1  

Author Justina Butaroiu

poezii.online Justina Butaroiu
Registered on: 12 January 35 creations Autor popular 9 1

Total

35 creations
829 22 April
1,146 14 January
1 1,003 14 January
1 1,113 14 January
1,008 14 January
943 14 January
1,144 14 January
1,051 14 January
1,139 14 January
926 13 January
1,110 13 January
1,105 13 January
1,228 13 January
1,120 13 January
929 13 January
1,128 13 January
1,098 13 January
877 13 January
1,086 13 January
1,233 13 January
1 1 1,117 13 January
1,053 13 January
1,291 13 January
1 1,127 13 January
1,139 13 January
1,090 13 January
1 1,212 13 January
1,142 13 January
1 984 12 January
1 1,327 12 January
1 1,055 12 January
1,184 12 January
1 1,011 12 January

Random creations :)

Când sufletele nu se pierd

Te-am întâlnit când sufletul meu tăcea,

și-ai pus lumină-n locuri fără nume,

de parcă inima mea te știa,

dintr-o poveste rătăcită-n lume.

 

N-ai promis eternul și poate de-asta

te-am crezut mai mult decât pe oricine,

că uneori iubirea nu cere „rămâi”,

ci doar o clipă-n care să fie bine

 

Ai fost fereastra mea spre dimineață,

când nopțile păreau fără sfârșit,

și încă îți aud pașii prin viață,

deși, de mult, în urmă ai pornit.

 

Iar dacă într-o zi ne vom uita,

să nu regreți că ne-am iubit prea tare,

că unele suflete nu se pierd,

ci doar învață să se poarte-n depărtare.

More ...

La Casa Irina

Aseară, mă gândeam cum luna, deplină, luminează lumea

Și-n armonia de poveste, o bufniţă se răzvrătește,

La țârâiala ce cosește un repertoriu-n firul ierbii,

Și-un câine care latră-n poartă fără veste.

 

Acum în revărsarea soarelui de dimineață,

Când zorii zilei despletesc a nopții vrajă,

Mă regăsesc hipnotic pe terasă

Ín fortul munților de pe acasă.

 

Muntele Păr mă reazemă solemn,

Cu mantia-i de verde și mister,

Desfătător cu triluri, zumzet și forfotă ierboasă,

Își bate veseli pintenii în Bistrița idilică și răcoroasă.

 

De dincolo de feeria lacustră și duioasă,

Goșmanul, geamăn, parcă-ntr-o rână, își desfată

Splendoarea-i crudă, păduroasă, acoperindu-și coapsa c-o pătură noroasă

Jonglând în susul cerului valea soroasă.

 

O bună dimineața,

  din Pângărați,

      pe coastă.

More ...

Adio

În sala de clasă, tăcută și pustie,

Stă singură doamna, cu ochii în pământ.

Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,

Cuvinte de dor, în limba ei plângând.

 

Și vântul poartă-al meu strigăt departe,

Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .

"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,

Din caietul meu plin de însemnări. 

More ...

Toamna

Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate

Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață

Toamna își culege frunzele, ei căzute

Le pune într-un album cu amintiri

Copacii dezbrăcați de verde

Își pierd ultimele frunze palide

Le îngroapă,

într-un cimitir al frunzelor.

More ...

Noi, rătăciți în vânt.

Am vrut mereu să-ți spun

că mi-a fost dor –

de tine, de noi,

de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.

 

Am vrut mereu să-ți arăt

cât de desăvârșită era viața

când ochii tăi luminau apusurile,

când sufletul tău, fragil și nestins,

mă îmbrățișa fără cuvinte.

 

Ți-am scris odată o scrisoare,

dar vântul, nemilos și rătăcitor,

a furat-o în zbor spre nicăieri.

Cum să-l învinovățesc pe el?

Când noi înșine am fost doar vânt

rătăcind unul pe

lângă celălalt.

More ...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live