрел, ни раз, ни два
Но понять так и не смог,
Как полюбить её навсегда
Наверное я был слишком строг.
Между нами Солнце и Луна
Думал может я ей нравлюсь,
Но в конец понял как она цена
Что без неё я не справлюсь.
(Вдохновления одиночной ночи)
Despre iubire
Iubirea nu-i un vis ce trece,
nici vânt ce uită să mai bată,
e râu ce-n pieptul tău se-apleacă
și sapă-n stânci fără să sece.
E foc ce nu-ntreabă dacă poate,
arzând și palme, și destine,
dar cine-n flăcări nu se zbate
n-a fost iubit pe deplin bine.
Iubirea nu e doar lumină,
e și furtună, și tăcere,
e dor ce mușcă și alină,
e drum ce-și cere înviere.
Căci cine-a fost iubit odată
rămâne veșnic împărțit—
o parte-i stea ce stă de pază,
o parte-i rană ce-a iubit.
Înebunesc fără tine
Vreau sa știi cât de tare te iubesc,
Vreau să știi că numai la tine mă gândesc,
Vreau să știi că tu ești tot ce îmi doresc,
Îmi ies din minți, atunci când te privesc.
Îmi ies din minți ,că nu ești lângă mine,
Înebunesc ,nu pot fără tine,
Mi-aș vinde și sufletul din mine,
Doar pentru o noapte cu tine.
Estetic
Lumina cădea peste imperfecțiunile ei,
Făcându-le estetice.
Era frumoasă, cu părul blond, bălai
Scurgându-se în bucle maiestuoase.
Era frumoasă, cu ochii-ațintiți
Pe cărțile din bibliotecă.
Nu avea idee că în mintea mea
Îi pictam defectele,
Personificându-mi-le.
Era frumoasă atunci când se întorcea ocazional,
Pentru a-i observa chipul luminos.
Îi vedeam ochii albaștrii,
Ce se zbăteau dintr-un loc în altul.
Era frumoasă, fiindcă își întindea mâinile
Pentru a prinde cartea de pe ultimul raft,
Etalându-și rafinitatea și eleganța.
Era frumoasă, pentru că nu avea ochi pentru mine.
Dar o vedeam mereu în bibliotecă.
O, dar cât de frumoasă era!
Pentru că nu știa.
Iar eu nu i-am spus.
Nu avea vreo idee,
Că scriam despre ea, în aceeași încăpere.
Sau că priveam cum lumina se prelingea,
Doar pe ea, evidentiind-o.
Era atât de frumoasă încât credeam că-i tablou și nu puteam să n-o privesc.
Chiar dacă o voce îmi șoptea…
Chiar dacă niciodată nu mă privea.
Atât de frumoasă era.
Dar habar n-avea.
Doar defecte vedea.
Iar lumina, într-adevăr îi evidenția
Imperfecțiunile.
Și le vedeam.
Și mi se părea mai frumoasă.
Lumina feței tale reci
Dragă,
Pe faleză, când apune Soarele
Îmi pare
Că fața ta albă precum ceara,
E cascada de lumine
În care dulcile vise de amor
Mi le sfințești cu a ta privire.
Brațele tale ca de marmură
Le strâng, pierzându-mă în ai tăi ochi alintați,
Negri precum cerul fără stele
Și palmele calde ți le simt,
Asemeni delicatelor petale de lalele.
Iar la ivirea Soarelui, din nou
Să-mi acoperi fața cu al tău păr bălai
Și cu al tău glasului ecou,
Viață visurilor mele să dai.
La multi ani !
A mai trecut un an din viata ta ,
Un an cu mult chin si cu multa munca,
In care tu ai fost mama dar si tata,
Pentru a noastra mica prunca.
Esti Zana Maseluta ,
Cea mai frumoasa dintre zane,
Faci viata basm si dai speranta ,
Tu esti motivul lucrurilor bune.
Langa tine vreau sa imbatranesc,
Draga mea eu te iubesc!
La multi ani draga mea sotie!
Iti doresc numai bine sa iti fie!
O sa scriu in fiecare an o poezie,
Sper sa scriu la peste-o mie .
Бесценная звезда
Смотрел однажды на звезду
Думал далеко Она,
Но по пути попал в грозу
Снова в сердце пустота.
Смотрел, ни раз, ни два
Но понять так и не смог,
Как полюбить её навсегда
Наверное я был слишком строг.
Между нами Солнце и Луна
Думал может я ей нравлюсь,
Но в конец понял как она цена
Что без неё я не справлюсь.
(Вдохновления одиночной ночи)
Despre iubire
Iubirea nu-i un vis ce trece,
nici vânt ce uită să mai bată,
e râu ce-n pieptul tău se-apleacă
și sapă-n stânci fără să sece.
E foc ce nu-ntreabă dacă poate,
arzând și palme, și destine,
dar cine-n flăcări nu se zbate
n-a fost iubit pe deplin bine.
