Category: Thoughts
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 10 апреля 2024
Added in favorites: 2
Views: 846
Poems in the same category
Armura sau porțile deschise
Sunt oameni în fața cărora
Sufletul meu trebuie sa poarte armura.
Mi-e teama de săgețile ochilor lor,
Otrăvite de ura..
Și sunt oameni pentru care
Inima mea își deschide porțile toate ,
Și blânda strălucire din privirea lor
O umplu cu lumini atât de minunate..
Alegeri imposibile
pare destul de complicat s-o iei de la capăt
fără să știi dacă nu va fi tot cum a fost
nimeni nu poate să-ți răspundă
la această întrebare esențială
ca să fii pe deplin sigur
pentru că altfel
ar fi tragic
și nu văd cum ai mai putea începe încă o dată
fără să pui o virgulă
pare destul de complicat să-ți cauți înc-o dată
iubirea
să te întorci la aceeași femeie eșuată ca un Boeing 747
pe Calea Moșilor
(un fel de seherezada din O mie și una de nopți
în reprezentarea lui Picasso!)
perorând despre cum te-ai arunca tu de pe cel mai înalt vârf
al planetei Pământ
din dragoste
iar ea
ca toate femeile
să te creadă
ba chiar să și verse o lacrimă
pare la fel de complicat să pui între paranteze
această ecuație
în care moartea e singura necunoscută
altcineva trage dedesubt linia
noi fiind întotdeauna sub linie
un șir de numere iraționale
de adunat sau scăzut
după anumite reguli strict matematice
cum ar fi implicația logică⇒ sau operatorul pentru negație ¬
Cântec de flaut
simți fulgii aceștia cum cad peste noi
și ne îngroapă în giulgiuri
îți tremură mâna înghețată de frig
sigur îți tremură și inima
să nu te sperii
de urletul lupului singuratic
din pustiu
de strălucirea sticloasă a lunii
înfiptă ca o suliță a lui Ahile
în inima cerului
visul din noi devine tot mai alb
orbitor
ne pierdem în argintul fluid al zăpezii
ca într-un clinchet inefabil de clopoțel
n-am mai văzut atâta risipă amețitoare de alb
și de liniște
într-un gând
bătrânul pictor de stele pictează cireși înfloriți
în mijlocul iernii
noi sfredelim tuneluri și igluuri pe sub nămeți
zgribulind
spre luna lui Marte…
Recitaluri - SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur... este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită....de întrega lună plină.
Fractalii
Nu am nevoie de întreg Pământul,
dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,
un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,
sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,
( a sparge în fragmente!),
redenumit fractal.
.
În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister,
o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,
de la cristalele de gheață ale lui Fournier,
l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută
.
Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,
desprinse de origini în mod accidental,
sunt similare cu tiparul mumă
și pot oricând să se întoarcă în original,
urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal.
.
Nu am nevoie de întreg Pământul,
dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,
un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,
sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,
( a sparge în fragmente!),
redenumit fractal.
În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister,
o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,
de la cristalele de gheață ale lui Fournier,
l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută
.
Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,
desprinse de origini în mod accidental,
sunt similare cu tiparul mumă
și pot oricând să se întoarcă în original,
urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal...
Who loves the Sun
Who loves the Sun, loves the Moon, looks up to the Stars and feels the wind. Who loves the Sun is letting all the pores to get the full caressing from the rays and the warmth from Sun's close proximity, even if is on the other side of the world. We shine like a Sun, we shine with the Sun and we are the wind from the whispers of the Moon. Who loves the Sun, My little Star?
Armura sau porțile deschise
Sunt oameni în fața cărora
Sufletul meu trebuie sa poarte armura.
Mi-e teama de săgețile ochilor lor,
Otrăvite de ura..
Și sunt oameni pentru care
Inima mea își deschide porțile toate ,
Și blânda strălucire din privirea lor
O umplu cu lumini atât de minunate..
