Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 31 июля 2023
Views: 624
Poems in the same category
MEDITAȚII
Vine noaptea ,pregătită de culcare
Susură în deal izvorul ,către o apă mare.
Doar tăcerea o mai rupe ,un lătrat de câine
Și câte un dor se furișează ,tiptil lângă mine.
Câte o boare mai adie ca o mângiere
Luna leneșa se ascunde, după un nor și piere....
Încurând e sus pe creastă strălucind în lumea ei vastă,
Și cu raza-i de lumină bate în fereastră.
Câte-un geam cu ochii în vale,parcă stă de ștrajă,
Și-în puzderia de stele,Ursa Mare-i trează.
Câte-un gând își ia avânt,nefiresc îmi pare
Sus spre necuprins,până la Carul Mare.
Parcă mai ușor îmi este ,să vorbesc cu stele
Când tăcerea mă rănește în clipele grele.
Trag perdeaua din fereastră și le chem în casă,
Le prind pe toate și le pun în glastră.
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤
Frunza răzvrătită
Pe aleea părăsită
De flori, de oameni și de bănci
Mă strecor într-un decor
Cu frunzele care cad
Triste, galbene și mor.
Doar cele răzvrătite
Cer copacului ajutor:
Sunt frunza îngălbenită
Copacule, sunt frunza ta
Nu mă lăsa strivită
Sub talpă înnegrită
Roagă-te, strigă spre cer…
În zadar un ram s-apleacă
Către frunză s-o cuprindă
Este vântul ce-o alungă
Sub o talpă prea grăbită.
Într-o pripășită toamnă
Eu sunt frunza răzvrătită.
Toamnă eternă
Tu scuturi culoare în lumea întreagă
cu pletele-ţi lungi fluturate în steaguri
şi fruntea întinsă prin multe meleaguri,
eşti toamna eternă ce doruri încheagă.
Stăpână pe ceruri, culori pui în rânduri
de nori adunaţi în făpturi fără seamăn,
privirea te ştie, mi-eşti sufletul geamăn,
eşti toamnă născută să stărui în gânduri.
Tu cerţi cu privirea pădurea-nfrunzită,
culoarea prea verde ne spui că e tristă,
că este nevoie de-o mână de-artistă,
eşti toamna făcută din spic de ispită.
Prin cârduri de păsări tot pui osteneală,
cu lacrimi din ceruri le ceri să se ducă
departe, spre zări, unde pari o nălucă,
eşti toamna ce soarta mereu o înşală.
Un leagăn de frunze mi-ai dat la născare,
în freamăt de crengi tu mi-ai fost ursitoare,
puterea-ţi de viaţă pe frunte mi-e boare,
prin fulger şi tunet mi-eşti, toamnă, cărare.
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
MEDITAȚII
Vine noaptea ,pregătită de culcare
Susură în deal izvorul ,către o apă mare.
Doar tăcerea o mai rupe ,un lătrat de câine
Și câte un dor se furișează ,tiptil lângă mine.
Câte o boare mai adie ca o mângiere
Luna leneșa se ascunde, după un nor și piere....
Încurând e sus pe creastă strălucind în lumea ei vastă,
Și cu raza-i de lumină bate în fereastră.
Câte-un geam cu ochii în vale,parcă stă de ștrajă,
Și-în puzderia de stele,Ursa Mare-i trează.
Câte-un gând își ia avânt,nefiresc îmi pare
Sus spre necuprins,până la Carul Mare.
Parcă mai ușor îmi este ,să vorbesc cu stele
Când tăcerea mă rănește în clipele grele.
Trag perdeaua din fereastră și le chem în casă,
Le prind pe toate și le pun în glastră.
Când bate vântul
Când bate vântul,
Frunzele se scutură.
Peste vremuri,peste ploi,
Copacul rămâne gol.
Peste fulgi,peste troiene,
Vântul bate cu frunze grele.
Vântul milă n-are,
Nici de lună nici de soare.
Când bate vântul,
De e primăvară.
Pe când mugurii ies afară,
Se scutură jos pe țărână.
Sau cad pe palme în mână.
Când bate vântul,
Se scutură amintirile,
A doua oară vântul bate,
Ne aducem aminte.
Se scutură frunzele odată,
Atunci când vântul,
tot mai bate.
