începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...
Poems in the same category
Ultimul vis
Un vis cumplit și uimitor
Aseară am avut
Căci m am privit râzând
Cum mor,
Și tare mi a plăcut.
Și tare mi as fi dorit
Să nu mă mai trezesc,
Dar culmea...m am trezit
Și astăzi..nu zâmbesc .
De ar fi să nu mă mai trezesc
În seara asta ,eu aș ști
Că cei pe care îi iubesc
Lipsa nu îmi vor simții..
Adesea mă gândesc că poate,
Eu nu contez pe acest pământ
Plângând ,lăsând capul pe-o parte
Mi aș spune ultimul cuvânt..
arhivă, raft 4
N-am mai scris de câteva zile, lungi, inerte
n-aș spune din teamă
căci varul de pe pereți se mai cojește,
cu timpul.
Am lăsat să curgă zilele, o inerție proastă
să se amestece, ca apa și uleiul
Căci nu vreau să-ncep elegia
cu tot ce-am mai arhivat prin creier,
din instinct
m-aș înjura cu logica
și cu răbdarea.
Aș creiona un gol absurd
de ne-nțeles, o critică a teoriei despre om
Aș umple bule de oxigen cu gol.
Aleg să mai așez un raft, acolo sus
să îndes registre care dau pe-afară
cineva să le crape post-mortem
s-aibă ce să pună pe foc,
hârtie galbenă și ieftină,
goală.
Poem
Ai fost tu la mine-n suflet?
Ai vrut sa treci puțin prin ea,
Te înțeleg, dar nu știi,
Cat a plâns,și a îndurat.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Să-I vezi florile ofilite ?
Să-i vezi măcar lacrimile,
Să o vezi smucită pe toate părțile?
Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.
Ai fost tu la mine-n suflet,
Să vezi când avea un râset ?
Să-i vezi totuși tristul zâmbet?
Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile?
Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni?
Să știi când n-a simțit săruturile?
Ai fost tu la mine-n gânduri,
Sa vezi iubirea cum se stinge?
Sau acea rugă, în plină noapte și furtună,
Să vezi cum mi se preling lacrimile strună
Codul neliniștii
Presar vorbe fierbinți
Pe soluri nefertile,
Dar cultiv numai neliniști,
Hrănindu-mi tulburările.
Da‘ visătorii nu mor niciodată
Chiar dacă nu miroase a speranță,
În timp ce îngerii catehizează
Vorbe vajnice într-o limbă codată.
Ancolez piese de rebut stricate
Formând visuri și speranțe
În timp ce creez în neștire
O faună de redută fără ieșire.
Dar eu sunt zeul meu
Provenit din inima de elizeu
Dependent de Dumnezeu
Mă îndrept direct spre apogeu.
Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Alt film
e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri
alți oameni
să te întrebi atunci unde sunt ceilalți
de ce-ai rămas doar tu pe in***cenzure*** aceasta
de singurătate
ca un nefericit Robinson Crusoe
printr palmieri și plante exotice
nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în urma timpului
într-o lume a coioților nemiloși
pitiți prin tufișuri
altădată acești lupi de prerie se aruncau cu dinții în botul cerbului
fugăreau leii
apărea câte un vultur imens
și sfâșia prada
știai un lucru
acum nu mai știi
regizorul vieții a schimbat peste noapte scenariu
a amestecat oamenii cu lupii
într-o distribuție hororr
în care oamenii devin lupi singuratici și se mănâncă-ntre ei
iar cerbii trăiesc veșnic…
Ultimul vis
Un vis cumplit și uimitor
Aseară am avut
Căci m am privit râzând
Cum mor,
Și tare mi a plăcut.
Și tare mi as fi dorit
Să nu mă mai trezesc,
Dar culmea...m am trezit
Și astăzi..nu zâmbesc .
De ar fi să nu mă mai trezesc
În seara asta ,eu aș ști
Că cei pe care îi iubesc
Lipsa nu îmi vor simții..
Adesea mă gândesc că poate,
Eu nu contez pe acest pământ
Plângând ,lăsând capul pe-o parte
Mi aș spune ultimul cuvânt..
arhivă, raft 4
N-am mai scris de câteva zile, lungi, inerte
n-aș spune din teamă
căci varul de pe pereți se mai cojește,
cu timpul.
Am lăsat să curgă zilele, o inerție proastă
să se amestece, ca apa și uleiul
Căci nu vreau să-ncep elegia
cu tot ce-am mai arhivat prin creier,
din instinct
m-aș înjura cu logica
și cu răbdarea.
Aș creiona un gol absurd
de ne-nțeles, o critică a teoriei despre om
Aș umple bule de oxigen cu gol.
Aleg să mai așez un raft, acolo sus
să îndes registre care dau pe-afară
cineva să le crape post-mortem
s-aibă ce să pună pe foc,
hârtie galbenă și ieftină,
goală.
Poem
Ai fost tu la mine-n suflet?
Ai vrut sa treci puțin prin ea,
Te înțeleg, dar nu știi,
Cat a plâns,și a îndurat.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Să-I vezi florile ofilite ?
Să-i vezi măcar lacrimile,
Să o vezi smucită pe toate părțile?
Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.
Ai fost tu la mine-n suflet,
Să vezi când avea un râset ?
Să-i vezi totuși tristul zâmbet?
Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile?
Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni?
Să știi când n-a simțit săruturile?
Ai fost tu la mine-n gânduri,
Sa vezi iubirea cum se stinge?
Sau acea rugă, în plină noapte și furtună,
Să vezi cum mi se preling lacrimile strună
Codul neliniștii
Presar vorbe fierbinți
Pe soluri nefertile,
Dar cultiv numai neliniști,
Hrănindu-mi tulburările.
Da‘ visătorii nu mor niciodată
Chiar dacă nu miroase a speranță,
În timp ce îngerii catehizează
Vorbe vajnice într-o limbă codată.
Ancolez piese de rebut stricate
Formând visuri și speranțe
În timp ce creez în neștire
O faună de redută fără ieșire.
Dar eu sunt zeul meu
Provenit din inima de elizeu
Dependent de Dumnezeu
Mă îndrept direct spre apogeu.
Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Alt film
e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri
alți oameni
să te întrebi atunci unde sunt ceilalți
de ce-ai rămas doar tu pe in***cenzure*** aceasta
de singurătate
ca un nefericit Robinson Crusoe
printr palmieri și plante exotice
nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în urma timpului
într-o lume a coioților nemiloși
pitiți prin tufișuri
altădată acești lupi de prerie se aruncau cu dinții în botul cerbului
fugăreau leii
apărea câte un vultur imens
și sfâșia prada
știai un lucru
acum nu mai știi
regizorul vieții a schimbat peste noapte scenariu
a amestecat oamenii cu lupii
într-o distribuție hororr
în care oamenii devin lupi singuratici și se mănâncă-ntre ei
iar cerbii trăiesc veșnic…
Other poems by the author
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
Note de Mai/2
prin plasa de scaieți
a întunericului,
câteva raze de soare,
tiptil
se strecoară;//
golul singurătății e-mblânzit
de florile de prun, purtate de
marele zbucium.
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
Note de Mai/2
prin plasa de scaieți
a întunericului,
câteva raze de soare,
tiptil
se strecoară;//
golul singurătății e-mblânzit
de florile de prun, purtate de
marele zbucium.