Alegeri imposibile
pare destul de complicat s-o iei de la capăt
fără să știi dacă nu va fi tot cum a fost
nimeni nu poate să-ți răspundă
la această întrebare esențială
ca să fii pe deplin sigur
pentru că altfel
ar fi tragic
și nu văd cum ai mai putea începe încă o dată
fără să pui o virgulă
pare destul de complicat să-ți cauți înc-o dată
iubirea
să te întorci la aceeași femeie eșuată ca un Boeing 747
pe Calea Moșilor
(un fel de seherezada din O mie și una de nopți
în reprezentarea lui Picasso!)
perorând despre cum te-ai arunca tu de pe cel mai înalt vârf
al planetei Pământ
din dragoste
iar ea
ca toate femeile
să te creadă
ba chiar să și verse o lacrimă
pare la fel de complicat să pui între paranteze
această ecuație
în care moartea e singura necunoscută
altcineva trage dedesubt linia
noi fiind întotdeauna sub linie
un șir de numere iraționale
de adunat sau scăzut
după anumite reguli strict matematice
cum ar fi implicația logică⇒ sau operatorul pentru negație ¬
Cântec de flaut
simți fulgii aceștia cum cad peste noi
și ne îngroapă în giulgiuri
îți tremură mâna înghețată de frig
sigur îți tremură și inima
să nu te sperii
de urletul lupului singuratic
din pustiu
de strălucirea sticloasă a lunii
înfiptă ca o suliță a lui Ahile
în inima cerului
visul din noi devine tot mai alb
orbitor
ne pierdem în argintul fluid al zăpezii
ca într-un clinchet inefabil de clopoțel
n-am mai văzut atâta risipă amețitoare de alb
și de liniște
într-un gând
bătrânul pictor de stele pictează cireși înfloriți
în mijlocul iernii
noi sfredelim tuneluri și igluuri pe sub nămeți
zgribulind
spre luna lui Marte…
Recitaluri - SINGURĂTATE
Ador amurgul ce se lasă,
Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,
Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie
Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.
Te iubesc și vreau să te am alături
În nopțile reci aș vrea ca să te am;
Mi-ai fost mereu tot mai aproape
Deci nu vreau ca să mai pleci.
Tot ce e în jur... este al meu,
De la pământ până la cer.
Vreau să fiu singură în nopțile senine
Iubită....de întrega lună plină.
Fractalii
Nu am nevoie de întreg Pământul,
dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,
un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,
sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,
( a sparge în fragmente!),
redenumit fractal.
.
În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister,
o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,
de la cristalele de gheață ale lui Fournier,
l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută
.
Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,
desprinse de origini în mod accidental,
sunt similare cu tiparul mumă
și pot oricând să se întoarcă în original,
urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal.
.
Nu am nevoie de întreg Pământul,
dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,
un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,
sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,
( a sparge în fragmente!),
redenumit fractal.
În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister,
o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,
de la cristalele de gheață ale lui Fournier,
l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută
.
Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,
desprinse de origini în mod accidental,
sunt similare cu tiparul mumă
și pot oricând să se întoarcă în original,
urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal...
Who loves the Sun
Who loves the Sun, loves the Moon, looks up to the Stars and feels the wind. Who loves the Sun is letting all the pores to get the full caressing from the rays and the warmth from Sun's close proximity, even if is on the other side of the world. We shine like a Sun, we shine with the Sun and we are the wind from the whispers of the Moon. Who loves the Sun, My little Star?
Other poems by the author
Rege renegat...
Mă doare când te văd cum plângi după altul,
Îmi vine să sar de la 12 să-nbrățișez asfaltul,
Pe cealaltă lume să-mi construiesc regatul,
Și să aștept ca eu să fiu regele tău, nu altul.....
Sunt un rege renegat,
Care luptă pentru același vis,
Am să construiesc un regat
Pentru cea căreia iubire eternă i-am promis......
Am să mor de durere,
Am să mor de dragul tău,
O să renasc din durere,
O să renasc de dragul tău......
Sunt un suflet blestemat,
Și am un vis nemuritor,
Aruncămă în război dezarmat,
Și pentru tine am să ies învingător......
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Lacrimă de gheață...
