Cicatricile ranilor
În viața întâlnim atât de multe persoane care ne sunt scoase în drum cu anumite motive
Unii lasă rani adanci si dureroase
Unii ne învață cum iubim si ce este iubirea
Învață să îți vindeci singur rănile, chiar daca sunt produse de altcineva dar nu merita nimeni să fie folosit ca pansamentul rănilor tale
Rănile nu pot fi vindecate complet, rămân cicatrici ce ascund amintiri
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 4 octombrie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 702
Poezii din aceiaşi categorie
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Masca ce Nu Acoperă
Pun culoare pe pleoape, pe buze un roșu,
Dar tot mi-e oglinda un zid prea poroșu'.
Îmi trasez obrajii cu linii sculptate,
Și tot mă privesc... urâtă pe toate.
Fardul promite, dar nu mă ascunde,
Sub piele-mi șoptesc răni prea profunde.
Ce folos să pictez o mască senină,
Când în mine e umbră și-i teamă deplină?
Rimel pe gene, contur pe sprâncene,
Dar sub toate, doar goluri, doar vene.
Machiajul e luptă, dar nu-i un răspuns,
Frumusețea mea... parcă n-a fost de-ajuns.
Îmi desenez chipul ca pe-o operă rară,
Dar cine o crede, când mă simt o povară?
Oglinda nu minte, dar nici nu m-alintă,
Ea știe ce simt, chiar de buza mi-e vopsită.
Și-atunci mă întreb: ce e frumusețea?
Un joc de iluzii, o mască, o gheță?
Când nici culoarea, nici liniile fine,
Nu pot astupa ce-i ascuns în mine.
Machiajul e praful pe o rană adâncă,
Frumos nu-i ce-i văzut, ci ce în piept stă să cânte.
Dar ce să fac, când cântecul tace,
Și-n mine doar vântul cu frigul se joace?
Poate frumosul nu-i de găsit,
Când mă caut în locuri ce-s de negăsit.
Și poate, chiar mâine, fără machiaj,
Voi afla că urâtul a fost doar un miraj.
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Blocat în spațiu timp...
Strig în tăcere căutând o cale
Să fac parte și eu din visele tale
Trandafiri de durere rămân fără petale
Nu m-agăț de iubiri ocazionale
Nu-mi trăiesc viața, mă pierd în vise
Toate despre tine, toate interzise,
Debusolat total caut cu disperare
O cale să nu pierd iubirea ce dispare.....
Nu știu ce-i cu mine, parcă înebunesc,
Trăiesc un coșmar, vreau să mă trezesc.....
Blocat în spațiu timp răsăritul nu mai vine
Blocat în spațiu timp mă gândesc numai la tine....
De ce?
De ce mă uiți în ale tale gânduri multe?
De ce-ntre noi tu iar ai pus o punte?
De ce nu vrei să vezi a mea durere?
De ce azi tu nu mai vrei o revedere?
De ce mă lași sa zac atât de singură-n tăcere?
De ce acum tu nu-mi oferi o ultimă-ntelegere?
De ce m-arunci rapid în marea agitată?
Oare ne vom mai vedea vreodată?
De ce-i atât de mare aceasta suferință
Ce inima străpuns-a-mi ca o suliță?
De ce nu-mi mai privești ai mei ochi pribegi,
Ce ieri nu te lăsau deloc să pleci?
De ce mă dai la schimb cu a ei strălucire
Și-arunci a mea tristă năucire?
De ce iubești acum acei ochi căprui,
În schimbul alor mei ochi albăstrui?
Eu astăzi o să plec în lumea largă și amară,
Dar voi mai sta aici, cu tine, la o ultimă țigară,
Știu că nu-ți place acest fum intens,
Dar nu vreau să-mi vezi acest zâmbet șters.
Valiza-mi este gata de trei zile-ncoace,
Și-mi tot spune adânc “nu te mai întoarce”,
Dar ce contează o valiză obosită ,
Când inima îmi este,oh,atât de ponosită.
N-am înțeles
N-am înțeles de ce-ai plecat tăcut,
Nici unde s-a pierdut iubirea noastră,
Doar lacrimi reci pe obraji au crescut,
Ca ploaia grea pe-o inimă albastră.
Dar încă sper, chiar dacă totul doare,
Că poate cândva, în alt destin,
Vom regăsi iubirea trecătoare,
Și n-o vom mai lăsa să cadă-n chin.
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Masca ce Nu Acoperă
Pun culoare pe pleoape, pe buze un roșu,
Dar tot mi-e oglinda un zid prea poroșu'.
Îmi trasez obrajii cu linii sculptate,
Și tot mă privesc... urâtă pe toate.
