Author Anișoara Iordache
Total
213 creationsRandom creations :)
Dor de casa
Suntem vise
Scantei intr-o suflare de pamant
Senin imi curg prin minte
Imagini de pe cand
Suava mângâiere a mamei
Ma legana incet
Cu de glasul blând si cânt de nanã
Ma adormea de seara
Cand noaptea peste zi se asterne
Si incetul iar se simte
Parca aievea apar
Frâmpturi de timp,
Pe prispa casei parintesti
Cand mama usa-mi deschidea
Mirosul nãbusit de cozonac
Ca o mireasma ma cuprinde
De parca ieri era pe cand…
Copilarie te zburdam pe camp
Si dealuri de padure
Plimbatum prin tot satul
Si pe inserate
Mama acasa ma striga.
Cu plita incinsa
Si cocoacea ce scrâsnea
De focul prins in soba.
Pe geam primveam afara
Cum omatul iar imbraca
Satul cu a sa haina alba
Mirific peisaj de iarna
Copilaria tu mi-o tesi.
Te rog sa mi fie o vesnicie
Din suflet sa nu pleci.
Soapte galagioase
ochi frumosi, negri, ca noaptea
in ei te uiti sa-ti gasesti calea.
calea catre vocea ta,
care-ti va patrunde mintea.
mintea nu te lasa a spune
ce gand iti tremura pe buze,
stiu ca tot ce vrei compune
sunt doar niste scuze.
propozitia nu se formeaza,
nici vocea nu se coloreaza.
privesc o fiinta, e ca un inger
ce dintr-o data-i lovit de fulger.
astept sa-i aud vocea,
care totusi parca vorbind tacea.
pentru ca tot ce poate spune
sunt doar niste soapte "bune".
i vad ochii care-i sclipesc
in timp ce ei imi povestesc
"vreau sa stii ca te iubesc,
imi pare rau, binele-ti doresc"
intind mana sa-l mangai
dar cred ca-l sâcâi,
pentru ca prin degete imi curge.
acum amintirea lui mi se prelinge
pe degetele care
simt cum el usor dispare.
si raman doar cu soaptele
care-l terminase.
usor, usor, cum "moare"
simt ca soarele rasare
dar el nu mai reapare
si astept si inca sper, ca totul sa se repare
soaptele, se aud iar si iar,
dar ii doar in capul meu.
stiu ca totul este in zadar
daca greseala mea n-o realizez si eu.
poate daca incerc,
sa nu ma mai invart in cerc
si sa nu mi las starea "pe altii"
voi rezolva "teoria" vietii.
vocea, propozitia soptita devine
tot mai galagioasa.
dar putin dupa, simt cum incet ma lasa
sa o "pun" in ordine.
devine tot mai inceata,
pana o atingere-mi simt din spate
este el, exact ca si alta data.
observ cum mi se ia o greutate.
poate ca tot ce era de facut
era sa nu mai fiu asa tacut,
si sa ma ocup de mine insumi.
nu sa mi las problema pe alte lumi.
Plictisit
Plictisit de povești pline de iubire,
plictisit de filmele pline cu crime,
plictisit de timpul fără tine,
lasă-mă un pic să-ți dăruiesc iubire.
Timpul fuge, cum fugi tu de mine,
stelele îți luminează a ta privire,
luna îmi ascunde copilul din mine,
visele mă fac nebun după tine.
Lasă-mă, Doamne, acolo în trecut,
lasă-mă, Doamne, că nu pot să o uit,
ochii ei frumoși ca două stele,
zâmbetul ei ce îmi dădea putere.
Sunt rămas în trecut și nu pot să uit,
cum mă priveai lăcrimând,ca un înger blând,
și îmi șopteai pe rând, cuvânt cu cuvânt,
că îmi va fi alături pe acest pământ.
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Copilărie cu iz dulce
Copilărie dragă,cu iz dulce,
Nu mă lăsa și nu te duce
Pe tărămul amintirilor eterne,
Unde trecerea nu te discerne..
Al tău miraj mă urmărește,
Din basme uitate îmi șoptește
Sub cerul fără pic de nori,
In lanul pestriț cu flori.
Să zburdăm mă chemi sfios,
Un cântec fredonezi,duios,
Pueril te-arunci în iarbă,
Din margarete -mi faci o salbă.
Pripit te pierzi în ceață
Într-o sumbră dimineață,
Eu adultă m-am trezit,
Tu in trecut te -ai risipit...
Off,timpule,mai stai pe loc,
Fluierând, să mă mai joc ..
✨ Testament
E-atât de mult în urmă și prea puțin în față,
Și firul care leagă sfârșitul de-nceput
Nu-l știu, dar nu îmi pasă, căci, în această viață,
Sunt un poet din clipa în care te-am văzut.
Disprețuiesc chemarea sclipirilor de aur
Și sterpa înțelepciune din biblioteci; și nu,
Nu cred în veșnicia cununilor de laur,
Căci lumea nu îmi poate / da ce îmi dai doar tu.
Puterea pământească nu îmi stârnește frica;
Doar carnea mea se-nchină la trupul tău iubit,
Iar sufletul — la Domnul din cer, că tu ești fiica
Lui și Te-a smuls din coasta-mi și Te-a însuflețit.
Prin tulburarea vremii trec ca un monstru simplu,
Legat fără scăpare de-al ochilor tăi lanț;
Dar fără tine-alături aș blestema tot timpul
Și-aș invoca diavoli într-un satanic danț.
Nu știu ce-i fericirea, dar dacă ea înseamnă
Să cauți pretutindeni ce-alături ai găsit,
Să ieși din tine însuți, să nu bolești în toamnă,
Să-ți crească-n sânge aripi — atunci sunt fericit.
A fost o vară lungă, cu ploi de foc și toane,
Dar inima-mi nebună s-a înălțat mai sus;
Și am umplut grădina Edenului cu poame
Și te-am urmat prin toate căderile, supus.
De viclenia morții nu ne-om putea ascunde,
Nici eu, nici tu. Voi trece cu împăcare prin
Cumplita încercare; voi înota sub unde,
Știind că, pân’ la maluri, ne-om despărți puțin…
Și dacă mâine, poate, nu va mai fi un soare,
Și dacă scufundarea se va-ntâmpla urgent,
Îți las aceste versuri ca ultima chemare,
Ca o mărturisire sau ca un testament.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Diagnosticul: Tu
anca_nistor
6 October
Cutremurător de frumoase aceste versuri! Felicitări!
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 October
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 October
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 October
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 October
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 October
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 October
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 October
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 October
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 September
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.