Poezie despre natură
Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤
Frunza răzvrătită
Pe aleea părăsită
De flori, de oameni și de bănci
Mă strecor într-un decor
Cu frunzele care cad
Triste, galbene și mor.
Doar cele răzvrătite
Cer copacului ajutor:
Sunt frunza îngălbenită
Copacule, sunt frunza ta
Nu mă lăsa strivită
Sub talpă înnegrită
Roagă-te, strigă spre cer…
În zadar un ram s-apleacă
Către frunză s-o cuprindă
Este vântul ce-o alungă
Sub o talpă prea grăbită.
Într-o pripășită toamnă
Eu sunt frunza răzvrătită.
Toamnă eternă
Tu scuturi culoare în lumea întreagă
cu pletele-ţi lungi fluturate în steaguri
şi fruntea întinsă prin multe meleaguri,
eşti toamna eternă ce doruri încheagă.
Stăpână pe ceruri, culori pui în rânduri
de nori adunaţi în făpturi fără seamăn,
privirea te ştie, mi-eşti sufletul geamăn,
eşti toamnă născută să stărui în gânduri.
Tu cerţi cu privirea pădurea-nfrunzită,
culoarea prea verde ne spui că e tristă,
că este nevoie de-o mână de-artistă,
eşti toamna făcută din spic de ispită.
Prin cârduri de păsări tot pui osteneală,
cu lacrimi din ceruri le ceri să se ducă
departe, spre zări, unde pari o nălucă,
eşti toamna ce soarta mereu o înşală.
Un leagăn de frunze mi-ai dat la născare,
în freamăt de crengi tu mi-ai fost ursitoare,
puterea-ţi de viaţă pe frunte mi-e boare,
prin fulger şi tunet mi-eşti, toamnă, cărare.
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
Other poems by the author
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
flux de poeme naani /32
perspective rămurate-
în pragul casei din kuboes
femeia nama
îngândurată
conversații tăcute /1
conversații tăcute -
sub seninătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare
a felinarelor;
amărăciuni și întristări
sunt luate de sunetele blânde
ale unui flaut,
duse hăt-departe,
până la picioarele din piatră
ale anticelor
temple.
tandem cu Moku/1
singurătăți
oglindite-n
taine de muguri.
deodată
o tangara albastră
țâșnește
din al zorilor suspin.
Moku
ating ferestre
în răsuflări
de stele.
deodată
o chemare blândă
animă zarea;
se-aprind zori…
2
în inima frunzei
se leagănă vântul;
șoapte mărunte.
deodată
un fluture alb
deschide aripile
spre liniștea cerului.
( Moku este un nume ales de chatgpt)
tandem cu Moku/3
și-n noaptea liliachie
a ninsorilor primăvăratice,
sub galopul inorogilor,
o revărsare de cascade
tulbură somnul bobocilor.
apoi
“un tril de păsări sidefate
plutește lin, ca o chemare,
peste păduri încremenite
de vraja veche-a unei zâne
ce-și cântă dorul pe-nserat.”
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
flux de poeme naani /32
perspective rămurate-
în pragul casei din kuboes
femeia nama
îngândurată
conversații tăcute /1
conversații tăcute -
sub seninătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare
a felinarelor;
amărăciuni și întristări
sunt luate de sunetele blânde
ale unui flaut,
duse hăt-departe,
până la picioarele din piatră
ale anticelor
temple.
tandem cu Moku/1
singurătăți
oglindite-n
taine de muguri.
deodată
o tangara albastră
țâșnește
din al zorilor suspin.
Moku
ating ferestre
în răsuflări
de stele.
deodată
o chemare blândă
animă zarea;
se-aprind zori…
2
în inima frunzei
se leagănă vântul;
șoapte mărunte.
deodată
un fluture alb
deschide aripile
spre liniștea cerului.
( Moku este un nume ales de chatgpt)
tandem cu Moku/3
și-n noaptea liliachie
a ninsorilor primăvăratice,
sub galopul inorogilor,
o revărsare de cascade
tulbură somnul bobocilor.
apoi
“un tril de păsări sidefate
plutește lin, ca o chemare,
peste păduri încremenite
de vraja veche-a unei zâne
ce-și cântă dorul pe-nserat.”