Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Postovan Nicoleta
Дата публикации: 4 ноября
Просмотры: 25
Стихи из этой категории
Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Harta Timpului și a Inimii
Dintr-un trecut întunecat
Apare un prezent neașteptat
Simțind un viitor mai luminat
În timp ce privesc la cerul înstelat.
Niciodată nu-i târziu,
Viața-mi oferă-n fiece zi
Șansa de a mă descoperi
De a fi cum vreau să fiu.
Nu știu una, nu știu alta
...
10.07.24
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
"I love Paris" în portugheză
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Eu amo Paris
Toda vez que olho para baixo
nesta cidade atemporal
Seja azul ou cinza seja o céu dela
Sejam altos seus aplausos
ou se suaves sejam suas lágrimas
Cada vez mais percebo que
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo
Eu amo Paris na primavera
Eu amo Paris no outono
Eu amo Paris no inverno quando chove
Eu amo Paris no verão quando faz calor
Eu amo Paris a cada momento
Cada momento do ano
Eu amo Paris, por que, oh, por que eu amo Paris?
Porque meu amor está próximo.
Doua iubiri
Inima,val zbuciumat
Când doua iubiri ea cuprinde..
Dintre un crin alb si-un trandafir înfocat
Poți alege oare?
Dar conștiința striga ,,Păcat".
Si-atunci trebuie sa ucizi o iubire..
Așa e cinstit,așa e curat.
Pe câmpul inimii poate fi doar o floare..
Dar,oare,in infinitul inimii
Nu e posibil sa zboare doi fluturi?
Unul alb,altul plin de culoare?
Sa fie și munte,și mare?
Da,se întâmplă în viata
Ca legile inimii tale
Sa-nfrunte a lumii gândire,
Și totuși,conștiința te-obliga
S-alegi o unică iubire..
Si-atunci,valul piere,
Și inima ta devine o mare lina,
Chiar daca în ea se ascunde-o durere...
Ciobăniţa
Pe dealul din sat,
Sub pădure aşezat,
Un pâlc de mioare,
Paşte-n răzoare.
Oiţe ţurcane,
Cu iarbă în coarne,
Miei ne-nţărcaţi,
Şi-n piele pătaţi,
Straşnic vegheaţi,
De câinii grupaţi,
Sub fagul bătrân,
Lângă stăpân.
În a vântului şuier,
Se aude un fluier,
O doină de astru,
Cu sunet măiastru.
Pădurea străbate,
Iar păsări mirate,
Se-ntrec a cânta,
Şi-n zbor a dansa.
Mioarele pasc,
Sub doine de basm,
Încet le îngână,
Câinii din stână.
Întreci tu stăpână,
Şi cântul de zână,
Doineşti ciobăniţă,
Precum o crăiţă.
Cu părul de soare,
Dă turmei ocoale,
La miei le doineşte,
Cu triluri celeste.
A lor ciobăniţă,
Cu trup de zeiţă,
Cu chip îngeresc,
Şi mers nelumesc,
Cu pielea de lapte,
Cu buzele coapte,
Ochii safire,
Sclipind de iubire,
Îi poartă în braţe,
Le pune şi moaţe,
Roşii ca focul,
Să pască norocul.
Amurgul se-arată,
Câinii iar latră,
Ciobăniţa tresare,
În stâna apare.
Dinspre pădure,
Încep iarăşi să urle,
Lupii flămânzi,
Cu ochii bolânzi.
Din cingătoare,
Ia fluierul mare,
Şi începe uşor,
O doină de dor.
Lupii tot urlă,
Ciobăniţa din surlă,
Mai tare doineşte,
Pe lupi îmblânzeşte.
Se văd luminiţe,
În poieniţe,
Sunt ochii de lup,
Cum stau şi ascult.
Până în zori,
În câmp cu mohori,
Ciobăniţa doiniră,
Pe lupi îmblânziră.
A doua zi iar,
Un cântec bizar,
Doineşte cu foc,
Şi prinse în joc,
Oiţe cu lupi,
Miei cu căţei,
Lupi cu căţei,
Oiţe cu miei.
Ciobăniţa doineşte,
Pădurea huieşte,
Iarba mult creşte,
Stâna domneşte.
Другие стихотворения автора
Norocos, dar nu mereu
Norocos, dar nu mereu,
Și să știi, așa sunt eu,
Nu pot să fiu deștept întotdeauna,
Că mă țin de goluri, sau doar de una.
