Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 29 июля 2023
Added in favorites: 1
Views: 616
Poems in the same category
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
Toamnă după toamnă
Toamnă după toamnă mă întreb
De ce ard frunze de noiembrie
Într-un suflet trecut și pierdut
Și de ce primăvara înmugurește?
Căci de ce mai arde ca să înmugurească
Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.
Curcubeul sunetelor
Cerul crepuscular este
indigo-portocaliu,
o simfonie. Lumina
este absorbită; se descompune
în fotoni. O stea moare
în univers. Devine iubire.
Întunericul este atras de
cuanta de energie;
este infinit și înghețat în sine
atunci când pătrunde
sinele fierbinte al luminii.
Vântul îmbrățișează fiorul
macilor nepalezi ~
frumuseți hipnotice și
pete roșii pe
un lan de grâu
ce așteaptă secerișul~
scutură zgomotos galbenul obosit;
albastrul astral vibrează și
poate fi auzit ~
acorduri de jazz și
bluesuri în progresie;
versuri despre oamenii
învăluiți în frunze,
o dragoste sfântă și
un curcubeu sonor.
Melancolie de George Bacovia în finlandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoliaa
Mikä kanto, mikä itku syksyllä...
Ja villi puu ulvoo -
Kuuluu simpukoissa puomi,
Ja nainen aloittaa säälittävämmin.
- Kuuntele sinä, okei, kulta,
Älä itke äläkä pelkää -
Kuule kuinka kovaa, syvyydestä,
Maa hänelle kutsuu meitä...
dintr-un codru inserat
Dintr-un codru înserat,soarele apune.
Păsarile zboara-n stol spre cuiburile lor.
Pasarele mici si mari bat din aripi ca sa zboare
Noaptea cu al ei suspin,
Se lasa peste zare!!
Cine ne ajută -sinistrații-
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit
Șuvoaile se duc la vale
Cu tot ce în viață am avut .
De câte ori mă încearcă soarta ,
Destinul greu, de zeci de ani
Că pierd pe rând tot ce adun,
Recoltele-s făcute scrum.
Din norii grei ne cade piatră
Sfărâmă tot pe unde cade,
Mă doare sufletul ce văd
Că nu a mai rămas din casă.
Sătenii mei sunt năuciții
De ce Doamne ne tot loviți ?
Noi și așa o ducem prost ,
Învățați ,să ținem post!...
Ce foamete va fi la noi !...
Recoltele-s toate în noroi
Ce vom mai pune oare-n oală?
E cineva căruia îi pasă
De așa soartă nemiloasă?
Toamnă după toamnă
Toamnă după toamnă mă întreb
De ce ard frunze de noiembrie
Într-un suflet trecut și pierdut
Și de ce primăvara înmugurește?
Căci de ce mai arde ca să înmugurească
Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.
Curcubeul sunetelor
Cerul crepuscular este
indigo-portocaliu,
o simfonie. Lumina
este absorbită; se descompune
în fotoni. O stea moare
în univers. Devine iubire.
Întunericul este atras de
cuanta de energie;
este infinit și înghețat în sine
atunci când pătrunde
sinele fierbinte al luminii.
Vântul îmbrățișează fiorul
macilor nepalezi ~
frumuseți hipnotice și
pete roșii pe
un lan de grâu
ce așteaptă secerișul~
scutură zgomotos galbenul obosit;
albastrul astral vibrează și
poate fi auzit ~
acorduri de jazz și
bluesuri în progresie;
versuri despre oamenii
învăluiți în frunze,
o dragoste sfântă și
un curcubeu sonor.
Melancolie de George Bacovia în finlandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoliaa
Mikä kanto, mikä itku syksyllä...
Ja villi puu ulvoo -
Kuuluu simpukoissa puomi,
Ja nainen aloittaa säälittävämmin.
- Kuuntele sinä, okei, kulta,
Älä itke äläkä pelkää -
Kuule kuinka kovaa, syvyydestä,
Maa hänelle kutsuu meitä...
dintr-un codru inserat
Dintr-un codru înserat,soarele apune.
Păsarile zboara-n stol spre cuiburile lor.
Pasarele mici si mari bat din aripi ca sa zboare
Noaptea cu al ei suspin,
Se lasa peste zare!!
Other poems by the author
transfigurare 1/10
adevărul-ca o pradă,
îl mirosim din toate
direcțiile.
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei
strălucesc
în noapte.....
doar marea/3
ascultând
bătăile fierbinți
ale timpului de așteptare,
ornat cu ofrandele veacurilor,
ating
respiratia cititorului, ce cotrobăie
prin odăile cărților.
transfigurare 1/10
adevărul-ca o pradă,
îl mirosim din toate
direcțiile.
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei
strălucesc
în noapte.....
doar marea/3
ascultând
bătăile fierbinți
ale timpului de așteptare,
ornat cu ofrandele veacurilor,
ating
respiratia cititorului, ce cotrobăie
prin odăile cărților.