Poems in the same category
Gânduri 4
Ai putea să scrii un roman.
Gândurile ar fi un Cal Troian.
Evenimentele expuse ar uimi
Impunând prezența unei agerimi.
Faptele s-ar schimba în bine,
Fără cei care vor să dezbine.
Ai etala abilitățile prin scris
Imagine reală dintr-un paradis.
Inimile-n piepturi, toate laolaltă,
S-ar deschide ca o floare învoltă.
Sentimentele n-ar mai fi de izolare
Și efectul n-ar mai fi de oscilare.
Nu am mai șovăi și nici ezita,
Și-n viața noastră n-am mai imita,
Metehne ce luptă împotriva calității
Și patimi, slăbiciuni contra virtuții.
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
transfigurare 1/12
compromisuri pe genunchi,
semne zodiacale aruncate-n
fumul spiralat de salvie-albastră,
gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor,
toate aceste indicii dintr-un scenariu de
excape room,
intensifică intunericul.
iar
bietul om,
împovărat de griji,
făcându-și cruce,
aprinde candela...
Rază de lumină
Te aștept să vii,
Au înflorit din nou cireșii
Parfumul lor îmi trezește mii de amintiri
Despre noi, despre ale noastre povestiri.
Și mi-e dor, nu pot minți
De tine, de noi, de clipele ce le-am petrecut împreună
De-aș putea da tot timpul inapoi
Doar pentru o singură clipă cu tine.
Cateodată vorbesc cu soarele despre tine
Îi povestesc de amor,
Dar, totuși, uneori…
El nu-mi răspunde, plânge după a lui iubire.
Te simt mereu aici, ești ca o rană deschisă
Ce nu se vindecă deloc.
Parcă-i înfiptă ca un glonț,
Pe al meu suflet.
Și mă doare, și mă alină , și mă chinuie
Nu mă lasă.
Astăzi, nici soarele nu-mi mai surâde
Norii negrii l-au ascuns departe
Florile s-au trecut, au dispărut în zare
Iar tu…
N-ai mai apărut.
Tot aici sunt,
Lângă copacii morți de frig
Aștept cu inima prăpădită,
O rază de lumină
Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Elegie pentru o floare
i-am zis Cris
de cum am văzut-o
aș fi putut să-i spun altfel
dar mie mi-a plăcut numele acesta de alint
ca o respirație dumnezeiască de înger
simțeam otrava dulce a dragostei
invadându-mi liniștea dimineții
cu milioane de fluturi
eram doar eu și Soarele
unul mai îndrăgostit decât celălalt
tocmai ne dezbrăcaserăm de straiele îndoliate
ale nopții
așteptând să te deschizi în culoarea fierbinte
a sângelui
să-ți scuturi roua rece a zorilor de pe inimă
să-ți aranjezi petalele răvășite în fața zilei
așa cum ar face o femeie îndrăgostită
nimic nu-i mai frumos decât să privești o floare
trezindu-se
privind cu ochi tulburați de uimire cerul
nefericită însă e dimineața în care descalecă moartea
nefericită-i și Cris
care izbucnește în lacrimi
iar eu te cuprind în brațe
iubito
ești atât de minunată în nesomnul meu metafizic
încât ai omorât visul…
Gânduri 4
Ai putea să scrii un roman.
Gândurile ar fi un Cal Troian.
Evenimentele expuse ar uimi
Impunând prezența unei agerimi.
Faptele s-ar schimba în bine,
Fără cei care vor să dezbine.
Ai etala abilitățile prin scris
Imagine reală dintr-un paradis.
Inimile-n piepturi, toate laolaltă,
S-ar deschide ca o floare învoltă.
Sentimentele n-ar mai fi de izolare
Și efectul n-ar mai fi de oscilare.
Nu am mai șovăi și nici ezita,
Și-n viața noastră n-am mai imita,
Metehne ce luptă împotriva calității
Și patimi, slăbiciuni contra virtuții.
