Rămas bun tataie
Rămas bun tataie
Să îți fie drumul luminat dragă tataie,
Căci tu numai asta ai meritat
Îți mulțumesc pentru ce ai fost
Vei fi și vei rămâne bunicul nostru minunat
La El te-a luat al nostru Dumnezeu
Te-a ascultat și te-a cruțat
Drumul ușor ți l-a creat
Mergi în pace ,în lumea ce te așteaptă
Fără dureri și fără griji
Căci noi te vom purta mereu
În inimă și-n gând pe viitor
Îți spun cu regret în suflet
Mergi cu bine tataia al meu iubit
Căci ne vom revedea cu siguranță
Și vom râde împreună ca în trecut .
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Sirena88
Data postării: 10 martie 2024
Vizualizări: 562
Poezii din aceiaşi categorie
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Tu, femeie...
O,tu,femeie,ce adesea ți plângi de milă,
Și l târăști în spatele tău mic ca o cămilă .
O,tu,femeie,ce-ți lași acasă zâmbetul tău strălucitor,
Ce ieri,te-ndragosteai de doar un muritor.
Tu,fii,te rog,independenta,
Si țineți mereu rujul în poșetă.
Și nu-l lasa pe el să te doboare ,
Și nici aripile albe să ți le omoare.
Fii mereu sic și zâmbitoare,
Poartă zilnic fuste,rochii și zorzoane.
Oferă ți timp,iubire și-energie,
Mereu fii tu prea sus și el doar o ființă vie.
Nu plânge când a ta mâna îți este lăsată -n vânt,
Tu stai dreaptă,serioasă,fără a spune vreun cuvânt.
Și nu mai șterge cu al tău burete-nflorat,
Toate răutățile ce l fac pe el acum bărbat.
Dragostea mea
dragostea mea s-a risipit
pentru că nu ne-am potrivit,
iar acum nu mai simt nimic
în corpul meu mic.
te-am iubit o vară întreagă,
sperând să îți fiu dragă.
am așteptat iubirea ta
însă ea nu se arăta.
sper ca într-o altă viață
iubirea mea să nu se agațe de un fir de ață,
tu să mă iubești
și să nu te oprești.
Timpul
Vreau să dau timpul înapoi
Înapoi atunci cand mai exista o șansa,
O speranta ca se mai poate întampla ceva.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci cand bătăile inimi mele
Pulsau sângele plin de speranță
Prin venele sănătoase și pure.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci când trupul era sănătos
Fără nici o zgârietură.
Vreau să dau timpul înapoi atunci cand
Sufletul era curat și nu știa
Ce înseamna dorul sau durerea provocata de el.
Să dau timpul înapoi atunci când
Nu știam ce-i suferința,
Nu știam ce-i durerea,
Când totul era o joacă
Și neliniștea nu exista.
Înapoi atunci când nu știam
Ce înseamnă să iubești pe cineva,
Când nu știam cum se simte
când ai inima însângerată
Peste tot rănită de cuțite, lame, drame
Și iubire falsă, doar pe interes.
Aș fi vrut să dau timpul înapoi
Și să petrec timp din nou cu tine
Deși ce imi doresc de fapt
Este liniștea dinaintea ta
Și înainte a orice are legarură cu tine.
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
Durere interstelară
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu teroare.
Ființă ciudată, frumoasă, un extraterestru,
Te diferențiezi de ei, dar tot ești ca restul;
Ai vrut să mă studiezi, prin urmare ai pierdut testul
În ochii tăi văd numai ură, nu te-am iubit destul?
Tu ești doar o umbră, reflexie fără suflet
Te vedeam ființă complexă, dar ești incomplet,
În ochii mei iubirea ta este doar un pamflet
Oricât timp va trece, nu va mai exista răsuflet.
Obișnuiam să te privesc, erai un corp ceresc,
Dar acum sufletul mi-e rece, nu te mai urmăresc;
Vrei să te lămuresc, dar iubirea nu pot să o cântăresc,
Așa că te rog pleacă, jur că nu o să te opresc.
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Tu, femeie...
O,tu,femeie,ce adesea ți plângi de milă,
Și l târăști în spatele tău mic ca o cămilă .
O,tu,femeie,ce-ți lași acasă zâmbetul tău strălucitor,
Ce ieri,te-ndragosteai de doar un muritor.
Tu,fii,te rog,independenta,
Si țineți mereu rujul în poșetă.
Și nu-l lasa pe el să te doboare ,
Și nici aripile albe să ți le omoare.
Fii mereu sic și zâmbitoare,
Poartă zilnic fuste,rochii și zorzoane.
Oferă ți timp,iubire și-energie,
Mereu fii tu prea sus și el doar o ființă vie.
Nu plânge când a ta mâna îți este lăsată -n vânt,
Tu stai dreaptă,serioasă,fără a spune vreun cuvânt.
