conversații tăcute/3
monologuri la
bifurcația străzilor;
pinteni din aur,
sceptre cu pietre prețioase,
buzdugane din argint
sunt pierdute prin verdele strălucitor
al mătăsii.
timpul
aniversează uitarea,
comemorează sfârșitul
de secol.
nimeni nu-i întristat de
ofilirea crinilor,
cineva
oftează numai
după
stele.
Poems in the same category
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
Solitudine
Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului e deschisă
Solitar și răvășit
Salut, dar …
Nu aud nici u răspuns
Și mâna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazem de mesteacăn
Umărul ușor, ușor….
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.
Copacul un statornic
Eu, trecător spovedit.
Neincredere
Am depins prea mult,de cine ?
In asta lume cruda ,plina de mahnire
Acum inteleg , nu merita sa cred
Nici macar in propria mea umbra
Care doar cand e lumina si bine
Nu ma paraseste ,sta cu mine .
Dar cand noapte vine....
Raman doar eu,cu mine!
-U.A
POEZIE
Copacul nostru plin de viață
Și voie bună pan' dimineață.
Acolo unde e verdeață
Se numește Acasă;
Și picnicul de pe masă ne-așteaptă
Stand toți cu rasete și dulceață
Suntem împreună uniți și prin furtună.
Cu dragostea la vigoare, și păsările cântă.
Florile din gradina, ne cheamă..
Mai se usucă
Noi murim însetați de prea multă ură..
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
cand sunt cu tine
cand sunt cu tine pot plastifica fiecare anotimp, incat viata sa mi fie primăvara. si tot ce a lasat toamna in urma sa dispară.
am impresia ca ne stim, dintr un paradis pustiu…oh, cat te iubesc doar apolion stie, ca s da si nopti din mine pentru a petrece trei eternitate si jumatate cu tine.
pictam iubirea n nonculoare, iar cu ultima mea suflare, strig numele persoanei care se transpune in culoare. si da sens vieții care, teama mie ca s a pierduta intr un univers trecut.
am totul…şi nu am nimic. implor- te rog Doamne- sa l ating, sa mai simt o data ducea soapta dezmierdata…
sa ma las cuprinsa in vraja ochilor ce candva, trezea in mine toata viata.
mainvocau, mă dureau fara a tine cont de propri mi ochii ce i admirau.
acum sclipirea mea s-a stins, timpul a trecut si peste pieptul meu a nins
aș topi zăpadă, dar nu mai am putere caci sarutul tau nu cere
Piere și se sfarmă de durere…
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
Solitudine
Pe nimeni nu aștept
Nu vreau nimic
Deși la mine
Ușa sufletului e deschisă
Solitar și răvășit
Salut, dar …
Nu aud nici u răspuns
Și mâna îmbrățișării
Mi-a rămas întinsă.
Dau pasul mai grăbit
Sau mai domol
În ritmul vieții
Și a eului ascuns
Reazem de mesteacăn
Umărul ușor, ușor….
Îi simt seva neatinsă
În alba lui scoarță.
Copacul un statornic
Eu, trecător spovedit.
Neincredere
Am depins prea mult,de cine ?
In asta lume cruda ,plina de mahnire
Acum inteleg , nu merita sa cred
Nici macar in propria mea umbra
Care doar cand e lumina si bine
Nu ma paraseste ,sta cu mine .
Dar cand noapte vine....
Raman doar eu,cu mine!
-U.A
POEZIE
Copacul nostru plin de viață
Și voie bună pan' dimineață.
Acolo unde e verdeață
Se numește Acasă;
Și picnicul de pe masă ne-așteaptă
Stand toți cu rasete și dulceață
Suntem împreună uniți și prin furtună.
Cu dragostea la vigoare, și păsările cântă.
Florile din gradina, ne cheamă..
Mai se usucă
Noi murim însetați de prea multă ură..
disensiuni/7
dedicații muzicale
pentru o zi ploioasă
de noiembrie ....
astăzi,
florile nereidelor au înflorit
doar pentru noi.
÷
spațiu tenebros,
coduri generatoare de numere
masoară intensitatea
egregorilor.
Other poems by the author
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.