Fardul promite, dar nu mă ascunde,
Sub piele-mi șoptesc răni prea profunde.
Ce folos să pictez o mască senină,
Când în mine e umbră și-i teamă deplină?
Rimel pe gene, contur pe sprâncene,
Dar sub toate, doar goluri, doar vene.
Machiajul e luptă, dar nu-i un răspuns,
Frumusețea mea... parcă n-a fost de-ajuns.
Îmi desenez chipul ca pe-o operă rară,
Dar cine o crede, când mă simt o povară?
Oglinda nu minte, dar nici nu m-alintă,
Ea știe ce simt, chiar de buza mi-e vopsită.
Și-atunci mă întreb: ce e frumusețea?
Un joc de iluzii, o mască, o gheță?
Când nici culoarea, nici liniile fine,
Nu pot astupa ce-i ascuns în mine.
Machiajul e praful pe o rană adâncă,
Frumos nu-i ce-i văzut, ci ce în piept stă să cânte.
Dar ce să fac, când cântecul tace,
Și-n mine doar vântul cu frigul se joace?
Poate frumosul nu-i de găsit,
Când mă caut în locuri ce-s de negăsit.
Și poate, chiar mâine, fără machiaj,
Voi afla că urâtul a fost doar un miraj.
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Blocat în spațiu timp...
Strig în tăcere căutând o cale
Să fac parte și eu din visele tale
Trandafiri de durere rămân fără petale
Nu m-agăț de iubiri ocazionale
Nu-mi trăiesc viața, mă pierd în vise
Toate despre tine, toate interzise,
Debusolat total caut cu disperare
O cale să nu pierd iubirea ce dispare.....
Nu știu ce-i cu mine, parcă înebunesc,
Trăiesc un coșmar, vreau să mă trezesc.....
Blocat în spațiu timp răsăritul nu mai vine
Blocat în spațiu timp mă gândesc numai la tine....
De ce?
De ce mă uiți în ale tale gânduri multe?
De ce-ntre noi tu iar ai pus o punte?
De ce nu vrei să vezi a mea durere?
De ce azi tu nu mai vrei o revedere?
De ce mă lași sa zac atât de singură-n tăcere?
De ce acum tu nu-mi oferi o ultimă-ntelegere?
De ce m-arunci rapid în marea agitată?
Oare ne vom mai vedea vreodată?
De ce-i atât de mare aceasta suferință
Ce inima străpuns-a-mi ca o suliță?
De ce nu-mi mai privești ai mei ochi pribegi,
Ce ieri nu te lăsau deloc să pleci?
De ce mă dai la schimb cu a ei strălucire
Și-arunci a mea tristă năucire?
De ce iubești acum acei ochi căprui,
În schimbul alor mei ochi albăstrui?
Eu astăzi o să plec în lumea largă și amară,
Dar voi mai sta aici, cu tine, la o ultimă țigară,
Știu că nu-ți place acest fum intens,
Dar nu vreau să-mi vezi acest zâmbet șters.
Valiza-mi este gata de trei zile-ncoace,
Și-mi tot spune adânc “nu te mai întoarce”,
Dar ce contează o valiză obosită ,
Când inima îmi este,oh,atât de ponosită.
N-am înțeles
N-am înțeles de ce-ai plecat tăcut,
Nici unde s-a pierdut iubirea noastră,
Doar lacrimi reci pe obraji au crescut,
Ca ploaia grea pe-o inimă albastră.
Dar încă sper, chiar dacă totul doare,
Că poate cândva, în alt destin,
Vom regăsi iubirea trecătoare,
Și n-o vom mai lăsa să cadă-n chin.
Alte poezii ale autorului
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Sahul
Sahul arma mea secreta
multi bani imi aduce,
pusculita plina am,
de goromele mari.
Cand castig imi aud numele
fericit sunt atunci,
sarind de veselie
si sarbatorind.
Despre noi
Suntem doi drăcoși,
Chiar dacă uneori suntem mai țâfnoși.
Dar cu toate astea,
Ești mereu aici să mă susții
Și când dau de greu,
În brațe tu mă ții…
Prima oară când ne-am văzut,
Eram ca doi străini,
Dar în inimile noastre
Știam că va fi ceva divin.
N-a trecut mult timp
Și deja am început
Să ne îndrăgostim atât de mult…
Încât n-am crezut
Că va exista ceva mai frumos de atât.
Știu că poate sunt mai insistentă,
Dar crede-mă, așa mi-e firea.
Cu toate astea,
Eu îți admir iubirea.
Și știi și tu că o fac,
Că te iubesc… păi cum așa?