Și nu mai șterge cu al tău burete-nflorat,
Toate răutățile ce l fac pe el acum bărbat.
Dragostea mea
dragostea mea s-a risipit
pentru că nu ne-am potrivit,
iar acum nu mai simt nimic
în corpul meu mic.
te-am iubit o vară întreagă,
sperând să îți fiu dragă.
am așteptat iubirea ta
însă ea nu se arăta.
sper ca într-o altă viață
iubirea mea să nu se agațe de un fir de ață,
tu să mă iubești
și să nu te oprești.
Timpul
Vreau să dau timpul înapoi
Înapoi atunci cand mai exista o șansa,
O speranta ca se mai poate întampla ceva.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci cand bătăile inimi mele
Pulsau sângele plin de speranță
Prin venele sănătoase și pure.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci când trupul era sănătos
Fără nici o zgârietură.
Vreau să dau timpul înapoi atunci cand
Sufletul era curat și nu știa
Ce înseamna dorul sau durerea provocata de el.
Să dau timpul înapoi atunci când
Nu știam ce-i suferința,
Nu știam ce-i durerea,
Când totul era o joacă
Și neliniștea nu exista.
Înapoi atunci când nu știam
Ce înseamnă să iubești pe cineva,
Când nu știam cum se simte
când ai inima însângerată
Peste tot rănită de cuțite, lame, drame
Și iubire falsă, doar pe interes.
Aș fi vrut să dau timpul înapoi
Și să petrec timp din nou cu tine
Deși ce imi doresc de fapt
Este liniștea dinaintea ta
Și înainte a orice are legarură cu tine.
Freamătul din mine
In freamatul liniștii mele
Imi ascund sufletul rătăcitor
Aici răul imi e bine,
Si binele-i nimicitor.
Mi-s ochii de aramă
Privirea, senină ca un cer
Mi-e inima în ramă
Nutrind simțiri de înger.
Timpu-mi tremură-n secunde,
Tot cuprinsul arde ca un gând
Ce-n adâncuri i se tot ascunde
Un infinit plin de cuvânt.
Si-aici ma pierd cel mai frumos
Caci din durerea-mi nesfârșită
Se strânge tot Universul
Între vis si-naltul cerul.
Și de mă voi pierde in cuvinte
Lasă-mă să te găsesc
Aievea să-ți aduci aminte
Ca tot te-am scris...din ce iubesc.
Durere interstelară
Te apropii cu nava ta, dar simt că ești departe
Nu te înțeleg, vorbești pe înțelesul meu oare?
Încerci să îmi arăți prin semne, dar apare o eroare,
Prea multe cuvinte și semne, privesc cu teroare.
Ființă ciudată, frumoasă, un extraterestru,
Te diferențiezi de ei, dar tot ești ca restul;
Ai vrut să mă studiezi, prin urmare ai pierdut testul
În ochii tăi văd numai ură, nu te-am iubit destul?
Tu ești doar o umbră, reflexie fără suflet
Te vedeam ființă complexă, dar ești incomplet,
În ochii mei iubirea ta este doar un pamflet
Oricât timp va trece, nu va mai exista răsuflet.
Obișnuiam să te privesc, erai un corp ceresc,
Dar acum sufletul mi-e rece, nu te mai urmăresc;
Vrei să te lămuresc, dar iubirea nu pot să o cântăresc,
Așa că te rog pleacă, jur că nu o să te opresc.
Alte poezii ale autorului
O seară ca niciuna alta
Lună de duminică
Și ce m-aș legăna pe lună
Să-i vad pe toți ce ii iubesc
Să-i călăuzesc cu a mea Lumină
Să-i văd de câte ori doresc ...
Aș sta pe croissantul ăl imens
Lumină eu să dăruiesc
Decât umbra mea în întuneric
Să mai aștepte încă o zi.
Și-n amintirile mele veșnice veți fi
Oriunde eu voi fi cu voi
În minte ,suflet și în zâmbet
Acolo mă veți ivi mereu.
17/12/2023
Drumul spre casă, de la Modane
Vocea mării
De ar putea marea să vorbească
Ce-ar zice ea oare ,
Un Babilon de oamenii, ea a scăldat
A alinat durerile și arsurile le-a spălat
Și pleacă și revine iar ,priviri purtând
Spre infinit, sub luciul stelelor
Acolo unde cerul și ea se impleticesc
Și gândurile se indeplinesc.
Ea poartă în adâncuri, cele mai arzătoare gânduri
Ce așteaptă doar pe cineva
Ce poate le rastalmaci, le arunca
In plasa visatorilor reali.
Ce aș fi vrut
Ce aș fi vrut...