Goluri stau în calea mea,
Este una cea mai rea,
Ce din cale nu se duce,
Și necazuri ea aduce.
Autor: Nicoleta Postovan
Furnica
E ființă mică,
Harnică furnică,
Adună mâncare
Nu obosește, la soare.
Autor: Nicoleta Postovan
Strofă de patru versuri
Socoteala între mamă și pui
Undeva departe, trăiau nefericit ,o mamă și un pui. Și așa într o zi ,mama lui, se gândi să i oprească nerespectarea când veneau oaspeții și să fie mai politicos ,deoarece el era răsfățat, răutăcios și nu e cam bine să fii pentru toată viața ta, uite ,așa cum e el
Puiule, vino la mama, că îți fac eu, socoteală! , fiul ei venise nedumerit cu o înfățișare ciudată .
Ce mamă vreai ? Nu vezi că am obosit? Despre ce vorbești? Despre ce socoteală?, mama lui, dorea să l facă educat, pentru că educația pentru ea, e pe primul loc. Mama lui spuse:
De azi, înainte, nu mai faci nicio prostioară, măi băiete! Dacă azi o să mă câștigi la jocul de cuvinte ,îți dau treizeci de lei ,dar dacă pierzi, tot anul vei învăța și vei asculta profesorii, dacă nu vrei să fii bătut! , băiatul, dacă nu putea să facă nimic, o ascultă și începuse să se joace cu propria sa mamă. Dar problema lui, era că el, nu a învățat la școală și nu știa să se joace în așa fel de joc. Și să ghiciți, el a pierdut.
Mamă, mai dă mi o șansă! , dar ea, nu-i dădu această șansă în orice caz, dacă nu dorea să fie lovit peste față, pentru că pentru el fața e lucrul cel mai important. Fără acest lucru nu aveau să se îndrăgostească fetele. Când mama lui, a aflat despre asta, l-a dus, la o altă școală, în care din nou trecea clasa întâi, iar fiul ei, așa de tare o ruga să nu-l ducă la o altă școală , dar nimic, totul în zadar, cu mama lui, nu s-a primit, deoarece ea dorea, ca el , să învețe și să fie un băiat educat bine. Peste câteva zile, el a devenit puiul mamei ,cel mai deștept. Și cuvântul mamei a fost:
Să înveți bine la școală ,Vasilică!
Autor: Nicoleta Postovan
Îmi pare că va ninge-n toamnă
Îmi pare că va ninge-n toamnă,
Că e frig și e vânt mare,
Ploaie , ploaie multă toarnă,
Acuș, acuș de o să ningă .
Mă uit în fereastră și-i mai frig,
Fulgul vrea să vină,
Vreau pe toamnă s-o oblig,
Fulgul parcă dori să spună,
În țară să sosească,
Și pe noi să ne înveselească.
Fructele și legumele toamnei
Toamnă, toamnă,
Cu găleata apă toarnă,
Poama, poama,
Dulce ca și mama,
Dovlecei, dovlecei,
Gustoși și măricei,
Mere, mere frumușele,
Gustoșele, mititele,
Dar cu ele, dinții pierzi,
Și apoi nu îi mai vezi,
Cartofei, cartofei,
Îi înmoi cu ulei,
Ceapă, ceapă,
Parcă te înțeapă.
Autor: Nicoleta Postovan
1 Part Castelul misterios
Unde-va departe,
Stă un castel misterios,
De ce secrete are parte,
Frica stătea în os.
Mulți oameni au fost acolo,
Și nu s-au mai întors,
Deoarece nu era scăpare,
Din castelul cel mai mare.
La fiecare pas ,
Căprioare, iepurași,
Prințese ce erau doar imaginare,
Și mii de fluturași,
Dar oare unde dispăreau?
Cavalerii duși de rege,
Dar oare ce credeau?
Despre această lege.
Dar acolo e frumos,
Dar frica au avut-o,
Dar ei visau miraculos,
Ce era doar un vis care creea magia.
Dar tot facea imaginarea,
Era-ntuneric și pustiu,
Dar și totuși e magia,
Ce era și un coșmar.
Și nimeni n-au aflat,
Secretul din castel,
Și nimeni n-au aflat,
Secretul măricel.