Lasă-mă să mor în lumea mea
Sufletul meu să devin-o stea
Stea căzătoare
Vreau să rămân fără suflare
La-mea suferință n-am alinare
La capul meu s-ardă o lumânare
Am eșuat complet l-această încercare
Sătul de suferință și lacrimi amare
Pășesc ușor pe a iadului cărare
Sufletul să-mi ardă precum o cometă
Cuprins de focul iubirii ce n-o regretă
Urechile mele s-audă
Pentru ultima dată vocea ei plăpândă
Cum plânge și suspină
Crezând că destinu-i de vină
Ochii mei nu o să vadă
Cum din ochii ei o lacrimă o să cadă
O lacrimă de gheață
Pentru c-am plecat din această viață
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Etapă
Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte,
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte
Au început întrebări să apară
Legate de nesimnificativa existență
Luciditatea a început să dispară
În timp ce mă îngropam în dependență
Gândurile au început să-mi dispară
Pentru prima dată eram liniștit,
Sufletul a încetat să mă mai doară
Amintirile s-au pierdut la asfințit,
Până la răsărit sunt altă persoană
Mă desprind de eu cel care sunt,
Las în urmă a suferinței coroană
Cea care m-a făcut cea ce sunt...
Spune-mi că vei fi a mea...
Regretele mă apasă,
Nimic nu-i întâmplător,
Vino lângă mine și spune-mi că-ți pasă,
Vino și nu mă lăsa să mor.......
Mai dă-mi o dată dulcele tău sărut,
Mai oferă-mi puțin din dragostea ta,
Spune-mi că nu te-am pierdut,
Și încă vrei să fi a mea.......
Rege renegat...
Mă doare când te văd cum plângi după altul,
Îmi vine să sar de la 12 să-nbrățișez asfaltul,
Pe cealaltă lume să-mi construiesc regatul,
Și să aștept ca eu să fiu regele tău, nu altul.....
Sunt un rege renegat,
Care luptă pentru același vis,
Am să construiesc un regat
Pentru cea căreia iubire eternă i-am promis......
Am să mor de durere,
Am să mor de dragul tău,
O să renasc din durere,
O să renasc de dragul tău......
Sunt un suflet blestemat,
Și am un vis nemuritor,
Aruncămă în război dezarmat,
Și pentru tine am să ies învingător......
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Lacrimă de gheață...
Lasă-mă să mor în lumea mea
Sufletul meu să devin-o stea
Stea căzătoare
Vreau să rămân fără suflare
La-mea suferință n-am alinare
La capul meu s-ardă o lumânare
Am eșuat complet l-această încercare
Sătul de suferință și lacrimi amare
Pășesc ușor pe a iadului cărare
Sufletul să-mi ardă precum o cometă
Cuprins de focul iubirii ce n-o regretă
Urechile mele s-audă
Pentru ultima dată vocea ei plăpândă
Cum plânge și suspină
Crezând că destinu-i de vină
Ochii mei nu o să vadă
Cum din ochii ei o lacrimă o să cadă
O lacrimă de gheață
Pentru c-am plecat din această viață
Stop
Nu-mi mai cere să-ți spun tot ce simt
Dacă atunci când îți spun crezi că mint
Acum ști destul de bine că nu m-ai simt nimic
Mai bine mă opresc n-are sens să mă complic
Nare sens să ud o floare ce de mult s-a ofilit
Eram dispus să-ți ofer tot și să rămân cu nimic
Mă bucur c-am deschis ochi și m-am oprit
De ce să-ți ofer tot când tu n-ai nimic de oferit
Îmi doresc de la viață tot ce lângă tine nu găsesc
Așa că nare sens să mă întrebi de ce mă opresc
Etapă
Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte,
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte
Au început întrebări să apară
Legate de nesimnificativa existență
Luciditatea a început să dispară
În timp ce mă îngropam în dependență
Gândurile au început să-mi dispară
Pentru prima dată eram liniștit,
Sufletul a încetat să mă mai doară
Amintirile s-au pierdut la asfințit,
Până la răsărit sunt altă persoană
Mă desprind de eu cel care sunt,
Las în urmă a suferinței coroană
Cea care m-a făcut cea ce sunt...
Spune-mi că vei fi a mea...
Regretele mă apasă,
Nimic nu-i întâmplător,
Vino lângă mine și spune-mi că-ți pasă,
Vino și nu mă lăsa să mor.......
Mai dă-mi o dată dulcele tău sărut,
Mai oferă-mi puțin din dragostea ta,
Spune-mi că nu te-am pierdut,
Și încă vrei să fi a mea.......