Visez la o viață ce n-am avut
Dar sunt încă prinsă în trecut
De ce continui să mă mint
Fricile nu mi le afrunt
O viață în care aș fi zburat
În care aș fi fost liberă de orice contract
Limita mi-ar fi fost cerul și nici măcar
Un om de pasaj aș fi rămas.
Mă doare când nu pot să exprim
Tot ceea ce sunt și cum mă simt
Și văd cum mă mint din ce în ce mai mult
Gândurile să mi le astup .
Și le sufoc în fiecare zi
Punând pietre unele peste altele
Oxigen nelăsând, necrozându-le rând pe rând
Și uite așa mă trezesc visând...
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
O viață într-o clipă
O viață într-o clipă
De ar știi omul căci viața e plină de suspine
S-ar mai fi naște, ar m-ar trăi ?
Cu fiecare pas el tot transpiră...
Lasă urme ca să respire .
E viața doar un vis de zi
Sau ziua ,o viață de om?
Mă interogez într-una...
Răspuns corect eu voi primi ?
Trăind aflăm metode, de-a continua
De-a rezista...
Când pământul de sub picioare te acoperă
Tu ii spui ,am fost aici ,sunt și acum.
O seară ca niciuna alta
Lună de duminică
Și ce m-aș legăna pe lună
Să-i vad pe toți ce ii iubesc
Să-i călăuzesc cu a mea Lumină
Să-i văd de câte ori doresc ...
Aș sta pe croissantul ăl imens
Lumină eu să dăruiesc
Decât umbra mea în întuneric
Să mai aștepte încă o zi.
Și-n amintirile mele veșnice veți fi
Oriunde eu voi fi cu voi
În minte ,suflet și în zâmbet
Acolo mă veți ivi mereu.
17/12/2023
Drumul spre casă, de la Modane
Vocea mării
De ar putea marea să vorbească
Ce-ar zice ea oare ,
Un Babilon de oamenii, ea a scăldat
A alinat durerile și arsurile le-a spălat
Și pleacă și revine iar ,priviri purtând
Spre infinit, sub luciul stelelor
Acolo unde cerul și ea se impleticesc
Și gândurile se indeplinesc.
Ea poartă în adâncuri, cele mai arzătoare gânduri
Ce așteaptă doar pe cineva
Ce poate le rastalmaci, le arunca
In plasa visatorilor reali.
Ce aș fi vrut
Ce aș fi vrut...
Visez la o viață ce n-am avut
Dar sunt încă prinsă în trecut
De ce continui să mă mint
Fricile nu mi le afrunt
O viață în care aș fi zburat
În care aș fi fost liberă de orice contract
Limita mi-ar fi fost cerul și nici măcar
Un om de pasaj aș fi rămas.
Mă doare când nu pot să exprim
Tot ceea ce sunt și cum mă simt
Și văd cum mă mint din ce în ce mai mult
Gândurile să mi le astup .
Și le sufoc în fiecare zi
Punând pietre unele peste altele
Oxigen nelăsând, necrozându-le rând pe rând
Și uite așa mă trezesc visând...
Cursă contra timp.
Alerg spre mine
Oare alerg înspre sau mă îndepărtez de viață
Fiorul morții m-a întâmpinat de 2 ori într-o singură săptămâna
Doar un bun reflex și un inger pe bicicleta
Îmi țin încă respirația aici pe pământ
Ce oare este frica de a pieri ,de a nu mai fi
De ce mă inspaimantă ce nu cunosc ?
Mă țin atât de strânsă cu ghearele de ale vieții gât
Vreau să stau Doamne până când motivația să nu o mai cunosc.
Îmi place să râd să mă simt în viață
Oamenii și natura să o ascult
Să mă întrec cu mine în fiecare zi
Să merit Doamne,acest loc pe pământ.
Și dacă...
Și dacă moartea e prezentă
Și așteaptă într-o stare latentă
Doar suflul să ți-l ia
Își urmărește privirea
Și sufletul cum ți se golește
Și dacă e prezentă, uitându-se la tine
Cum tot mai multe urme îți lasă
Te vrea dar nu te ia ,căci știe
Că tot mai dulce ești atunci când...
Inima ți-e plină de suspine.
Te observă din ce în ce mai aproape
Își respiră în fața fără să o vezi
Dar tu simți fiorul pe care ,
Il vei îmbrățișa într-un final.
În sfârșit ne-am întâlnit.
O viață într-o clipă
O viață într-o clipă
De ar știi omul căci viața e plină de suspine
S-ar mai fi naște, ar m-ar trăi ?
Cu fiecare pas el tot transpiră...
Lasă urme ca să respire .
E viața doar un vis de zi
Sau ziua ,o viață de om?
Mă interogez într-una...
Răspuns corect eu voi primi ?
Trăind aflăm metode, de-a continua
De-a rezista...
Când pământul de sub picioare te acoperă
Tu ii spui ,am fost aici ,sunt și acum.