Uite, sunt mai curioasă de fel,
Și mă bucur că mă înțelegi atât de bine.
Tu gelos, eu geloasă,
Cam nebuni noi doi,
Dar cu toate astea suntem doi
Și orice-ar veni asupra noastră,
Mereu ne vom strădui
Să fie bine între noi,
Așa, cu bune și cu rele, cum va fi.
Iubire, vreau să-ți povestesc
Că fără tine nu cred
Că aș putea trăi o zi…
Dacă nu mă suni sau nu-mi scrii,
Știi că îmi faci griji și aștept să vii.
Dar nu contează,
Căci eu știu
Că nici tu fără mine
N-ai sta nici măcar o zi…
Am ajuns atât de departe…
Uite, vezi? A trecut deja
Jumătate de an.
Și noi doi suntem ca la început,
Datorită ție…
Ești un băiat cu chip de înger,
Cu voce caldă și plăpândă,
Care mă liniștește
De fiecare dată
Când stau și te ascult.
Mereu mă liniștești…
Cu toate astea,
Tu mereu vei fi al meu,
Și eu a ta,
Și nimic nu ne va despărți.
Dar să nu uităm:
Și tu ai geloziile tale micuțe,
Dar sunt drăguțe…
Așa și ale mele.
Dar nu contează,
Că e doar din iubire,
Încredere poți avea —
Exact ca la început.
Nu sunt eu genul să te trădez,
Nici vorbă!
Când te-am văzut,
Am simțit ceva atât de puternic.
Ce?
Păi uite:
Știam că tu ești alesul meu,
Cel care mă înțelege.
Dar stai liniștit,
N-am așteptat un prinț pe cal alb…
Asta e doar în basme.
Așa că eu te rog,
Să ai încredere în mine —
Nu sunt fată rea
Și doar pe tine
Te am în inima mea.
Ești drăguț și frumos,
Cel mai mult îmi place
Că ești așa… delicat.
Nu ești ca alții — ești unicat.
Și aș vrea să înțelegi
Că orice-ar fi,
La tine voi veni.
Tu mă luminezi,
Cu tine mă regăsesc,
Orice problemă-ar fi,
Cu tine o voi desluși.
Și mai știu că-ți e frică,
Și mie — nu te mint.
Distanța… of, ce să zic?
Va trece repede,
Nici n-o să observi.
Dar uite, hai să-ți mai zic,
Așa, ca pentru final…
Ești un iubit fenomenal!
Și mai trebuie să învățăm
Să ne iubim și pe noi înșine.
Orice-ar fi,
Te rog să mă crezi:
Doar pe tine te voi iubi,
Chiar de-i greu sau ușor —
Nu ne pasă de părerea lor.
Tu vei fi mereu cu mine,
Și la rău, cât și la bine.
Iubirea noastră:
O eternitate
Și încă o viață!
Te iubesc, puiul meu…
Și sper că ți-a plăcut
Poezia mea,
Scrisă din dragoste
Pentru iubirea mea.
Dosa Roberta Maria
Copilăria
Ca vacanța școlară
Ca o noapte de vară
Copilăria trece
Și nimeni n-o întrece
Ca o seară-n pustiu
Ca un vis străveziu
Ea pleacă și te lasă tăcută
Cu inima frântă
Și oricât ai încerca s-o oprești
Ea dispare încet, încet
Cu-n zâmbet trebuie s-o părăsești
Și mereu în suflet s-o păstrezi
Iubirea
lubirea este draga...
Dar cine o sã tragă?
Pentru ea sau pentru tine,
Numai tu stii ce e bine.
lubire cu foc nestins,
În ai tãi ochii ce sclipesc ca cerul...
Cine stie cum o fi gerul?
Sắ stau departe de tine,
Sã se adune ploi si furtuni în mine,
Să nu-ti simt parfumul lângă mine.
lubirea, cu ale sale căi distinse,
Cu emotii si sentimente închise,
Visuri si planuri scrise...
Cine stie cum va fi mâine?
lubirea, cu dorul ei nespus,
Când inima îsi caută răspuns,
În tăcerea noptii lungi,
Cine stie dacă vom mai fi la fel mâine?
Să te iubesc sau să mã las de tine,
Să fiu al tău sau sã rămân pe sine?
lubirea rămâne ca un vis în noapte,
Cine stie ce va fi, când lumânarea se va stinge.
lubirea cu păduri de umbre,
Cu fluturi ce zboară spre văzduh,
Cine stie dacă va fi vreodată,
Sau dacă vom rămâne doar un vis în zori?