Iubirea nu e doar lumină,
e și furtună, și tăcere,
e dor ce mușcă și alină,
e drum ce-și cere înviere.
Căci cine-a fost iubit odată
rămâne veșnic împărțit—
o parte-i stea ce stă de pază,
o parte-i rană ce-a iubit.
Other poems by the author
Reîntâlnire
Prea multe clipe fără tine,
Aduc tristețea ca o vreme rea,
E timpul să-ți sărut iar glezna,
Să-mi dăruiești îmbrățișarea ta!
Iubito,fară tine nu există existența,
Exiști doar tu în lumea mea,
Tu ești iubirea definită,
Iar dragostea n-are nici timp și nici valoare,
Dacă n-aud vorbirea ta!
Ce rost își are marea cu valurile toate,
Sau norii ce-s artistic risipiți pe cer,
Și nici semeții munți nu-mi spun prea multe,
Când eu am gândul doar la tine,
Și-s prins doar de al tău mister?!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Respirația iubirii
Să respirăm iubirea împreună
Îmbrățișați stând cât pentru veșnicie,
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând,
Căci dragostea este chiar viața ce respiră,
Atunci când îți declar că te iubesc fără oprire,
Iar tu îmi spui că mă iubești etern...
Nu-i dragostea opusul morții care tace rece,
Nu noi suntem prezentul care face viața să respire?
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând!
(11 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-i viața?
De te-ai întrebat vreodată
Ce-i viața,
Fie in glumă sau serios,
Și chiar de n-ai făcut-o
Sau nepăsarea e cea care încă departe te ține de taine sau mistere,
Ori nici nu-ți pasă ce stă ascuns în ea,
Căci moartea de vrea să-ți fure mereu câte ceva
Și trece neinvitată la o cafea,
Tu spune-i :
Hei moarte,tu știi ce-i viața?
Iar proastă cum e,va pleca neștiind ce să-ți răspundă,
Repetă-i refrenul urâtei,
Zâmbește-i sarcastic,
Traiește fără teamă
Alungă-ți temerile,cheamă curajul,
Viata este doar o scurtă plăcere trecatoare,îți spun eu,
Și nu te mint știindu-te al meu prieten!
(7 iulie 2023-H.S-Irepetabila iubire)
Reîntâlnire
Prea multe clipe fără tine,
Aduc tristețea ca o vreme rea,
E timpul să-ți sărut iar glezna,
Să-mi dăruiești îmbrățișarea ta!
Iubito,fară tine nu există existența,
Exiști doar tu în lumea mea,
Tu ești iubirea definită,
Iar dragostea n-are nici timp și nici valoare,
Dacă n-aud vorbirea ta!
Ce rost își are marea cu valurile toate,
Sau norii ce-s artistic risipiți pe cer,
Și nici semeții munți nu-mi spun prea multe,
Când eu am gândul doar la tine,
Și-s prins doar de al tău mister?!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Sonet de amor
Ce-i un sonet de-amor se-ntreabă unii,
Cum să nu știi așa ceva?
E dragostea o partitură muzicală,
Ce a cântat-o Bach,
Ori Mozart sau mai degrabă Beethoven sau chiar Chopin?
Nu-i dragostea o mare taină
Ce o deține azi iubita mea?
Ba da!
Taina iubirii stă la tine,
Și te-aș ruga să-mi spui și mie
Ce-i dragostea frumoasa mea?
Ori e mai bine să nu se știe,
Și-atunci secretul ăsta antic,
Ce-l vor și împărați și cerșetori,
Eu zic că este mult mai bine,
Să stea închis în frumusețea ta!
(8 debruarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Respirația iubirii
Să respirăm iubirea împreună
Îmbrățișați stând cât pentru veșnicie,
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând,
Căci dragostea este chiar viața ce respiră,
Atunci când îți declar că te iubesc fără oprire,
Iar tu îmi spui că mă iubești etern...
Nu-i dragostea opusul morții care tace rece,
Nu noi suntem prezentul care face viața să respire?
Tu mă respiri pe mine când expir,
Eu respirându-te pe tine când expiri,
Așa lăsăm iubirea să ne patrundă
În sânge sau în oase și în gând!
(11 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-i viața?
De te-ai întrebat vreodată
Ce-i viața,
Fie in glumă sau serios,
Și chiar de n-ai făcut-o
Sau nepăsarea e cea care încă departe te ține de taine sau mistere,
Ori nici nu-ți pasă ce stă ascuns în ea,
Căci moartea de vrea să-ți fure mereu câte ceva
Și trece neinvitată la o cafea,
Tu spune-i :
Hei moarte,tu știi ce-i viața?
Iar proastă cum e,va pleca neștiind ce să-ți răspundă,
Repetă-i refrenul urâtei,
Zâmbește-i sarcastic,
Traiește fără teamă
Alungă-ți temerile,cheamă curajul,
Viata este doar o scurtă plăcere trecatoare,îți spun eu,
Și nu te mint știindu-te al meu prieten!
(7 iulie 2023-H.S-Irepetabila iubire)