Viata este scurta
Omule feriga slaba
Un te-indrepti cu atata graba
Ia macar drumul cel bun
Nu alerga ca un nebun
Viata nu-ti mai da o sansa
Iubeste, uita si iarta
Inima saraca stie
Cat orgoliu ai in tine
Iubeste-ti aproapele
Lasa-ti sentimentele
Iubeste nu te opri
Intr-o clipa poti muri
transfigurare 1/12
compromisuri pe genunchi,
semne zodiacale aruncate-n
fumul spiralat de salvie-albastră,
gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor,
toate aceste indicii dintr-un scenariu de
excape room,
intensifică intunericul.
iar
bietul om,
împovărat de griji,
făcându-și cruce,
aprinde candela...
Rază de lumină
Te aștept să vii,
Au înflorit din nou cireșii
Parfumul lor îmi trezește mii de amintiri
Despre noi, despre ale noastre povestiri.
Și mi-e dor, nu pot minți
De tine, de noi, de clipele ce le-am petrecut împreună
De-aș putea da tot timpul inapoi
Doar pentru o singură clipă cu tine.
Cateodată vorbesc cu soarele despre tine
Îi povestesc de amor,
Dar, totuși, uneori…
El nu-mi răspunde, plânge după a lui iubire.
Te simt mereu aici, ești ca o rană deschisă
Ce nu se vindecă deloc.
Parcă-i înfiptă ca un glonț,
Pe al meu suflet.
Și mă doare, și mă alină , și mă chinuie
Nu mă lasă.
Astăzi, nici soarele nu-mi mai surâde
Norii negrii l-au ascuns departe
Florile s-au trecut, au dispărut în zare
Iar tu…
N-ai mai apărut.
Tot aici sunt,
Lângă copacii morți de frig
Aștept cu inima prăpădită,
O rază de lumină
Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Elegie pentru o floare
i-am zis Cris
de cum am văzut-o
aș fi putut să-i spun altfel
dar mie mi-a plăcut numele acesta de alint
ca o respirație dumnezeiască de înger
simțeam otrava dulce a dragostei
invadându-mi liniștea dimineții
cu milioane de fluturi
eram doar eu și Soarele
unul mai îndrăgostit decât celălalt
tocmai ne dezbrăcaserăm de straiele îndoliate
ale nopții
așteptând să te deschizi în culoarea fierbinte
a sângelui
să-ți scuturi roua rece a zorilor de pe inimă
să-ți aranjezi petalele răvășite în fața zilei
așa cum ar face o femeie îndrăgostită
nimic nu-i mai frumos decât să privești o floare
trezindu-se
privind cu ochi tulburați de uimire cerul
nefericită însă e dimineața în care descalecă moartea
nefericită-i și Cris
care izbucnește în lacrimi
iar eu te cuprind în brațe
iubito
ești atât de minunată în nesomnul meu metafizic
încât ai omorât visul…
Other poems by the author
flux de poeme naani /38
ochiul
ghicește intenția-
în orașul inteligent
nu vezi un fir de iarbă
doar marea/2
iscodind tâlcul
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării,
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
crochiu liric/8
adiere de seară,
faldurile perdelei
se ondulează
ușor.
afecțiunea ta
blândă și mișcătoare
se revarsă într-o
mireasmă de crini.
flux de poeme naani /38
ochiul
ghicește intenția-
în orașul inteligent
nu vezi un fir de iarbă
doar marea/2
iscodind tâlcul
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării,
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
disensiuni/10
deși e-nnorat,
câțiva trandafiri
se pregătesc pentru
Sărbătoarea Luminii.
÷
forța
vibrațiilor iubirii
învinge ura lumii și dizolvă
într-o lacrimă de bucurie
toate
disensiunile.
apoi
traversează, ca o săgeată,
galaxiile.
crochiu liric/8
adiere de seară,
faldurile perdelei
se ondulează
ușor.
afecțiunea ta
blândă și mișcătoare
se revarsă într-o
mireasmă de crini.