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
Îndrăgostit
•Sunt un mic copil,
•Îndrăgostit de cineva cu stil
•Cu ochii căprui,
•Poate fura inima oricui ,
•Când mă gândesc la el
•Parcă sunt într-un univers paralel
•Doar pe el îi iau drept model.
Lorena
Sahul
Sahul arma mea secreta
multi bani imi aduce,
pusculita plina am,
de goromele mari.
Cand castig imi aud numele
fericit sunt atunci,
sarind de veselie
si sarbatorind.
Despre noi
Suntem doi drăcoși,
Chiar dacă uneori suntem mai țâfnoși.
Dar cu toate astea,
Ești mereu aici să mă susții
Și când dau de greu,
În brațe tu mă ții…
Prima oară când ne-am văzut,
Eram ca doi străini,
Dar în inimile noastre
Știam că va fi ceva divin.
N-a trecut mult timp
Și deja am început
Să ne îndrăgostim atât de mult…
Încât n-am crezut
Că va exista ceva mai frumos de atât.
Știu că poate sunt mai insistentă,
Dar crede-mă, așa mi-e firea.
Cu toate astea,
Eu îți admir iubirea.
Și știi și tu că o fac,
Că te iubesc… păi cum așa?
Uite, sunt mai curioasă de fel,
Și mă bucur că mă înțelegi atât de bine.
Tu gelos, eu geloasă,
Cam nebuni noi doi,
Dar cu toate astea suntem doi
Și orice-ar veni asupra noastră,
Mereu ne vom strădui
Să fie bine între noi,
Așa, cu bune și cu rele, cum va fi.
Iubire, vreau să-ți povestesc
Că fără tine nu cred
Că aș putea trăi o zi…
Dacă nu mă suni sau nu-mi scrii,
Știi că îmi faci griji și aștept să vii.
Dar nu contează,
Căci eu știu
Că nici tu fără mine
N-ai sta nici măcar o zi…
Am ajuns atât de departe…
Uite, vezi? A trecut deja
Jumătate de an.
Și noi doi suntem ca la început,
Datorită ție…
Ești un băiat cu chip de înger,
Cu voce caldă și plăpândă,
Care mă liniștește
De fiecare dată
Când stau și te ascult.
Mereu mă liniștești…
Cu toate astea,
Tu mereu vei fi al meu,
Și eu a ta,
Și nimic nu ne va despărți.
Dar să nu uităm:
Și tu ai geloziile tale micuțe,
Dar sunt drăguțe…
Așa și ale mele.
Dar nu contează,
Că e doar din iubire,
Încredere poți avea —
Exact ca la început.
Nu sunt eu genul să te trădez,
Nici vorbă!
Când te-am văzut,
Am simțit ceva atât de puternic.
Ce?
Păi uite:
Știam că tu ești alesul meu,
Cel care mă înțelege.
Dar stai liniștit,
N-am așteptat un prinț pe cal alb…
Asta e doar în basme.
Așa că eu te rog,
Să ai încredere în mine —
Nu sunt fată rea
Și doar pe tine
Te am în inima mea.
Ești drăguț și frumos,
Cel mai mult îmi place
Că ești așa… delicat.
Nu ești ca alții — ești unicat.
Și aș vrea să înțelegi
Că orice-ar fi,
La tine voi veni.
Tu mă luminezi,
Cu tine mă regăsesc,
Orice problemă-ar fi,
Cu tine o voi desluși.
Și mai știu că-ți e frică,
Și mie — nu te mint.
Distanța… of, ce să zic?
Va trece repede,
Nici n-o să observi.
Dar uite, hai să-ți mai zic,
Așa, ca pentru final…
Ești un iubit fenomenal!
Și mai trebuie să învățăm
Să ne iubim și pe noi înșine.
Orice-ar fi,
Te rog să mă crezi:
Doar pe tine te voi iubi,
Chiar de-i greu sau ușor —
Nu ne pasă de părerea lor.
Tu vei fi mereu cu mine,
Și la rău, cât și la bine.
Iubirea noastră:
O eternitate
Și încă o viață!
Te iubesc, puiul meu…
Și sper că ți-a plăcut
Poezia mea,
Scrisă din dragoste
Pentru iubirea mea.
Dosa Roberta Maria
Copilăria
Ca vacanța școlară
Ca o noapte de vară
Copilăria trece
Și nimeni n-o întrece
Ca o seară-n pustiu
Ca un vis străveziu
Ea pleacă și te lasă tăcută
Cu inima frântă
Și oricât ai încerca s-o oprești
Ea dispare încet, încet
Cu-n zâmbet trebuie s-o părăsești
Și mereu în suflet s-o păstrezi