colaj//5
lumini orbitoare
oferă strălucire
întinselor deșerturi...
alergând pe tabla de șah,
printre sloganurile
libertății,
nu simțim cum devenim
încet-încet,
ținte...
pentru ambele părți
beligerante.
balanța se-nclină spre
sunetul amăgitor al
întunericului.
pilat sa spală pe mâini;
iar agentul inteligent artificial
ia decizii în numele nostru.
Category: Love poems
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 31 января 2023
Views: 847
Poems in the same category
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Destin!
Vorbesc și gândul îmi ascult
Cum inima pulsează pentru tine,
Iubire și dragoste făr 'de sfârșit
Și simt că-s mulțumit cu mine.
Și cum n-aș fi eu fericit pe lume
Când tu ești jumătate din întreg,
Ești floarea visului de dimineață
Pe care am știut când s-o culeg.
Mi-ai apărut pe timp de toamnă
Și mi-ai pătruns adânc în suflet,
O muză ce versul mi l-a inspirat
Și m-am trezit al tău iubit...poet.
De-atunci n-am încetat a scrie
Și pune pe hârtie ce m-a atins,
Iar de mi-a fost bine sau greu
Am plâns, am râs și am învins.
Acum ne prețuim unul pe altul
Că ne avem și zilnic mulțumim,
Celui de Sus, când rugă înălțăm
De cum trăim...cu-al nost' destin!
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Destin!
Vorbesc și gândul îmi ascult
Cum inima pulsează pentru tine,
Iubire și dragoste făr 'de sfârșit
Și simt că-s mulțumit cu mine.
Și cum n-aș fi eu fericit pe lume
Când tu ești jumătate din întreg,
Ești floarea visului de dimineață
Pe care am știut când s-o culeg.
Mi-ai apărut pe timp de toamnă
Și mi-ai pătruns adânc în suflet,
O muză ce versul mi l-a inspirat
Și m-am trezit al tău iubit...poet.
De-atunci n-am încetat a scrie
Și pune pe hârtie ce m-a atins,
Iar de mi-a fost bine sau greu
Am plâns, am râs și am învins.
Acum ne prețuim unul pe altul
Că ne avem și zilnic mulțumim,
Celui de Sus, când rugă înălțăm
De cum trăim...cu-al nost' destin!
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
Other poems by the author
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
crochiu liric/2
scântei- dintr-o păpădie-nspicată,
duc
spre sălașurile îngerilor
mirezme-mbătătoare de pini.
marea întinde pe
rogojini de nisipuri
solzi aurii.
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
crochiu liric/2
scântei- dintr-o păpădie-nspicată,
duc
spre sălașurile îngerilor
mirezme-mbătătoare de pini.
marea întinde pe
rogojini de nisipuri
solzi aurii.
tandem cu Moku/5
poetului persan Hafez
versuri-scântei din nestinsul foc
al iubirii de oameni,
se revarsă pe maluri.
singur, în întuneric,
poetul Hafez
luminează cu ființa sa,
adâncul fântinilor.
“cuvintele-i, miere și foc,
îmbrățișează lumea
ca vița zidul vechi -
din tăcerea amară,
o strălucire
nu arde,
ci cheamă.”
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!