Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 31 июля 2023
Added in favorites: 1
Views: 615
Poems in the same category
În orașul...unde plouă!
Și astăzi cerul e plin de nori
Iar soarele apare și dispare,
Mă-mbrac și-mi iau umbrela
În timp ce-nfulec o gustare.
Cobor grăbit și fug către mașină
Când ploaia a-nceput să curgă,
Dau cheie și-o țâșnesc la drum
Spunând în gând o sfântă rugă.
O nouă zi de muncă ca celelalte
Sperând că nu vor fi probleme,
Și poate voi avea puțin noroc
Șeful la ordin să nu mă cheme.
Privesc cum ploaia se-ntețește
Iar stropii cad din cer într-una,
Conduc încet prin bălțile de apă
Atent să nu-mi stropesc vecina.
De zeci de ani avem același drum
Pe care îl parcurgem împreună,
Eu mai tot timpul doar la volan
Ea la pas, pe vreme rea sau bună.
Ne salutăm cu zâmbetul pe buze
Și fiecare își continuă mișcarea,
Grăbiți să nu întârziem la muncă
Un obicei ce ne-a păstrat onoarea.
Trăim într-un oraș frumos de munte
Care pe drept este Perla Moldovei,
E Piatra Neamț sub vârful Pietricica
Unde iubesc și fericit dau drumul slovei!
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
VARA
Se așterne tăcerea in cărare
Și vâtul și boarea se ascund ...
E liniste în jur , pretutindeni ,
E căldura din amiaza cea mare .
Văpăi de foc se revarsă
Pe case , pe pomi si pe haturi ,
De sfârâie sudoarea în țărână...
Se usucă câmpia , de cădură e arsă .
Se uită omul în zare ,
După un petec de nor , îi e dor ,
Că norul de vine e ploaie
Și firul de iarbă nu moare .
T.A.D.
Vin sărbătorile de iarnă
Vin sărbătorile de iarnă,
Tu nu mai eşti acasă mamă.
Friptură acuma tu să îmi faci,
Nici prăjituri, nici cozonaci.
Aşa cum îmi făceai odată,
Atunci când eu eram acasă.
Şi bradul mare de Crăciun,
Îl împodobeai în Seara de Ajun.
Cu globuri şi beteală albă,
Îl împodobeai măicuţă dragă.
Şi aşteptam cu toţii în casă,
Ca sărbătorile de iarnă să înceapă.
Dar tu acum măicuţă dragă,
Te-ai dus şi nu mai eşti acasă.
Te ai dus în ceruri tu cuminte,
Te-ai dus acum la cele Sfinte.
Şi în fiecare an de sărbători,
Măicuţa mea eu îţi aduc flori.
Şi candela şi lumnrea eu îţi aprind,
La tine mamă dragă la mormânt.
Valurile Vieți
Valuri de dor și de zbucium se sparg,
Pe țărmul vieții, ce-i aspru și gol,
Cu vise ce ard și lacrimi ce cad,
Înotăm spre lumină, cu sufletul gol.
Uneori marea-i calmă, albastră și blândă,
Ne poartă pe brațe spre zări de cristal,
Dar alteori furtuna ne prinde în undă,
Și pierdem din noi sub cerul brutal.
Căutăm orizonturi, speranțe în larg,
Cu inimile pline de dorințe târzii,
Dar valul se-ntoarce, lovind și iar trag,
Amintiri ce se pierd în nopțile gri.
Privim către stele, călăuze tăcute,
Dar și ele se sting sub norii prea grei,
Doar curajul din piept și visele mute
Ne împing să înfruntăm al vieții temei.
În spumă se-nalță povești ce dispar,
Iluzii frumoase, pierdute în zare,
Dar în fiecare furtună amar,
Se ascunde-o lecție plină de soare.
Timpul ne trece ca vântul pe ape,
Și pașii ni-i spală nisipul de dor,
Dar valurile vieții, cu ale lor clape,
Ne-nvață să fim tot mai buni, uneori.
În taina adâncului găsim alinare,
Când valul se sparge și tăcerea ne-nvăluie,
Și în inima noastră renaște o stare,
Un cântec de viață ce nu se mai sfârșuie.
Așa ne poartă destinul pe val,
Când lin, când zbucium, când dulce, când greu,
Dar orice furtună devine un mal,
Când sufletul crede în drumul său.
Autor:Mihut Raul Alexandru.
Ploaia
Astăzi, ca niciodată,
Priveam îngândurată
La stropii grei de ploaie
Ce se scurgeau șiroaie.
Vedeam cum trecătorii
Doreau s-alunge norii.
Dar ropotul de ploaie
Curgea mereu șuvoaie.
Treceau femei grăbite,
Cu rochile boțite
De-a ploii ape reci
Ce acopereau poteci.
Bărbați cu ochii triști,
Aidoma măștilor de artiști,
Cu pași umili și repezi
Se adăposteau sub lespezi.
Dar totul prinde viață
Când norii ca o ceață,
Lăsându-i loc să treacă
Pe soare îl dezbracă.
În orașul...unde plouă!
Și astăzi cerul e plin de nori
Iar soarele apare și dispare,
Mă-mbrac și-mi iau umbrela
În timp ce-nfulec o gustare.
Cobor grăbit și fug către mașină
Când ploaia a-nceput să curgă,
Dau cheie și-o țâșnesc la drum
Spunând în gând o sfântă rugă.
O nouă zi de muncă ca celelalte
Sperând că nu vor fi probleme,
Și poate voi avea puțin noroc
Șeful la ordin să nu mă cheme.
