Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 29 iulie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 633
Poezii din aceiaşi categorie
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul demult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Nervi de toamnă de George Bacovia în olandeză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Herfst zenuwen
Het is herfst, het ritselt, het is slaap...
De bomen op straat zuchten;
Hij hoest, hij huilt, hij is leeg...
En het is koud en het is mistig.
Geliefden, zieker, verdrietiger,
Op de wegen maken ze vreemde gebaren -
En vertrekt, uit de eeuwige slaap,
Ze vallen zwaar en nat.
Ik blijf, en ik ga, en ik kom terug,
En geliefden maken mij diep bedroefd -
Ik heb zin om zinloos te lachen,
En het is koud en het is mistig.
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Frunze
Frunze adormite pe iarbă
Și pe ele calc cu mare prudență
Să nu le strivesc,să stred urmele toamnei
Și crunta iarnă ce va să vină
Să le strivească ea sub zăpada nemiloasă
Și din frunze ți-am împletit o coroană
Pentru tine,Regina Toamnei
Te-am încununat regina naturii.
Frunzele în tăcere iși plang lacrimile
Ascunse în formă de rouă
Iși duc dorul ascuns în seva lor.
IARNA
Printre pomii fara frunze,
Fara pasari,fara gaze,
A inceput de ieri sa cearna,
Fulgii zglobii,Baba iarna.
Imbracata in trei cojoace,
Si cu vantul care toarce
A acoperit,cat cuprinde,
Cu zapada cat se intinde.
Totu-i alb,zapada-i mare,
Pe derdelus zapada-i mare.
Copii cu sanii multe,
Urca,coboara pe-ntrecute.
Un copil c-o sanie mare,
Aluneca repede la vale,
Se rastoarna intr-un tufis,
De unde se ridica pe furis.
Baba iarna le zambeste,
Si pe copii ii multumeste.
Care zburda pe derdelus,
Unii alunecand pe ghetus.
Seara se intorc acasa,
Cu gandul la masa,
Pe care mmele ,cu zor,
Au pregatit-o copiilor.
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Doar un felinar
-orașul de ruina-
Pe patul de frunze doar praful se adună,
Si aleea de pietre i verde de rod,
Un tainic cocor o veste rasunǎ,
Nici urma de om nu i in glod.
Orasul scufundă dorinte uitate,
Casute cu reci amintiri,
Destine pe veci sunt legate,
In locul demult,cu iubiri.
In jur numai zdrente aruncate,
Nădejdi murdare n nevoi,
Trăirile sunt iarasi spălate
Intr un cerc vicios de valori.
Rugina preia armistitiu,
Cand norii de poznă sunt grei,
Si dorul de casă se frange,
In bezna asediatǎ n polei.
Doar un Felinar mai arde,
Pe drumul din inima lor,
Caci umbra se pierde in noapte
Curmând sperante ce mor.
Din stâncă,cetatea, sălbatic declină,
Si podul de lemn sa cadă nu vrea,
Padurea din poza culoarea alinǎ
Cand lumea incet disparea.
Pe o fereastra spartă de ură meschină,
Se vede o statuie patată in timp,
A unuia care juraminte suprimă,
Celor ce credeau intr un domn ratacit.
In raul de langă o moara stricată,
Curg vorbe cernute etern in neant,
Si valea de aur cu spini e placată,
Cand patosul vietii se uită galant.
O ceată se lasă pe ntregul tinut,
Căci lupta cu timpu i pierdută,
Soldatul amintirilor vesnic cazut,
In urma lăsând,Oarsul de ruina.
Nervi de toamnă de George Bacovia în olandeză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Herfst zenuwen
Het is herfst, het ritselt, het is slaap...
De bomen op straat zuchten;
Hij hoest, hij huilt, hij is leeg...
En het is koud en het is mistig.
Geliefden, zieker, verdrietiger,
Op de wegen maken ze vreemde gebaren -
En vertrekt, uit de eeuwige slaap,
Ze vallen zwaar en nat.
Ik blijf, en ik ga, en ik kom terug,
En geliefden maken mij diep bedroefd -
Ik heb zin om zinloos te lachen,
En het is koud en het is mistig.
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Frunze
Frunze adormite pe iarbă
Și pe ele calc cu mare prudență
Să nu le strivesc,să stred urmele toamnei
Și crunta iarnă ce va să vină
Să le strivească ea sub zăpada nemiloasă
Și din frunze ți-am împletit o coroană
Pentru tine,Regina Toamnei
Te-am încununat regina naturii.
Frunzele în tăcere iși plang lacrimile
Ascunse în formă de rouă
Iși duc dorul ascuns în seva lor.
IARNA
Printre pomii fara frunze,
Fara pasari,fara gaze,
A inceput de ieri sa cearna,
Fulgii zglobii,Baba iarna.
Imbracata in trei cojoace,
Si cu vantul care toarce
A acoperit,cat cuprinde,
Cu zapada cat se intinde.
Totu-i alb,zapada-i mare,
Pe derdelus zapada-i mare.
Copii cu sanii multe,
Urca,coboara pe-ntrecute.
Un copil c-o sanie mare,
Aluneca repede la vale,
Se rastoarna intr-un tufis,
De unde se ridica pe furis.
Baba iarna le zambeste,
Si pe copii ii multumeste.
Care zburda pe derdelus,
Unii alunecand pe ghetus.
Seara se intorc acasa,
Cu gandul la masa,
Pe care mmele ,cu zor,
Au pregatit-o copiilor.
Alte poezii ale autorului
flux de poeme naani /60
strămoșii
ducând pe umeri
războaie si foamete
n-au trădat patria
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
disensiuni/9
la fereastră,
un bonsai de pin de pădure
limpezește
a cerului față.
÷
plane rotative de percepție
prind in tentacule
voința.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
stihuri diamantine //11
șarpele
inteligent viclean
înșelând iluzionând
a fost aruncat pe pământ-
simbolizând unirea teluricului cu cerul
prima viețuitoare a universului
uroborus
flux de poeme naani /60
strămoșii
ducând pe umeri
războaie si foamete
n-au trădat patria
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
disensiuni/9
la fereastră,
un bonsai de pin de pădure
limpezește
a cerului față.
÷
plane rotative de percepție
prind in tentacule
voința.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
stihuri diamantine //11
șarpele
inteligent viclean
înșelând iluzionând
a fost aruncat pe pământ-
simbolizând unirea teluricului cu cerul
prima viețuitoare a universului
uroborus