Privesc cum ploaia se-ntețește
Iar stropii cad din cer într-una,
Conduc încet prin bălțile de apă
Atent să nu-mi stropesc vecina.
De zeci de ani avem același drum
Pe care îl parcurgem împreună,
Eu mai tot timpul doar la volan
Ea la pas, pe vreme rea sau bună.
Ne salutăm cu zâmbetul pe buze
Și fiecare își continuă mișcarea,
Grăbiți să nu întârziem la muncă
Un obicei ce ne-a păstrat onoarea.
Trăim într-un oraș frumos de munte
Care pe drept este Perla Moldovei,
E Piatra Neamț sub vârful Pietricica
Unde iubesc și fericit dau drumul slovei!
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
VARA
Se așterne tăcerea in cărare
Și vâtul și boarea se ascund ...
E liniste în jur , pretutindeni ,
E căldura din amiaza cea mare .
Văpăi de foc se revarsă
Pe case , pe pomi si pe haturi ,
De sfârâie sudoarea în țărână...
Se usucă câmpia , de cădură e arsă .
Se uită omul în zare ,
După un petec de nor , îi e dor ,
Că norul de vine e ploaie
Și firul de iarbă nu moare .
T.A.D.
Vin sărbătorile de iarnă
Vin sărbătorile de iarnă,
Tu nu mai eşti acasă mamă.
Friptură acuma tu să îmi faci,
Nici prăjituri, nici cozonaci.
Aşa cum îmi făceai odată,
Atunci când eu eram acasă.
Şi bradul mare de Crăciun,
Îl împodobeai în Seara de Ajun.
Cu globuri şi beteală albă,
Îl împodobeai măicuţă dragă.
Şi aşteptam cu toţii în casă,
Ca sărbătorile de iarnă să înceapă.
Dar tu acum măicuţă dragă,
Te-ai dus şi nu mai eşti acasă.
Te ai dus în ceruri tu cuminte,
Te-ai dus acum la cele Sfinte.
Şi în fiecare an de sărbători,
Măicuţa mea eu îţi aduc flori.
Şi candela şi lumnrea eu îţi aprind,
La tine mamă dragă la mormânt.
Valurile Vieți
Valuri de dor și de zbucium se sparg,
Pe țărmul vieții, ce-i aspru și gol,
Cu vise ce ard și lacrimi ce cad,
Înotăm spre lumină, cu sufletul gol.
Uneori marea-i calmă, albastră și blândă,
Ne poartă pe brațe spre zări de cristal,
Dar alteori furtuna ne prinde în undă,
Și pierdem din noi sub cerul brutal.
Căutăm orizonturi, speranțe în larg,
Cu inimile pline de dorințe târzii,
Dar valul se-ntoarce, lovind și iar trag,
Amintiri ce se pierd în nopțile gri.
Privim către stele, călăuze tăcute,
Dar și ele se sting sub norii prea grei,
Doar curajul din piept și visele mute
Ne împing să înfruntăm al vieții temei.
În spumă se-nalță povești ce dispar,
Iluzii frumoase, pierdute în zare,
Dar în fiecare furtună amar,
Se ascunde-o lecție plină de soare.
Timpul ne trece ca vântul pe ape,
Și pașii ni-i spală nisipul de dor,
Dar valurile vieții, cu ale lor clape,
Ne-nvață să fim tot mai buni, uneori.
În taina adâncului găsim alinare,
Când valul se sparge și tăcerea ne-nvăluie,
Și în inima noastră renaște o stare,
Un cântec de viață ce nu se mai sfârșuie.
Așa ne poartă destinul pe val,
Când lin, când zbucium, când dulce, când greu,
Dar orice furtună devine un mal,
Când sufletul crede în drumul său.
Autor:Mihut Raul Alexandru.
Ploaia
Astăzi, ca niciodată,
Priveam îngândurată
La stropii grei de ploaie
Ce se scurgeau șiroaie.
Vedeam cum trecătorii
Doreau s-alunge norii.
Dar ropotul de ploaie
Curgea mereu șuvoaie.
Treceau femei grăbite,
Cu rochile boțite
De-a ploii ape reci
Ce acopereau poteci.
Bărbați cu ochii triști,
Aidoma măștilor de artiști,
Cu pași umili și repezi
Se adăposteau sub lespezi.
Dar totul prinde viață
Când norii ca o ceață,
Lăsându-i loc să treacă
Pe soare îl dezbracă.
Other poems by the author
crochiu liric/3
șiruri de păsări
dispar
într-un văitat de tilinci.
plin de flori,
socul
adumbrește
cornul de lună.
transfigurare 1/4
neliniști-
sculpturi de vânt
vârtejuri rotite
de brațele de oțel ale unei
caracatițe solare-
oglindesc
în oglinda brixel
siluete feminine
temătoare
flux de poeme naani /57
amurgul cade
ca o cortină
peste neliniști febrile-
în hamac doar amintiri
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
crochiu liric/3
șiruri de păsări
dispar
într-un văitat de tilinci.
plin de flori,
socul
adumbrește
cornul de lună.
transfigurare 1/4
neliniști-
sculpturi de vânt
vârtejuri rotite
de brațele de oțel ale unei
caracatițe solare-
oglindesc
în oglinda brixel
siluete feminine
temătoare
flux de poeme naani /57
amurgul cade
ca o cortină
peste neliniști febrile-
în hamac doar amintiri
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.